Acasa Opinii Rusia la răscruce

Rusia la răscruce

scris de Doru Dragomir
17 afisari

Cele „13 porunci” înscrise în recentul Acord de la Minsk, semnat de către un dictator de profesie, în persoana lui Putin, de către niște naivi lideri europeni precum doamna Merkel și domnul Hollande, ca și de un Poroșenko inflamat la culme, nu vor ține mai mult decât ecoul unei minuni, pentru că rușii nu au în cultura lor diplomatică civilizația respectării Tratelor.

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheO spunem noi, românii,  vecinii lor în atâtea situații istorice, popor care a suferit, de-a lungul vremurilor, 12 invazii ruseşti. În sprijinul celor afirmate, marele istoric român,  A.D. Xenopol, cu aproape două secole în urmă, rostea un adevăr crud și anume că „o alianţă cu ruşii în orice împrejurare, o încredere în cuvântul sau semnătura lor, va fi totdeauna o nebunie scump plătitǎ.„Marele savant nu a fost departe de adevăr, gândindu-ne la istoria zbuciumată a României, țară, adeseori,  călcată în picioare de marele vecin de la răsărit și rășluită de teritoriile sale  strămoșești ori de câte ori Țarii de la Moscova aveau chef să se joace de-a războiul cu destinele popoarelor din vecinătatea lor, sluțindu-le teritoriile, vetrele, istoria și destinul.

Ucraina vecină trăiește, din nou, una din marile sale drame  ale prezentului, fiindu-i furate, parte din teritoriile sale (anexarea Crimeii în primăvara trecută), uciși copii, tineri și bătrâni pașnici, de către rușii „hibrizi”, în disprețul normelor Dreptului Internațional.

Guriștii de serviciu ai Moscovei precum Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare de la Moscova, sau filozoful Aleksandr Dughin (un fel de Rasputin modern), consilier al preşedintelui Dumei de Stat ne amenință că dacă România se lasă atrasă într-o confruntare, există obiective militare româneşti care sunt pe lista de atac a Rusiei, și că se consideră necesară crearea unui „Imperiu Eurasiatic” dominat de Rusia din care să facă parte inclusiv România, Ungaria, Serbia, Slovacia şi Austria. Războiul informațional, cu componenta sa psihologică, a dat startul vestitorilor războiului că sunt liberi să grăiască, oricând, amenințări la adresa întregii Europe civilizate și că țările mai mici și mijlocii, care au devenit gălăgioase și enervante, vor fi strivite primele. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că după ce Putin a reorganizat serviciile militare de informații, mărindu-le efectivele de câteva ori, și-a trimis mii de agenți pe spațiile fostelor țări socialiste spre a culege informații din toate mediile cu putință, spre a lansa zvonuri, a iniția acțiuni de manipulare la vârful deciziei politico militare din țările țintă și a influența, prin propagandă defetistă, moralul unor largi comunități.

Liderii Franţei şi Germaniei s-au aşezat la masa negocierilor de la Minsk, cu sfială și neîncredere, în speranţa obţinerii unui acord de pace în Ucraina, însă demersul lor nu are sorți de izbândă. Există serioase îndoieli cu privire la respectarea iniţiativei franco-germane, dacă aceasta va fi respectată de ruși, pentru că, în realitate, preşedintele Putin, adeseori, a înlocuit pacea cu promisiunea și zâmbetele reci, cu invazii și demonstrații de forță la frontierele sale, întreținând mici incendii la frontiere cu vecinii.

Rusia nu va ieși din paradigma sa imperială, adică a a faptului că deține și manifestă putere, pentru că, aceasta Mare Putere regională, este obișnuită să negocieze pacea concomitent cu desfășurarea de forțe aeriene de-a lungul frontierei de est a NATO. După modelul lui Napoleon Bonaparte, Putin, în satisfacerea nestăvilitului său orgoliu, a luat toată puterea, și-a refăcut forțele armate și țintește cu încăpățânare la refacerea vechilor frontiere ale fostei URSS, reaspirând la statutul, cândva pierdut, de Superputere a lumii.

Noul țar s-a spovedit în fața poporului său mărturisind, cu durere, că destructurarea Imperiului Sovietic, în 1991, a constituit cea mai mare lovitură geostrategică din istoria Rusiei, iar mai târziu a rostit, cu voce tare, în fața întregii lumi, un avertisment, dur, și anume acela că actuala Federație Rusă este continuatoarea de drept și de fapt a fostei URSS și că oricine lovește în istoria, tradițiile și simbolurile fostei puteri comuniste, lovește în actuala Rusie. Și s-a ținut de cuvânt dacă avem în vedere că mumia lui Lenin zace, și azi, în imensul Mausoleu, clădit în Piața Roșie, la Zidul Kremlinului, simbol al Ciumei Roșii care sfidează până și nemurirea Mântuitorului Isus.

Această pocăință publică și acest avertisment cu zeci de nuanțe războinice, subliniază, fără putință de tăgadă, actuala doctrină agresivă politico-militară rusă și, în același timp, aceste reverberante rostiri, au avut darul să renască, brutal, naționalismul rus, să-l urce la cote de delir, să câștige asentimentul întregii nații rusești și ale altor popoare, câte au mai rămas în Imperiu, că sosia lui Ivan cel Groaznic  va porni într-o plimbare belicoasă prin Europa, cu întregul său arsenal de război, spre a reface Mama Rusia, de fapt Imperiul Roșu.

Vladimir Putin a conștientizat faptul că în momentul când la cârma Rusiei nu a mai existat un dictator de profesie, uriașa țară s-a dezintegrat, pierzând nu numai statutul de Superputere, ci și în plan economic și social. De aceia, președintele Putin și-a creat o imagine de salvator al Rusiei, iar prin conduita sa despotică, modernizată, ne dă de înțeles, că toți  marii lumii nu pot discuta cu el decât în condițiile impuse de acesta. Nu întâmplător a ales Minskul pentru aceste noi tratative. Tot acest comportament despotic, toate aceste declarații războinice, toate aceste demonstrații de forță, tot acest limbaj agresiv, toată această înfățișare sfidătoare nu va genera decât ostilitate marilor actori geopolitici ai vremii și prin întoarcerea spatelui către Occident el nu are decât o singură șansă: să piardă totul.

Cunoaștem cu toții că după Primul război Mondial au dispărut două imperii: Austro-ungar și Otoman. Ele au dispărut aproape din aceleaşi motive cu care se confruntă rușii azi, fiind create condiții ca acest Imperiu Euroasiatic să dispară, dacă Putin va trece la terapia de salvare a țării sale, prin război cald.

Germania de la mijlocul secolului trecut,  după incendierea a doua oară a  Europei și a întregii lumi, a sfârșit printr-un dezastru total, fiind judecată la Nürnberg pentru cea mai mare crimă din istoria umanității – Holocaustul, sau crima nepereche împotriva poporului evreu.  Așa s-a pus capăt dorinței nebune a lui Hitler de a construi cel  de-Al Treilea Reich.

Cine a salvat Rusia de la pieire, din confruntarea cu nazismul german? Același Occident și aceași Americă de dincolo de Ocean care încearcă, acum, prin nepoții ei politici timizi, să potolească zelul de conchistador cu armură nucleară al varegului Putin și să-l trezească din beția puterii.

Astăzi, Putin, căruia Cel de Sus i-a luat mințile, în dorința de a reconstrui cel de-Al Treilea Imperiu Euroasiatic, va avea toate șansele să sfârșească precum toți dictatorii, ocazie cu care  Rusia, probabil, va fi judecată pentru contribuția sa la un altfel de Holocaust și anume la Holocaustul Roșu, nejudecat și nesancționat de niciun Tribunal Internațional, până azi.

Războaiele lui Stalin au folosit din plin soldații unor popoare din granițele imensei sale țări, popoare de imperiu, necreștine, aproape primitive, care au purtat un fel de brigandaj criminal și nu război. Putin este obligat, astăzi, să reconstruiască o armată bazată exclusiv pe soldați ruși, care, după părerea noastră, nu vor să moară pentru Noul Țar. Frumoșii tineri ruși, de astăzi, visează la o Rusie modernă, democratică și nu la războiul duumviratului Putin-Medvedev.

Fostele patrii ale lui Stalin au cam dispărut, iar cele rămase nu mai pot fi aduse la ascultare,  pentru că și-au descoperit naționalismul și identitatea și se vor, cu orice preț, independente. Naşterea ideii de eliberare naţională, în spațiul rusesc, va contribui la destrămarea imperiului  megațarului Putin.

În războiul din Georgia (2008), ca și în cel ascuns cu Ucraina, de azi, Rusia a demonstrat multe slăbiciuni ale capabilităților sale militare și mă tem că oricât ar încerca nu va redeveni superputerea mondială de dinainte de Războiul Rece și nu va ajunge niciodată pe picior de egalitate cu SUA, ori UE, fiind mult devansată militar, tehnic, cultural, educațional, civilizațional,cât și din punctul de vedere al evoluției democratice.

Realitățile geopolitice mondiale nu mai sunt favorabile actualei Rusii, iar în interior, din cauza blocadei economice provocată de occidentali, oligarhii politicii imperiale ruse vor fi obligați să pună în funcțiune mașina de tipărit ruble, ceea ce va declanşa o uriașă inflație, vor începe, ca adevărații ruși, să iasă în stradă din cauza sărăciei, popoarele renăscute de dincolo de Urali vor declanșa conflicte interne, cărora Putin nu le va face față. În acest context politic fierbinte intern și extern, el va „abdica” singur și se va îndrepta, spăsit, către pierea sa politică. Rusia a ajuns la o imensă răscruce și va trebui să aleagă fie către lumea occidentală, către civilizație, către democrație, către pace, fie către tenebrele Asiei siberiene, ultima alegere nefiind cea câștigătoare..

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult