Repetabila istorie

Suntem un popor deosebit. Dintre toate popoarele lumii, numai noi am fi putut face faţă situaţiei geopolitice în care este un miracol că am supravieţuit. Nici un alt popor nici o altă naţiune nu ar fi reuşit să suporte şi să ducă în spinare ceea ce a dus acest popor prins în menghina a trei imperii, cu atâtea călcări începând de la popoarele migratoare până în ziua de azi.

Cred că şi neamurile Goţilor şi Hunii şi Avarii şi Cumanii cei războinici care au încercat să se aşeze sau să ne scoată din ţară sau din sărite s-au lăsat păgubaşi văzând cât de maleabili suntem şi ce repede ne „adaptăm” cerinţelor, dacă e ordin. Mai toţi veneau aici însetaţi de sânge, aşteptând să fie înfruntaţi, să se poată răzbuna, să treacă prin foc şi sabie îndrăzneala locuitorilor. Dar de unde, localnicii i-au întâmpinat cu pâine şi sare le-au arătat drumul cel mai scurt către graniţele celelalte, le-au pus în desagă să aibă de drum şi le-au urat călătorie sprâncenată. Cum să te răzbuni pe aceşti oameni, cum să le tai capul, când mâinile lor te strângeau în braţe cu bucurie mai mult sau mai puţin ascunsă? Aşa că setea de sânge nu prea a găsit satisfacţie aici şi migratorii au plecat acolo unde se puteau răzbuna şi aveau motive de scandal. Nici romanii nu au făcut mulţi purici pe aici din acelaşi motiv. Aurelian a decis că e mai bine să îşi retragă cetăţenii înapoi pentru că cei care stăteau aici mai mult de un 100 de ani deveneau supraponderali deşi încă nu apăruse Mc Donald, dependenţi de băutură deşi nu apăruse Coca Cola şi degrabă pupături de funduri, deşi încă nu apăruse Barroso.

Cum să supui un popor care se supune singur sau chiar te roagă să îl supui? Unde e bucuria înfrângerii, dacă nu vezi sângele ţâşnind, dacă nu ţipă nimeni de durere, dacă tu îi rupi unuia o mână şi el o întinde şi pe cealaltă? Din cauza asta noi nu am putut fi niciodată înfrânţi, din cauza asta nimeni nu a vrut să rămână să conducă acest popor, nu oferea nici o satisfacţie, din cauza asta imperiile nu au rămas sau nu au asimilat acest pământ, pentru că ar fi fost în stare să îi molipsească şi pe ceilalţi şi se ducea dracu bucuria opresiunii. Am adus un rege străin crezând că se va schimba ceva. Da, s-a schimbat, după o generaţie sângele german a devenit mai român decât românii, regele mai hapsân decât avarii,mai vânzător decât evreii, mai pupător de cizme roşii decât comuniştii. Din cauza asta sultanii nu au transformat ţara în paşalâc, ci au decis să îi lase pe români să se conducă singuri, dar să plătească tribut şi peşcheş, care era nu numai acceptat, ci chiar ridicat din proprie iniţiativă de domnitori, numai să fie lăsaţi să stea pe tron. Şi acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre. Toţi preşedinţii care au urcat pe tron au plătit haraciul sau peşcheşul, numai că porţile s-au schimbat. Nu mai este una, sunt mai multe, iar peşcheşul, haraciul sau tributul se numeşte privatizare sau Roşia Montana. Şi acum, ca şi pe vremuri, boierii divăniţi se ceartă între ei, dat nu pentru binele norodului ci pentru slujbele şi imunităţile lor, se închină nu la sfinţi ci la licurici, promiţând unul mai mult decât celălalt, numai să fie lăsaţi să conducă, să bage şi ei mâna în borcanul cu miere.

În timpul acesta, poporul e acelaşi, suportă cu nepăsare, inconştienţă, aş spune chiar nesimţire, tot ce i se întâmplă pentru că ar fi păcat şi foarte greu să iasă din tipare. După ce te-ai obişnuit să fii minţit, bătut, ţinut flămând şi gol fără adăpost, amăgit, vândut en gros şi en detaille, lăsat orfan, jefuit, oropsit mii de ani, cum să îţi schimbi dintr-o dată atitudinea? Nu ai mai fi tu, nu ai mai fi român, nu ai putea supravieţui. Numai aşa se explică, altfel nu văd cum, faptul că înghiţim, răbdăm, ne facem că nu vedem, nu înţelegem, tot ce se întâmplă pe lângă noi şi nu explodăm. Noi am explodat întotdeauna, este lucru demonstrat, numai atunci când alţii ne-au băgat un calup de trotil în fund. Aşa a fost şi în 1821, şi în 1848, şi în 1918, şi în 1944, şi în 1989.

Aşa că nici de acum încolo nu văd de ce am protesta, de ce nu am înghiţi minciuni şi promisiuni care se dovedesc până la urmă a fi doar abureli.

Ponta si Antonescu ne-au cerut sa votăm USL ca sa scăpăm de portocale. Dar tot ei sunt cei care in urma votului au bătut palma cu portocalele şi vinetele si le-au dat 188 de locuri în Parlament prin redistribuire, bătându-şi joc de votul romanilor. Românii înghit.

Aceiaşi oameni ne-au cerut să ieşim la vot să îl suspendăm pe Băsescu, dar ei au plecat din ţară când CCR si-a prezentat raportul în Parlament, lăsând astfel pe Băsescu la volan. Românii înghit.

Tot fraţii Dalai Lama, Crin şi Victor au cerut să votăm USL ca să nu mai fim şantajaţi de UDMR în Parlament, dar ei deja bătuseră palma cu UDMR-ul şi aveau un acord semnat încă de la alegerile locale şi au trimis ordine cifrate către uslaşii din comisiile de numărare a voturilor să menţină UDMR peste pragul electoral, pentru că exit-polurile arătau că sunt sub prag. Românii înghit.

Scumpii Crin şi Victoraş tot spun ca nu se poate lucra cu Băsescu, ni-l prezintă ca pe sursa tuturor relelor din Romania, dar semnează acorduri de supunere instituţională şi îl lasă să îşi facă de cap. Românii înghit.

Prin vară, după ce a stat o săptămână la Viena să-şi lingă rănile şi semnele de impotenţă politică, Crin, într-un acces de orgoliu se dădea la şefii europeni pozând, ca şi Ponta acum, în marele patriot. După ce i-a mai trecut supărarea s-a făcut din nou preş şi acceptă toate condiţiile impuse de aceiaşi oameni pe care îi certa în vară, punând economia şi ce a mai rămas din proprietăţile statului la îndemâna lor în speranţa că peste un an va fi uns domnitor. Nici vechii fanarioţi nu plăteau datoriile către Poartă decât după ce erau unşi, doar promiteau şi aveau grijă apoi să îşi scoată pârleala. Astăzi obiceiul e un pic schimbat, mai întâi plăteşti chiar cu un an doi înainte şi apoi, să vedem dacă mai eşti numit. Doamne, dacă pălmaşii şi-au păstrat obiceiul căftăniţii s-au prostit, plătesc înainte, ca la curve fără să fie siguri că primesc ce au plătit. Românii înghit.

Ciudat popor suntem, cu adevărat deosebit. Acum înţeleg de ce Papa numea România Grădina Maicii Domnului. Numai aici Politica naşte, e adevărat monştri, nu sfinţi, dar rămâne tot virgină.