Acasa Opinii Recviem pentru presa scrisă din România

Recviem pentru presa scrisă din România

scris de Teodor Seran
13 afisari

Primordialitatea cuvântului în relaţia de comunicare dintre oameni a fost recunoscută o dată cu apariţia Vechiului Testament, sintagma „cuvântul care zideşte”, devenind universal valabilă. În timpurile primare ale comunicării, cuvântul se transmitea prin viu grai, nefiind niciodată bănuit drept colportor de minciuni.

teodor seranApariţia cărţilor şi ulterior a presei scrise au însemnat paşi uriaşi în evoluţia comunicării interumane. Aşternerea gândurilor pe hârtie şi apoi transmiterea lor prin intermediul cărţilor şi al ziarelor către semeni a însemnat deschiderea largă a porţilor cunoaşterii. Nu se ştie când a apărut minciuna în comunicarea dintre oameni. Poate că a apărut de la început, sau poate mai târziu. Un lucru este sigur şi trist: după mii de ani de existenţă a speciei umane, minciuna există în toate formele de comunicare existente. Supertehnologia modernă care  deserveşte canalele de comunicare a amplificat posibilităţile de proliferare a minciunii, ipocriziei şi intoxicării. Pentru omul de rând, asaltul este asemănător unor salve de „katiuşa”, cărora nu le poate face faţă. De cele mai multe ori nu putem face distincţia între bine şi rău atunci când ne sunt transmise informaţii. Televiziunea care transmite informaţiile instantaneu şi la distanţe foarte mari  a monopolizat sistemele de comunicare, pentru a aduce ofrandă unui „zeu” necruţător: SENZAŢIONALUL. Pentru a glorifica acest zeu, televiziunile sunt dispuse să calce în picioare toate valorile lumii. Chiar şi frumuseţea şi iubirea. Reţeta mai cuprinde şi multă adrenalină. Aceasta  se oferă opiniei publice rapid, fără scrupule şi cu tupeul realizatorilor de a fi descoperit icebergurile informaţiilor vitale.

Se afirmă în prezent că presa scrisă a murit. Afirmaţia este valabilă doar pentru România şi pentru ţările subdezvoltate de pe toate emisferele lumi. În prezent, mai există doar câteva cotidiane naţionale serioase, care au tiraje rezonabile şi câte unu-două cotidiane judeţene, care probabil se vor metamorfoza într-un singur cotidian regional, ulterior împărţirii teritoriului naţional în zece regiuni distincte. Cauzele decesului lent al presei scrise sunt diverse şi extrem de controversate. Cauza principală ar fi aceea a dispariţiei finanţării acordate de către stat presei scrise. Lucru adevărat de altfel, atunci când statul îndrazneşte să ia bani din bugetul sănătaţii şi al învăţământului, nu e nimic de mirare că îndrazneşte să taie ajutoarele pentru Presă. Lipsite de asistenţa financiară a statului, tirajele cotidianelor au sucombat. Tipografiile au crescut preţurile constant, neţinând cont de criza financiară prin care a trecut presa scrisă.

Drept urmare, presa scrisă a fost decimată, rămânând pe piaţă doar acele cotidiane susţinute din umbră de magnaţi ai Presei. Schimbarea „boierului” a atras după sine o schimbare de atitudine. „ Cine plăteşte, comandă!” a devenit sintagma la modă a zilei. Politica editorială a suferit transformări radicale, fiind dictată din umbră de către patronii de presă, chiar dacă acest lucru nu este niciodată recunoscut de către aceştia sau de către „ negrişorii” din diverse redacţii super-vanitoase. Rezultă în final o presă partizană, care face jocul patronilor de presă, în sensul protejării sau promovării intereselor acestora. Alţii spun că preţul ziarelor a crescut atât de mult încât potenţialii cititori nu dispun de banii necesari  să le cumpere. Este adevărat şi acest lucru.

Într-o zi,  am recurs la o experienţă. Am lăsat pe o bancă din „Parcul Libertăţii” un ziar din ziua respectivă, cumpărat la prima oră a dimineţii. M-am aşezat aproape, în spatele unor arbuşti ornamentali. Exact după  7 minute şi 33 de secunde, ziarul a fost preluat cu mare viteză şi interes de către un adult cu vârsta cuprinsă între 45 şi 50 de ani. S-a uitat o singură dată în urmă şi dus a fost. Chiar şi simpla „găsire” a unui ziar pe o bancă din parc a ajuns un chilipir pentru cetăţeanul de rând! O a treia cauză, care ar fi dus Presa în agonie se pare că este şi cea mai „diabolică”. Este vorba despre Internet. Când vine vorba despre presa scrisă sau vorbită, vaşnicii internauţi se exprimă la modul categoric: „De ce dracu să mai cumpăr ziar? Intru pe Internet şi citesc ce vreau eu!”  Într-adevăr, afirmaţia pare a nu suporta niciun fel de replică. Ea reprezintă lovitura de cuţit „ a la Brutus”, aplicată mişeleşte în spatele Presei. În aceste condiţii, cine mai poate lua apărare Presei scrise din România? Chiar dacă s-ar face acest lucru prin argumente de bun simţ şi încadrate în principii deontologice puternice, nimeni dintre cei care dispun de foarte mulţi bani nu le-ar accepta. Rezultatul imediat este următorul: televiziunile comerciale susţinute de patroni cu averi impresionante, zburdă! Acum, mai mult ca niciodată, este vremea lor! Pe linia întâi a frontului se află senzaţionalul, care aduce rating, care aduce publicitate, care aduce bani! Acesta este mecanismul perfid care ne îndepărtează total de presa scrisă şi de adevăr. Reţeta cu senzaţionalul şi ratingul a fost pusă în practică şi de către o mică parte a Presei scrise, de către ziarele tabloide, câteva dintre acestea având un tiraj zilnic mai mare decât întreaga presă scrisă din România! Deşi în aceste cotidiane tabloide, 80% din spaţiu este ocupat de fotografii cu vedete din show-biz, în chiloţi sau fără,  sau cu alte fete sexoase, cliente permanente ale night-cluburilor de fiţe, acestea se cumpără în draci! Dacă aduni toate textele scrise din aceste tabloid nu poţi să încropeşti un articol! Şi totuşi aceste ziare se vând ca „pâinea caldă”!  În fiecare dimineaţă, în metrourile bucureştene, eşti obligat să priveşti vrând-nevrând funduri goale şi craci de pipiţe! Dacă stăm strâmbi de uimire şi judecăm drept, putem să concluzionăm că situaţia presei scrise din România este extrem de ingrată! Marile cotidiane rămase pe piaţă, ar putea fi citite cu interes, dar ele nu prezintă niciun fel de credibilitate. Sunt conduse din culise de magnaţi de presă care dictează politica editorială. Se poartă la scară largă, partizanatul politic.

Într-un articol apărut într-un cotidian central, se poate considera că adevărul reprezintă maxim 10-15% din totalul informaţiilor prezentate. Restul sunt minciuni, intoxicări, diversiuni sau pupincurisme. Despre ziarele tabloide nu ne mai pronunţăm, pentru că unele dintre ele sunt bune de citit doar într-o latrină din fundul grădinii. Presa vorbită se află într-adevăr în extaz şi într-o stare de narcisism exacerbat. Urmărind însă prestaţia presei vorbite, mai precis a unor televiziuni comerciale de top, nu rămâi cu nimic şi nu  înveţi nimic. Vei beneficia doar de un surplus de adrenalină, care îţi face pielea de găina şi îţi ridică parul în vârful capului, sau vei avea parte de impacte emoţionale negative! Doar lucruri rele pentru organism şi pentru creier, partea cea mai gravă rămânând preluarea de către tânăra generaţie a unor atitudini belicoase sau imorale care pot fi oricând puse în practică în viaţa de zi cu zi.

Omul care gândeşte şi creează este înlocuit prin intermediul acestor „senzaţionalisme” tari cu omul care sfidează, agresează şi îşi urăşte semenii. Nu detest Presa din România, dar nu am încredere în onestitatea ei.  Pentru acel 10-15%  „adevăr” pe care îl promovează în informaţii, o mai citesc sau o mai ascult, doar pe sărite. Mai există printre ziarişti, o mână de „mohicani”, care îndrăznesc să spună adevărul, în integritatea lui, apropiat de 100%. Sunt din ce în ce mai puţin aceşti profesionişti ai scrisului, deoarece presa de opinie a căzut în dizgraţie. Se spune că din cauza spaţiului de tipărire redus şi din cauza scăderii interesului cititorilor, de a citi articole lungi şi bănuite a fi plicticoase. „Cine mai are timp să citească un articol scris pe o jumătate de pagină?”- intreabă fără drept de replică seniorii-editori. Răspunsul aşteptat este: „ Nimeni! ” Nu pot să dau acest răspuns , pentru că am văzut cum arată Presa scrisă în străinătate. Acolo articolul scris este la putere şi nicidecum fotografia. Doar căteodată pe prima pagină şi atât. Avem de-a face în aceste ţări cu adevărata presă de opinie, care modelează caractere şi formează opinii şi atitudini pozitive. În mod sigur din această cauză, oamenii acelor locuri sunt mai corecţi, nu fură şi nu mint. Se spune că atunci când răul se transformă în obişnuinţă, lucrurile nu se mai pot întoarce niciodată către bine.

Câteodată,  îmi este dor de un ziar cu 100 de pagini, scris în limba română, pe care să îl citesc într-un weekend de toamnă la ţară. Din păcate, cred că acesta va rămâne un dor neîmplinit. La recepţia hotelului „Sheraton” din Bruxelles, se oferea gratis ziarul „China Today” , scris în limba engleză. Bineînţeles că avea  în jur de 100 de pagini. L-am luat în camera de hotel, dar nu am reuşit să îl citesc în timpul voiajului petrecut la Bruxelles. L-am pus în bagajul de întoarcere şi l-am purtat cu mine în avion deasupra norilor, cu gândul de a-l arăta şi altor prieteni din România. La întoarcere însă, am suferit o mare decepţie: niciun prieten de-al meu nu a fost  interesat de o lecturare a ziarului chinezesc de 100 de pagini! „ Fii domnule serios!- mi s-a spus – Fugi de aici cu ceaslovul ăsta gros! Mă duc să dau drumul la PLASMĂ! Nu ai auzit că a născut fata lui Băsescu? ”

8 comentarii

pathfinder 04-09-2013 - 17:55

Bun articolul.
Din pacate.

Solutia evidenta este presa online de calitate.
Care sa traiasca din publicitate.

ZV nu este ce a fost Ziua candva dar inca are potential.
Inca…

ValVerde 04-09-2013 - 18:03

Logica de gaina saltareata.

Daca afirmi (pe buna dreptate) ca: „ Cine plăteşte, comandă!”

Atunci de ce vrei presa platita de Stat ?

Crezi ca Statul, si guvernul la putere, care aproba bugetul presei „de Stat” nu vor comanda ce sa se scrie ???

CONGO 05-09-2013 - 01:02

huhu a primit pedeapsa sa sufle in lupă la camile pana le rasare si a 3-a cocoasa.

ValVerde 05-09-2013 - 01:05

Nu, nu, nu-l ami zapaci, ca trebuie sa suga, nu sa sufle.
Sa faca dromaderi din camile africane.

CONGO 05-09-2013 - 01:40

nicidecum rosiorule montan, inantai face trimaderi fie ce-o fi!

ca mai apoi trebuie sa-i netezeasca de tot pe spate, asta este etapa a 2-a.

urbos 05-09-2013 - 02:34

Iarasi schimburi de cretinisme insirate aiurea intre un sifilitic si-un lindic.

Dinu 06-09-2013 - 22:10

Doamne!! Ce-mi plac aceste schimburi de cuvinte „inteligente , pline de seva artistica, culta ( mai ales) „! Sunte-ti iremediabil pierduti din societate. Ramaneti pe aceste comentarii, ca aveti nevoie de ele ca de aer si apa !!!!
La mai …putini in societatea umana ! Poate in alta sa va duce…..tiiiiiii!!!!

Pribeagul 07-09-2013 - 18:11

Posibilitatile de azi par a fi nelimitate.

Pe linga mass-media sclava, inrobita, exita si mass-media libera.

Oamni liberi, faceti-va cunoscuti voi si ideile voastre! Posibilitatile sunt nelimitate.

Problema materiala pare a fi ceva depasit. Ca dovada, redau cite ceva despre Wittgenstein: mostenitor al unei familii deosebit de bogate, renunta la mostenire in favoarea fratilor si surorilor „mai putin smintiti de acesti bani, explica el, decit ar fi fost oamnenii saraci”, se inroleaza voluntar in armata si face razboiul WWI, merge la manastire, este invatator la tara, dar renunta pentru ca contrar lui Rousseau constata ca „oamnii de la tara sunt meschini, iar copiii lor, marginiti” :), devine profesor la Cambridge, si, dupa moarte, faima lui este in continua crestere.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult