Campaniile de presa au devenit o amenintare la adresa sigurantei nationale. Cei vizati au speculat prima reactie si au clamat ca statul vrea sa dea o lovitura mass-media. Au insinuat ca Traian Basescu, prin intermediul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, vrea sa puna botinta libertatii de expresie si sa devina, asa cum au anuntat aproape in fiecare seara, un dictator. Oare asa o fi? Campaniile de presa au ca scop, in general, in democratiile occidentale, sa puna o presiune legitima pe anumite grupuri sau institutii pentru ca acestea sa adopte o masura spre binele comunitatii. In Romania, scopul a fost brutal deturnat, inca de foarte mult timp.
Campaniile de presa s-au transformat in instrumente aflate in mana unor patroni de presa sau a unor baroni mass-media care n-au urmarit decat scopuri strict personale. Sunt de notorietate personaje din lumea presei care s-au imbogatit la carma ziarelor pe care le-au condus. Au venit in Dacie si au plecat cu o flota de limuzine, cu zeci de afaceri si conturi grase. In urma lor, de cele mai multe ori, au ramas ruinele unor ziare si jurnalisti cu procese in instanta, cu datorii la banci si prieteni. Asa-zisele “campanii de presa”, au fost, de cele mai multe ori, instrumente de santaj. La adresa unor sefi de la stat care n-au vrut sa cotizeze, ori a unor oameni de afaceri care au refuzat sa faca publicitate in publicatia sau pe postul de televiziune care a pornit “cruciada democratica”. Mai nou, campania de presa s-a transformat intr-un instrument prin care s-a urmarit, nici mai mult, nici mai putin, decat rasturnarea prin forta a guvernului.
Oamenii care detin puterea in mass-media au canale, instrumente si ONG-uri ca sa transforme strategia de siguranta nationala intr-o sperietoare. Trist este ca cei care au comandat campaniile s-au imbogatit, iar cei care le-au dus efectiv, ziaristii, s-au ales de multe ori, cu dosare penale. Ei si-au facut meseria pentru ca au avut ce sa descopere la institutiile de stat care au reclamat presiuni. Apoi subiectul a fost denaturat in directia pe care a vrut-o patronul sau baronul de presa. Ziarele s-au desfiintat, ziaristii au ajuns pe drumuri, dar au ramas cu dosare penale agatate de gat.
CSAT a trimis in Parlament un instrument cu doua taisuri. Teoretic, o lege adoptata in sensul noilor cerinte ale strategiei de siguranta nationala va asana mass-media. Practic, cei 20 de ani ne-au dovedit ca in Romania legea e foarte interpretabila si la cheremul cui se afla la putere. Asa ca mi-e teama ca “bunele intentii” vor lua aceeasi forma ca monstruoasa lege 51/1991 prin care Ion Iliescu apara in anii ’90 siguranta nationala cu ajutorul procurorilor comunisti si al minerilor.
articol aparut in numarul 11 al saptamnalului ziuaveche.ro
