Promisiuni electorale

USL şi-a lansat campania publicitară. Pe toate posturile posibile, către toate categoriile sociale, prin toate mijloacele. Inutilă campanie, care nu face altceva decât să le scadă credibilitatea şi să dea ocazia puterii ca şi alegătorilor să le ceară socoteală, mai devreme sau mai târziu. De ce ?

Pentru ca într-o campanie care se respectă, trebuie să promiţi nu ? Şi dacă te respecţi şi tu, trebuie să îţi onorezi promisiunile. Ori, din păcate, nici un partid politic nu poate face minuni. România are nevoie de ani buni ca să îşi revină după dezastrul în care se află şi nici un partid nu poate face minuni şi nu poate scoate bani din piatră seacă. Abia putem respira, dar să mai şi alergăm. Iar dezastrul actual, să fie clar, nu aparţine numai actualei guvernări, ci tuturor guvernărilor şi politicienilor pe care i-am avut din 89 încoace. Cei de la putere însă au meritul de a-l fi grăbit, amplificat într-o nesimţire şi nepăsare criminală.

De ce spun că e o campanie inutilă? Păi, pentru că la modul cum este condusă ţara, nici un alt partid din opoziţie nu are nevoie de campanie electorală, totul merge de la sine. PDL pierde pe mâna lui, fără a mai fi nevoie de promisiuni din partea opoziţiei. Ideea de bază a viitoarelor alegeri este ”MAI RĂU DECÂT ACUM, NU SE POATE, DECÂT DACĂ RĂMÂNE PDL LA PUTERE!” Şi atunci de ce să se mai compromită USL cu promisiuni pe care nu le va onora? Ca să aibă cu ce li se scoate ochii? Proastă mişcare!

Pe data de 2 Iunie, la Craiova, USL a dat mâna cu SCMD, sindicatul militarilor, mai concret filiala sindicatului din Craiova, cu filialele judeţene ale partidelor componente USL. Ce caută un sindicat să se amestece în activităţi electorale e o întrebare asupra căreia nu e locul să mă opresc.

Înainte de a se vota în adunarea generală a sindicatului acest Protocol de Colaborare,(ale cărui clauze le puteţi vedea aici ) m-am ridicat să aduc in discuţie utilitatea acestei acţiuni care, în opinia mea, are doar efect propagandistic şi nimic mai mult, un angajament în care nici o parte nu se poate achita de promisiuni, deci păcăleală generală. Lucrurile s-au inflamat, iar reprezentanţii partidelor s-au ridicat şi au plecat. De ce ? Au considerat cumva că aspectul ridicat nu îi interesează? Păi stimaţi politicieni, eu aşteptam să mă lămuriţi, să îmi arătaţi că greşesc şi să mă convingeţi că aveţi dreptate. Iar domniile voastre aţi plecat supăraţi că mai sunt şi oameni cu alte păreri. Să avem iertare boieri dumneavoastră, dar proastă mişcare şi aici. Problema aceasta nu era o problemă internă a filialei SCMD şi nici o problemă a sindicatului, ci a dumneavoastră. Domniile voastre trebuiau să mă convingă că greşesc, nu preşedintele filialei. Nu intru în detalii, punctele mele de vedere şi situaţia sunt prezentate pe larg în materialul menţionat mai sus.

La doua zile după, la un post TV, faţă în faţă, doamna învăţătoare Cristiana Anghel şi domnul Ponta   .Vrând şi doamna Anghel Cristiana să afle cum stau cei din învăţământ dacă USL câştigă alegerile, l-a întrebat politicos pe domnul Ponta dacă dânşii vor respecta legea şi hotărârile judecătoreşti şi dacă dascălii îşi vor căpăta salariile şi drepturile aşa cu le-au fost promise.

Domnul Ponta, ca orice politician şi avocat pe deasupra, a încercat să dea un răspuns evaziv. Odată, de două ori, de trei ori, ba întrebând daca este minoritară, ba dacă se simte bine, fineţuri de, ca la partid. Numai că ”eta poanta niet ţînaiet” şi doamna nu s-a lăsat aburită, ca sindicaliştii. Sincer, privind emisiunea, mă întrebam dacă şi domnul Ponta se va ridica şi va pleca. Nu a făcut-o, era la tv şi nu se cădea, dar ar fi plecat bucuros dacă i se cerea. Până la coadă a recunoscut, cu jumătate de gură, că nu poate şti (deşi ştie că nu va putea da banii) ce se va întâmpla atunci şi dacă vor fi fonduri pentru toate sectoarele. Ete aşa, Bingo! Aţi luat notă de trecere domnule Ponta, dar v-aţi cam bâlbâit. Asta nu e lecţie învăţată să ştiţi!

Acesta era răspunsul şi aşa (sau măcar aşa) trebuiau să răspundă şi colegii din Dolj, ca să fie credibili şi să ştim că nu suntem minţiţi. Probabil însă că nu erau mandataţi să răspundă la întrebări, ci doar să promită, să zâmbească şi să semneze protocolul. De zâmbete, promisiuni şi hârtii  semnate şi fără valoare avem podul plin şi mai am şi un hectar necules. În baza lor, porcul vecinului va rămâne purcel de lapte până la Crăciun.