Acasa Opinii Românii la viol

Românii la viol

scris de Marin Neacșu
488 Afisari

Un bun prieten de-al meu, rezervist militar ca şi mine, condeier pasionat şi talentat, nu ca mine, jumătate scârbit de modul heirupist şi total ineficient, dar mai ales devorator de rating în care televiziunile au tăbărât în ultimul timp pe cazul celor 7 băieţi cucuieţi vasluieni, bravi descendenţi ai marelui Ştefan, a decis să abordeze subiectul mai profund, în binecunoscutu-i stil diamantin scriind despre”Violul la români”, vrând să scoată în evidenţă mai mult decât cazul în sine,  mentalitatea românului indiferent de treapta pe care se află el.

Marin-Neacsu-266x300Din titlu şi din articol putem afla cam cum se manifestă violul la români, adică, am înțeles eu, cum se manifestă românul ca violator, dar eu cred că ar fi interesat de văzut cum se manifestă românii la viol, adică când sunt violați.

Nimic mai simplu. Hai să purcedem în istorie. Nu în istoria violurilor din dosarele XXX ale sistemului Juridic românesc, ci în istoria românilor.

Neavând date despre violurile săvârşite de romani asupra „dăcoaicelor” după ce – conform unor istorici- dacii de pe 85 % din teritoriul Daciei ar fi  fugit toţi, nu se ştie unde, încât au rămas numai femeile singure şi fără violatori legali, dând ocazia romanilor să violeze, guverneze, și romanizeze întreaga Dacie deși cuceriseră doar 14% din ea,  să venim mai aproape, undeva după Retragerea Aureliană, când Gohungeaslavbulungpecumtătu dădură dosu prin Bătrâna Dacie. Conform unor teorii care se apropie ca logică şi fantezie de deciziile unor procurori şi judecători din zilele noastre- de aici continuitatea dacilor pe acest pământ- odată cu retragerea romanilor au plecat cam tot ce a fost dac sau roman sau daco-roman între graniţele Daciei, rămânând poate doar unele femei cu fuste mai lungi sau lovite de gută, acestea căzând pradă -din vina lor bine-înţeles- invadatorilor care au purces la prădat şi violat în ”deplină legitimitate”. Unii dintre violatori s-au simţit – se spune – atât de bine şi au coabitat atât de fecund cu bietele victime încât nu s-au mai dus în Panonia, ci au rămas aici că tot “erau casele goale”. Se vede treaba că şi pe vremea aia judecătorii şi procurorii luau şpagă, altfel nu văd de ce nu au reacţionat şi istoria nu menţionează nimic iar “practica judiciară”,  mama tuturor deciziilor aberante,  nu este invocată.

Au urmat imediat şi alte violuri, unele recepţionate de români  mai puţin fastuos, cum ar fi incursiunea lui Carol Robert de Anjou prin teritoriile bănuite tot “fără bărbaţi” numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din Posada şi bieţii ungurihoţi au fost violentaţi destul de dur.

De aici încolo violurile s-au cam ţinut lanţ, românii răspunzând fenomenului după cum i-au ţinut brăcinarii. Unii, cum ar fi Mihnea Turcitul sau Turcescu, că nu mai ştiu sigur cum îl chema, s-au aplecat de bunăvoie şi au primit Sfânta Împărtăşanie cu seninătate, pe principiul “capul plecat sabia nu-l taie”. Istoria medievală românească abundă de astfel de degrabă aplecători care au preferat violul semi-acceptat şi s-au bucurat de binefacerile alifiei de castane sau gălbenele, bineînțeles,  în ”interes național”.

Unii mai încăpăţânaţi au preferat să îşi piardă capetele decât să îşi dea pantalonii jos şi aşa au rămas în istorie ca oameni “fără cap” sau cu trupul sau sufletul într-un loc şi capul prin alte părţi. Aşa pieriră Mihai, Alexandru Ioan, Neica Tudor, Nicolae, (Bălcescu, dar unii l-ar include şi pe Ceauşu), Constantin, Antonescu (dar nu Crin), şi alţii, foarte puţini față de numărul celor cu pantalonii în vine.  În rest, de la cam 1821 încoace, se poate spune că exemplele sunt de cele mai multe ori pozitive, adică oamenii au fost cooperanţi, coabitanți sau  nu s-au pus contra valului. E adevărat, a mai fost unul care s-a cam opus violului celor din neam cu el, unul de îşi spunea Carol Întâi, dar nu se pune, el a fost român doar în simţire, nu de sânge. În schimb nepotul lui, născut în România da, s-a aplecat duios,  el ”copil” fiind şi-a dat spilhohenzolii  jos mai des, politicește vorbind,  când în faţa unchiului, când în faţa lui Antonescu, când în fața  Gărzii de Fier, când în faţa lui Bodnăraş, chiar şi în faţa marelui Stalin că doar e sănătos, chiar dacă e ruşinos.

Dacă este să concluzionăm, până în acest moment reacţia românilor la ”viol” a fost în general binevoitoare, aşa au reuşit bieţii conducători şi boiernaşi să se menţină şi să-şi păstreze averile şi vieţile.

Şi a venit momentul ”eliberării”, momentul 89, când românii au crezut că au scăpat de viol, că nu vor mai fi nevoiţi să se lase violaţi cu sau fără voie. Mulţi, bucuroşi că au scăpat de violul de la răsărit, şi-au dat pantalonii jos ostentativ, convinşi că nu mai există violatori şi au început să-şi agite provocator  fesurile, aşa de ai dracu. Au sărit imediat prietenii să îi protejeze strategic, adică să îi violeze protejat şi uite aşa au apărut firmele de exploatare a gazelor de şist, scuturile antirachetă, bazele şi comandamentele ”aliate”, FMI-ul, UE şi alte “ONG”-uri pline de intenţii bune, mai ceva ca drumul spre Iad.

Ca treaba să fie oablă, au apărut şi violatorii interni purtând diferite nume, FSN, PSD, UNPR, UDMR, PDL, PNL şi alții mai mici care s-au gândit că e păcat să lase frumuseţe de piaţă de desfacere nefructificată. Şi uite aşa, de 25 de ani încoace, românul, violatul tradiţional al marilor imperii stă cu fundul ridicat și  steagul fâlfâind, parcă a invitaţie oricui este dispus să îşi încerce virilitatea. Aşa au rămas românii fără salarii, fără pensii, fără drepturi, fără case, fără păduri, fără avioane, fără armată, fără sistem educaţional, fără doctori, fără spitale, fără industrie, fără agricultură, ce să mai continui,  au rămas cum se spune în curul gol numai buni de violat. La toate aceste rapturi românii au stat pasivi, şi continuă să stea la fel şi acum, bucuroşi că sunt protejaţi şi nu pot lua SIDA. Se spune  că o băbuţă de 95 de ani a mers la farmacie să ceară pastile cu SIDA, că a auzit ea că dacă ai SIDA, mai trăieşti cam 5 ani şi voia şi ea să bată suta. Așa sunt românii, vor să trăiască mult, indiferent cum.

Undeva prin Vâlcea, un polițist încearcă să violeze o fată de 17 ani. Vina fetei era aceea că avea o ținută mai de vară, arăta bine și se îmbătase. Din toate astea polițistul a înțeles că este invitat să o violeze puțin. Nu a reușit, fata a scăpat, a făcut plângere la poliție, polițistul și-a recunoscut vina în fața șefilor,  dar pentru că nu s-a făcut plângere la parchet iar familia victimei nu a vrut să ”se complice”cu un proces în care tot ei ar fi fost făcuți de râs, bravul apărător al legii se află la post. Văzând ce s-a întâmplat cu fata din Vaslui care a făcut plângere penală, mai că îți vine să le dai dreptate părinților fetei din Vâlcea. Dar este normal? Ascunderea și nepedepsirea celor care încearcă să violeze le dă curaj bestiilor care violează în grup. Cică prin America, la fiecare două minute o femeie este agresată sexual. Se contabilizează în statistică  și micile atingeri, apropouri, și alte”nimicuri” de genul ăsta. Păi cine ar avea timp să contabilizeze în România toate fluierăturile, apelativele gen ”ce faci păpușa” și celelalte ”amabilități” care la noi sunt chiar ”gustate” de destinatare? Păi dacă am angaja jumătate din populația Chinei să numere, tot nu ar reuși.

Ei bine, având aceste exemple şi această atitudine faţă de viol, violatori  și agresiuni sexuale, ce pretenții putem avea?

Când facem un erou dintr-un voievod care își trimite fata în patul dușmanului, sau un domnitor care trimite fete în saraiul sultanului  ca să rămână ei pe tron  pe cine mai miră că într-un sat din Vaslui, 7 indivizi cu minţile în migraţie au violat o fată iar localnicii sar pe reporteri că „i-au făcut de râs” ei , reporterii nu ”bieţii copii”?

Când sanctificăm un domnitor care pe unde trecea lăsa biserici și femei gravide iar boierii își lăsau fetele și nevestele însămânțate de domnescul mădular cu mândrie,  de ce ne mirăm că un alt localnic întreabă mirat ce s-a întâmplat, ”că doar nu a călcat-o trenul?”

Când actualii domnitori și boieri  își vând țara și se lasă violați din toate pozițiile de reprezentanții unor ambasade,  de dragul ciolanului,  de ce ne mai miră că un consătean al celor 7 ”voievozi” spune că „să plătească exact cât a durat „plăcerea”, adică 5 minute.

Când o polițistă abuzată  de un șef de poliție este transformată în infractoare iar abuzatorul este păstrat în funcție pe  cine mai miră  că judecătorii și procurorii mențin în libertate 7 bestii?

Când purtătoarea de cuvânt a unui inspectorat de poliție spune că de vină este și victima pentru că este o adolescentă naivă,   pe cine să mai mire că mama unuia din făptuitori deschide o pagină pe FB în  care mai că instigă la viol în grup, iar  victima este transformată în vrăjitoare ademenitoare de „suflete inocente”?

Ce ne mai miră că judecătorii şi procurorii primesc mită pentru astfel de decizii, când „marile porţi” cereau şi primeau mii de pungi cu galbeni ca să închidă ochii la fărădelegile domnitorilor şi boierilor aşa cum azi tot „marile porţi” primesc  rezervoare de aur petrol şi gaze și acces la datele personale și discuțiile private ale cetățenilor,  pentru a închide ochii la măgăriile şi fărădelegile actualilor domnitori şi boiernaşi căftăniţi de ei?

 

Ce reacție vreți să aibă pălmașul de rând  la viol  într-o societate în care vede viol la fiecare butonare  a telecomenzii televizorului?  Românul a devenit imun la viol, s-a învăţat să fie perforat ca măgarul cu samarul  şi nu mai simte nimic, nu mai poate avea compasiune pentru o victimă,  pentru că violul a fost instituţionalizat la români, violatorul a devenit stăpânul țării iar violații stau impasibili, iar dacă se supără,  se supără pe cei care mai reacționează normal, pentru că ”le strică rânduielile”, îi fac de râs, sau  îl supără pe violator. După atâtea violuri interne, externe private sau instituționalizate, cum vreți să reacționeze românul?

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult