Acasa Opinii Rugaciunea ca ghiveci propagandistic

Rugaciunea ca ghiveci propagandistic

scris de Ziua Veche
4 afisari

.Lubanovici si David, doi parlamentari PDL, propun stabilirea unei Zile Nationale a Rugaciunii ca sarbatoare legala nelucratoare. Ei au auzit ca si la americani ar fi asa ceva. Si ce are americanu’, musai sa avem si noi. Asa ne invata la partid! Caraghioslacul face ca la americani Ziua asta a Rugaciunii sa fi fost declarata neconstitutionala, dar tuterii de pe Dambovita n-au aflat.


Ei ar vrea ca rugaciunea asta nationala sa se tina in prima duminica din octombrie, cand, pasamite, prin biserici se fac slujbe de multumire pentru recolta din acea toamna. Trec peste faptul hazos ca, daca e pusa duminica, e automat zi nelucratoare, asa ca e inutil sa mai prevezi asta in proiect. Si ajung la scopul declarat: „Ziua Nationala a Rugaciunii – ca sarbatoare ecumenica – are menirea de a celebra puterea rugaciunii ce-i uneste deopotriva pe toţi adepţii religiilor monoteiste, dar în special pe crestinii romani si pe cei raspandiţi pe mapamond, precum si de a reaminti ca poporul român s-a nascut crestin”.

Asta imi aminteste de „Saptamana bunei deserviri”, cand, pe vremea lui Ceausescu, toate unitatile comerciale erau indemnate sa se intreaca in amabilitate fata de clienti. In restul timpului, in orice magazin sau carciuma erai tratat cu dosul, dar in acea perioada de gratie aveai sansa sa fii tratat mai omeneste, din cauza ca se organizau controale. Sau „Saptamana curateniei”, cand toti salariatii lasau naibii productia si erau scosi prin curtea fabricii si pe trotuarul din fata sa mature si sa dea cu var copacii, iar copiii sa adune gunoaiele din curtea scolii. Sau „Luna albiturilor”, cand, cu un pic de noroc, puteai gasi un cearsaf brodat sau o fata de perna colorata. Sau „Saptamana economiei”, cand aceiasi copii erau pusi sa aduca de acasa sticle si borcane goale, iar parintii lor salariati erau verificati in unitatile lor cu cat au redus costurile de productie. Bineinteles, sacrificand calitatea, pentru ca „Saptamana calitatii” era altadata.

Acum, pe stil nou, democratic, dar din aceeasi stirpe, avem bunaoara „Ziua Pamantului”, cand cu totii suntem indemnati sa ne stingem luminile din casa pentru a ne demonstra atasamentul fata de ideea economisirii curentului. Sau „Ziua fara tutun”, sau „Ziua mersului pe bicicleta”, sau „Ziua tolerantei”. Observati ca pe vremea lui Ceausescu, perioadele de mobilizare erau mai lungi, timpul curgea altfel si inventivitatea politrucilor destul de limitata. Astazi, nu le mai ajung zilele din calendar, iar tu, cetatean, trebuie sa fii foarte atent sa nu te-ncurci in trebile civice: ieri n-aveai voie sa fumezi, azi e liber la tigara, dar n-ai voie sa injuri. Iar maine, ehei, maine mergem la sosea imbracati la costum, impreuna cu colegii din companie, sa plantam copacei. Vin si televiziunile!

Asadar, ce vor Lubanovici si David? „O sarbatoare ecumenica”, zice propunerea. Asta e clar. Pentru ce? Pentru a „celebra puterea rugaciunii ce-i uneste deopotriva pe toţi adepţii religiilor monoteiste”. Altfel zis, crestinii, musulmanii si evreii. Foarte frumos. Poporul roman s-a inteles intotdeauna bine si cu musulmanii si cu evreii asezati pe meleagurile astea. Au trait impreuna, s-au ajutat, au muncit si s-au veselit impreuna la sarbatorile fiecarui neam. Dar cand era treaba de rugaciune, fiecare s-a rugat la Dumnezeul lui: Ion, la biserica, Ali, la moschee, Strul, la sinagoga, dupa cum a fost lasatul. Asta nu le e insa de ajuns celor doi initiatori, care vor o mare varza ideologica, un ghiveci propagandistic, un lucru amestecat, care miroase.

Dar poate gresesc. Pentru ca, un rand mai jos, in propunerea de lege scrie ca initiativa urmareste sa-i uneasca mai ales „pe crestinii români si pe cei raspândiţi pe mapamond, precum si de a reaminti ca poporul român s-a nascut crestin”. Si aici suna frumos si clar. Ca din abecedar. Adica eu, ortodox, ma duc duminica la biserica si, inainte sau dupa liturghie, sa vedem cum va aproba Parlamentul, dupa ce ma rog putin pentru evreu si musulman, si celebrez puterea rugaciunii care ne uneste, ma concentrez tare rugandu-ma pentru toti romano-catolicii, greco-catolicii, luteranii, anglicanii, baptistii, calvinii, penticostalii, iehovistii, adventistii, in vreme ce si ei musai sa faca la ei acolo, in catedrale, temple si case de adunare acelasi lucru, cantand despre infratirea tuturor romanilor.

Daca e vorba de o asa amploare, ce zice despre propunerea asta Biserica Ortodoxa Romana la care 90% din populatie si-a declarat apartenenta? A fost ea consultata? Dar Biserica Romano-Catolica? Cautand un raspuns, aflu cu stupoare ca in Romania, in februarie 2010, s-a sarbatorit deja a sasea editie a Zilei Nationale a Rugaciunii. Organizatori au fost Bisericile Evanghelice din Romania, Centrul Arta pentru Viaţa, Credo TV, radiofiladelfia.ro, Radio Vocea Evangheliei, resursecrestine.ro, Farul Crestin, tanarcrestin.ro, stiricrestine.ro si alti parteneri media din strainatate. Cum asa? Pai, Lubanovici si David n-au stiut? Sau, tocmai ca au stiut si, sub influenta unor grupuri neoprotestante nemultumite de anonimatul in care activeaza, incearca o lovitura de PR? De fapt, Lubanovici, David si cei din spatele lor nu vor rugaciune; vor simpozion.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult