Acasa Opinii România Băi

România Băi

scris de Roland Catalin Pena
11 afisari

La Geaogiu Băi, Împăratul Traian îşi oblojea ciolanele de soldat bătrân cu o mie şi ceva de ani înainte ca Împăratul Karol al IV-lea să fi căzut de pe cal pe tăpşanul care avea să devină Karlovy Vary!

Rene Parsan

Nu mi-am dorit niciodata să ajung acolo, dar s-a întâmplat să nimeresc într-o bună zi la Karlovy Vary, în urma unui încântător concurs de împrejurări. Huzuream în Praga împreună cu patru dintre cei mai buni prieteni pe care-i poţi avea. Bere, ciolan cu varză, bere, ciolan cu hrean, cu cartofi, bere, ciolan, bere. Deşi nici raţa, vaca, rachiul sau vinul de Bohemia nu-s deloc de lepădat, nu ţin minte să mă fi atins de vreuna din aceste bunătăţi. În paranteză fie spus, Praga este cel mai prietenos oraş pe care l-am văzut în viaţa mea, iar plecând de la raportul calitate-preţ aici totul este gratis.

Ideea de a da ciolanul şi berea pragheză pe ciolanul şi berea de pe coclaurile Bohemiei nu mai ţin bine minte cum a răsărit. Am şters praful de pe maşină cu mâneca de la cămaşă şi am luat drumul spre Karlstein. Castel, păstrăv, ciolan, bere. Apoi Karlovy Vary, deşi nu aveam la acea vreme nici o afecţiune care să nu poată fi tratată cu Pils.

Văzusem eu nişte poze, dar sincer mă aşteptam la un Herculane ceva mai spoit şi evident incomparabil mai curat. Ce Herculane! Deşi pitit într-un decor anost, spre deosebire de „celebra” noastă destinaţie curativă, ni s-a tăiat respitaţia. Rar vezi în Europa un loc de o asemenea opulenţă fără ostentaţie, un orăşel în care grandoarea imperială este temperată de bunul simţ bohemian. Hoteluri, castele mai mici sau mai mari, vile, sticlă şi cristaluri de Bohemia, miros de pipă, piele şi bun gust. Să nu mai vorbim de felul în care arătau pacienţii; oare ce afecţiuni misterioase îi „mâncau” de păreau cu toţii milionari, deşi mulţi dintre ei se tratau regeşte din banii de asigurări sociale?
Cu excepţia câtorva hoteluri de la intrarea în celebra staţiune, pe aici părea să nu fi trecut niciodată comunismul; sau n-au înţeles cehii prea bine comunismul. Furaţi de reverie am videcat-o doar cu o bere, nu-ţi venea să intri niciunde chiar dacă o moină de sfârşit de primăvară ne pleoştea urechile.

În centrul vechi al staţiunii îţi lua ochii o spendidă colonadă. În mijlocul acesteia un ţuţuroi discret picura subţire într-un havuz de piatră: era nimeni altul decât izvorul acestei bogăţii. Nu ştim ce proprietăţi deosebite are apa – parte şi din cauza calităţii berii cehe – dar este sigur că milioanele de euro care curg constant în Karlovy Vary pe aceată ţeavă vin. Am plecat în aceeaşi seară spre Praga, cu strângere de inimă, de parcă ne-am fi întors la Mizil!

România pluteşte pe un ocean de prosperitate: o treime din potenţialul curativ al Europei: ape minerale, termale, nămoluri etc. Cu toate acestea, azi, râurile noastre de apă minerală sau cascadele de apă termală nu se compară cu izvoraşul ăla susurător din Bohemia, picurătorul ăla de milioane, a cărui imagine nu mi-o pot scoate din cap.

Peste staţiunile noastre, unele la fel de celebre la vremea lor ca Baden Baden – Herculane, Felix, Govora, Carmen Silva – s-a aşternut ruina, vechile vremuri de glorie în care nămolul rima foarte bine cu luxul şi cazinoul abia se mai întrevăd de sub tencuielile coşcovite, geamurile de cristal au fost înlocuite termopane ieftine şi candelabrele cu neoane. Şi când te gândeşti că la Geaogiu Băi, însuşi Împăratul Traian îşi oblojea ciolanele de soldat bătrân cu o mie şi ceva de ani înainte ca Împăratul Karol al IV-lea să fi căzut de pe cal pe tăpşanul care avea să devină Karlovy Vary!

Cât despre pacienţi…

După nici 50 de ani de comunism ne-am obişnuit cu imaginea turistului în halat de molton, care se târşâie pe alei în papuci de colo-colo, cărând o sticlă de plastic de coca-cola cu apă într-o mână şi ficatul în cealaltă, care se scurge apoi pe o bancă fără spetează din parcul din Sovata, scoate două nuci din buzunarul de la piept şi cheamă cu glas stins: „Mariana, Mariana…”

Turismul balnear înseamnă cu totul altceva, înseamnă remontare, nu internare. La băi te duci să-ţi reîncarci bateriile, nu să le înlocuieşti, te odihneşti, îţi prezervi capacităţile fizice şi psihice. Un sejur la băi nu este altceva decât o vacanţă ceva mai sportivă, nu te încuie nimeni în curtea spitalului. De aceea relansarea turismului balnear trebuie să ţină cont de pretenţiile „pacientului european”.

Pensionarul european nu va veni niciodată să spargă seminţe în pijama. El este un om activ, care vine să cheltuie, nu să economisească. L-am văzut eu cum arată, se giugiuleşte, fără ruşine!, pe punţile feriboturilor sub clar de lună, bate coclaurile pe bicicletă şi cazinourile îmbrăcat la patru ace, schiază, joacă tenis şi flirtează în restaurante. Este verde şi un contribuabil activ prin consum, a economisit pentru o bătrâneţe plină de viaţă, nu pentru o înmormântare îmbelşugată. Şi nu numai pensionarii vin la băi. Lângă băi este nevoie de spa, în aceste zone ar trebui să fie concentrate şi celelate servicii medicale, cabinetele dentare, de reconstrucţie, implanturi de unele sau de altele, inseminări în vitro sau tradiţionale….Nu mai vorbim că  acest domeniu necesită mână de lucru calificată, de la medici, la chelneri.

În conlcuzie, segmentul balnear ar putea revitaliza relansa întreaga economie, nu numai turismul. Dacă Ministerul Dezvoltării şi Turismului urneşte acest proiect pe care l-a declarat prioritate, investiţii ca Roşia Montană, de exemplu, pot deveni, prin comparaţie derizorii, generatoare de bani de biscuiţi pentru bugetari.

Citeste mai multe pe verde de romania

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult