Ca stat, România o să dispară în următorii ani. Poate că o să fie vorba despre zece ani, poate o să fie douăzeci de ani. Dumnezeu ştie! Eu doar constat! În orice caz, sper să nu fiu atât de ghinionist să şi apuc să trăiesc momentul.Termenul medical care ar descrie cel mai bine situaţia în care se găseşte România se cheamă autofagie. Adică procesul de consumare a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. România se mănâncă pe Ea însăşi, de azi, de ieri, de curând, cu foarte mare poftă, de vreo şase ani. Iar cel mai mult îi place să-şi distrugă sistemul imunitar.
Moartea recentă a celor doi piloţi militari este doar unul dintre exemple. De ani buni, se ştie că Armata Română nu mai are avioane cu care să-şi îndeplinească misiunile, indiferent dacă este vorba despre apărarea Ţării sau respectarea angajamentelor NATO.
Zeci de militari au pierit sau au fost mutilaţi în teatrele de operaţiuni, unde au fost trimişi să lupte pentru interesul naţional decis de politicienii noştri, marionete jalnice ale altor interese. Însă, dacă în război este normal să moară militari, este total aberant ca militarii să îţi moară acasă, pentru că îi obligi să urce în sicrie zburătoare sau să se antreneze cu o tehnică de luptă de două ori mai bătrână decât ei.
În momentul de faţă, România lasă impresia că se zbate să atingă un record sinistru: acela de a avea mai mulţi militari morţi pe frontul subfinanţării de acasă, decât pe cel din pustiul afgan. Şi nu este vorba numai despre avioane. Cu doar câteva zile în urmă, am avut un caz în care un tânăr tanchist a murit după ce i-a explodat muniţia defectă în mâini. Mai avem şi cazul din vară, când mai mulţi militari au fost arşi cu combustibil de rachetă. Şi câte altele despre care se ştie sau asupra cărora s-a păstrat tăcerea.
Din păcate, situaţia nu se va schimba atât timp cât vom avea politicieni care consideră că, dacă suntem în NATO, nu mai avem nevoie de Armată, atât timp cât la Comisia de Apărare din Camera Deputaţilor va fi preşedinte un autodidact care şi-a încheiat studiile la un liceu industrial, atât timp cât Academia Naţională de Apărare va scoate pe bandă rulantă doctori în ştiinţe militare din ministrese sau amante de potentaţi ai zilelor noastre. Poate că ar mai trebui amintit şi faptul că, în prezent, Armata este condusă de un amiral impostor, o fantoşă care probabil nu mai ştie nici ce este ochiul lui Nelson. Şi de către o caricatură tristă de ministru, care primeşte stele pe epoleţii reevaluaţi mai repede decât clipeşte inteligent în timp ce, ca nicăieri în lume sau în istorie, îşi decorează superiorii cu Onoarea Armatei.
Vremurile când Ţara era apărată în izmene şi în cămaşă au trecut de mult. Dar până nu vor înţelege asta şi conducătorii noştri, militarii vor fi buni doar să defileze la sărbători naţionale, în timp ce dau onorul celor care îi condamnă la moarte. În cel mai fericit caz, au privilegiul de a fi aduşi acasă în sicrie de plumb şi parte de onorurile militare din Ghencea. În rest, un şut în turul uniformelor ponosite, pentru că sunt nişte nesimţiţi.
Articol aparut in numarul 30 al saptamanalului Ziuaveche.ro
