Ruşii sunt înapoiaţi

Universul românesc publica în ediţia din 2 septembrie 2011 un articol despre un nu ştiu ce general rus, ministru de interne la vremea aceea, pe numele său Raşid Gumarovici Nurgaliev, care ar fi instituit un regim de verificări şi selecţie la sânge  în cadrul Ministerului de Interne, care ar fi scos din “ circulaţie” cam o treime din fostele cadre din poliţie.

Au fost verificaţi astfel 1,4 milioane de poliţişti, din care 340 de generali şi nimeni nu a scăpat de rigorile controlului. Le-au fost verificate atât cunoştinţele cât şi averile. Au fost trecuţi în rezervă ca necorespunzători profesional 21 de generali.

Au fost trecuţi în rezervă poliţişti care aveau şi alte activităţi decât cele în sprijinul statului, patroni de afaceri prospere, posesori a 4-5 case, patroni de magazine, milionari, chiar bancheri . Când a aflat de aceste cazuri, Nurgaliev ar fi exclamat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei sunt  milionari? Cine-i ţinea  pe aceşti indivizi  în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili  oligarhi  ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii  lor!”

Cum nu prea a avut ce vedea, săracii poliţişti bogaţi au fost invitaţi să se ocupe plenar de afacerile de familie, afaceri care erau împiedicate de profesia şi timpul petrecut în poliţie de către patroni. Odată cu ei au plecat să le ţină de urât şi cei care îi toleraseră şi îi “ajutaser㔺i îi tinuseră în funcţii “undercover”.

Relativ recent, prin mai 2013, actualul ministru de interne al Rusiei, Vladimir Kolokolţev, aflat în schimb de experienţă în New York, afirma – e adevărat, fără să dea şi probe sau date, că “după anumiţi indicatori, Moscova întrece New York-ul la capitolul siguranţă”. Nu ştiu cât de adevărat este, dar şi Kolokolţev a menţionat reformele începute de predecesorul Nurgaliev. O fi bine ?

Am avut şi noi un ministru de interne Rus, dar el nu a fost în stare nici să schimbe o amărâtă de listă de alegeri şi să o actualizeze cu datele recensământului. De, nu ere rus rus, era Rus pârât.

Dar cu toate laudele, pot spune fără să greşesc, că totuşi ruşii sunt înapoiaţi. Ceea ce fac ei acum, noi făceam acum 700 de ani.

În 1941 aveam şi noi ca şef de stat, nu şef la interne, un Mareşal, nu general, care şi-a propus cam tot ce îşi propun ruşii acum.  Când a înfiinţat Consiliul de Patronaj, Antonescu îi spunea generalului Cuzin, pe care l-a însărcinat cu conducerea noii structuri : “Cuzin, mă cunoşti prea bine ca să crezi că glumesc. Iei  în primire gestiunea Patronajului. Dacă o singură neregulă se va găsi în acte, te împuşc cu mâna mea.“ Şi nu s-a găsit nicio neregulă. Când un nepot al său, singurul nepot de văr de altfel, pe nume Marius Tomaide,  a căzut prizonier în Crimeea,  Antonescu nu a încercat să îl salveze deşi ar fi putut încerca măcar, lăsându-l să împărtăşească soarta tuturor  celorlalţi. În 1943, datorită unor riscuri de atac din partea aviaţiei italiene, se decide schimbarea sediului Cabinetului Mareşalului. Se alege  pădurea Snagov, acolo găsindu-se şi o casă nefolosită a prinţului Nicolae. Se contactează prinţul pentru a i se cere consiţământul folosirii casei sale ca sediu al Cabinetului Mareşalului, dar prinţul refuză. La aflarea refuzului prinţului, Mareşalul Antonescu, deşi putându-se folosi de dreptul dat de legislaţie pe timp de război  putând rechiziona  legal casa, din respect pentru Casa Regală şi pentru dreptul de proprietate s-a mulţumit să spună: “Bine. Să se caute alt loc!”

Să mai pomenesc de vremurile lui Vlad Ţepeş ? Se spune că pe vremea lui, pe care tot mai mulţi o invocă cu năduf,  Vlad Ţepeş a pus la o fântână în centrul Târgoviştei un pocal de aur, pentru cei care veneau să bea apă. Pocalul a rezistat ispitelor şi nu s-a lipit de mâinile nici unui hoţ. Alte vremuri. Dar noi am evoluat, la noi acum, un cetăţean a venit să îşi parcheze bicicleta în parcarea de la Palatul Parlamentului. Un poliţist îi spune că nu o poate parca acolo, pentru că acolo lucrează parlamentarii României. Românul nostru îi răspunde  după o scurtă ezitare: “nicio problemă, o să o leg cu lanţul de un copac.” Numai ruşii nu evoluează de loc. Înapoiaţi rău de tot şi se mai şi laudă cu ceva ce noi aveam de acum 700 de ani. Doamne, ce bine că noi evoluăm.

Mă tot întreb cine le dă voie ruşilor să facă reforme, că doar  nu sunt membri ai UE şi nu au Comisari Europeni  gen Barroso, Reding, care să le spună cum să se dezvolte? Vezi, de aia sunt ei aşa de înapoiaţi. Vai de mama lor. Auzi, să  dea verificări pe bune generalilor de la interne. Doamne fereşte, mâine auzim că au făcut la fel şi în justiţie, şi în armată şi mai ştiu eu în ce domeniu strategic. Păi cum să destitui procurorii? Toată lumea ştie că ei nu se destituie, se rotesc. Rău de tot au ajuns ruşii ăştia. Bine că economia românească e pe mâini bune, mai ales siderurgia. Avem combinate de combinate, toate privatizate, toate .. controlate.. de … nu mai ştiu cine, dar nu mai contează.