Cred că s-ar putea face, fără mari dificultăţi, un studiu asupra fizionomiilor, capetelor, tunsorilor a ceea ce numim interlopi. Eu unul de când, de ani buni, apar ei la televizor în diverse împrejurări (înmormântări, nunţi de clan, arestări etc.), n-am observat mari deosebiri între o moacă sau alta.
Iar ceea ce ar fi şi mai interesant ar fi să se facă o comparaţie cu fizionomiile, capetele şi tunsorile poliţiştilor cu care interlopii se intersectează. S-ar observa că, din acest punct de vedere, nu prea există diferenţe notabile între unii care poartă uniforma şi cei care ar trebui să-mbrace zeghea, că, fizionomic cel puţin, sunt interşanjabili. Ambelor categorii li se poate face un portret robot: au capete mari, tunse perie, cu frunte îngustă; sunt fălcoşi, masivi ori cel puţin rotofei, bine hrăniţi; ochii le lunecă de regulă într-o parte, iar când te privesc în faţă, îţi dau senzaţia unui carnivor care-şi evaluează prada.
De ani buni, n-am văzut un interlop sau poliţist sfrijit, în genul lui Fărămiţă Lambru. Nici rezonanţa numelor sau poreclelor lor nu sună în contrast: dacă vorbim de clanul lui Fane Spoitoru sau al lui Bercea Mondialu’, ar părea strigător la cer să vorbim de clanul Şoric, de clanul Tobă sau de clanul Fătuloiu?
Asta e, de fapt, una din marile probleme ale României: că nu se mai ştie dacă nu cumva cei care ar trebui să apăre legea o mai şi încalcă, iar cei care încalcă legea o fac convinşi că au asigurată imunitatea.
