Acasa Opinii Să ajungi de râsul lumii – o nouă știință la români

Să ajungi de râsul lumii – o nouă știință la români

scris de Doru Dragomir
17 afisari

Cercetarea științifică românească a atins apogeul rușinii naționale pentru că se face de către o mare masă de plagiatori cu ştaif în fel și fel de academii, care mai de care mai simandicoase și mai cazone, precum și în mizerabilele pușcării românești, reunite în „Academia Infractorilor”, legal numită Administrația Națională a Penitenciarelor – ANP.

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheSărmanul Petre Țuțea a fost extrem de bun, de îngăduitor, de smerit, de evlavios și de tolerant cu proprii lui conaționali atunci când a enunțat celebra sintagmă – aflatul în treabă la români. Românul băgăcios și omniprezent până la ubicuitate dă greutate, sare, piper mult și umor spumos întregii comunități românești.  Și doar atât.  A te afla în treabă este și rămâne un efort intelectual care nu produce nimic, ci doar pierdere de timp. Este esența noii științe despre care fac vorbire mai sus.

Astăzi, românii, urmașii dacilor, tracilor, geților, agatârșilor și a altor popoare migratoare, după cum le place politicienilor strâmbi să se exhibe în vorbăria lor goală, sfidează timpul cu aplecarea lor către cercetarea științifică „aprofundată”, producând plagiate în serie, iar pușcăriile (noile academii de știință) pline cu penali, mai mult decât „luminați”, produc „opere literare”  și de „cercetare științifică”, la comandă, mai mult decât produc cele două inutile academii: cea a oamenilor de știință și cea fondată de Carol I, monarhul  doritor să-și înscrie Regatul alături de familia țărilor civilizate europene. Ar mai fi o a treia academie. Nu se socotește la număr pentru că nu a produs decât pagube la bugetul statului, fiind vorba de o altă instituție de învățământ unică și anacronică, anapoda gândită, aflată în treabă universitară – „Academia de Științe ale Securității”.  Acest nici cal și nici măgar cu pretenții a fost fătat prin grija plagiatorului național, Oprea Gabriel și a prețioasei sale rude, plină de „intelligence”, Maior George. Tartorul șef care le-a aprobat actul normativ de funcționare nu era altcineva decât un alt plagiator de succes, tovul Victor Ponta. Această Academie înființată pe neve a smuls din bugetul țării bani, destui de multi, doar pentru a produce rente viagere unor fondatori, salarii președintelui ei și celui mai incapabil cadru universitar  al României tuturor timpurilor, care a primit drept sinecură postul de Secretar al noii instituții de învățământ superior, care va produce, ca să vezi, mai multă securitate decât ONU și OSCE luate la un loc.

În relativa noastră cultură tânără, știința de carte și priceperea în a iscodi principii și fenomene noi care să ne reprezinte în marea familie culturală europeană nu a făcut pași importanți. Este atât de cinic, jignitor și nepotrivit să pui semnul egalității, didactic vorbind, între marele dascăl al neamului românesc, N. Iorga, și un Oprea, sau câți vor mai fi avortați ca dânsul într-o instituție unde sunt mai puțin de o sută de studenți si mai puțin de 50 de masteri, dar „dotată” cu Școală doctorală. Absurdul a atins cote dramatice în mintea unor fătălăi cu grade militare false, care, bombastic, își zic lideri organizaționali ce vor să dea lecții de securitate până și celebrei Academiei americane ,FBI, nedotată cu școală de doctori și concepută să formeze cei mai buni profesioniști ai domeniului.

Într-o emisiune teve patronată de un cercetător pușcăriaș, un devalizator al banilor securității, niște polonezi defecau pe gură cum că noi românii suntem „ţigani, hoţi, cerşetori, și absolut dezgustători”. Adică exact ce avem prin pușcăriile nereformate ale patriei unde se găsesc închiși asemenea români, pe deasupra „studioși”, adevărați generatori de mare cultură și cercetare în straie vărgate, având girul unor universitari corupți ca și autorii pușcăriași de opere științifice. Din nou, am devenit celebrii, pentru că, fiind ștearsă din tradiție la români ancestrala „gură a satului”, rușinea fără de rușine s-a săltat peste hotarele neamului și zboară la nivel global. Cercetarea științifică, de celulă ,a prins curaj în pușcării și prin academiile neocomuniste, universitățile civile românești de tradiție și mare strălucire, rămânând opace în fața unor asemenea demersuri științifice închipuind schizofrenia.

Mă tem că nu va exista o  soluție curajoasă pe care autoritățile de la Ministerul Educației să o dea fundăturii în care a intrat școala românească și nici măcar oamenii de știință normali ai vremii nu vor găsi rezolvarea acestei probleme pentru că totul depinde de Politic și viziunea lui, de acei diriguitori care nu-s în stare să găsească o cale educațională și culturală sigură, în viitor. Cu imensul fluviu de ignoranți pe care-l produce școala românească, an de an, nu sunt semne că vom ieși din zodia rușinii endemice.

Apusul ne-a stat ca model mai multe secole, oferindu-ne gratuit modele și principii  politice, economice, sociale de excepție, dar, în mod iresponsabil, nu am reușit să eliminăm abruptul, primitivismul, apucăturile fanariote și comunistoide înfipte adânc în conduita noastră alcătuită strâmb, format care ne depărtează, vizibil, de Apus. Ne place să ne considerăm apuseni, dar trăim mioritic, totul se face de ochii lumii ca să nu zic de paradă. Sufletul neamului românesc s-a cancerizat în lunga noapte comunistă, nu și-a găsit tratamentul adecvat atâta timp cât autorii loviturii de stat decembriste se află încă în sinapsele puterii, deși s-au printat legi europene și s-au făcut copii de pe instituțiile democrației occidentale, nu am reușit să ne cunoaștem pe  noi înșine,  să observăm cine suntem, ce vrem și ce  putem face. Dar, pentru a intra în timpul de reflecție necesar îți trebuie răbdare și inteligență spre a vizualiza defectele și calitățile acestui popor. Cine să reflecteze? Avem lideri care nu și-au cultivat decât răbdarea de a ne fura, de a ne minți, de a ne vorbi lătrat și de a pretinde în spațiul public că sunt ceea ce nu sunt, din păcate.

Așa că, știința de a ne face de râs, este o descoperire post decembristă demnă de Cartea Recordurilor, păgubos de interesantă, bine îmbibată în sufletul neamului nostru, metamorfozată într-o etichetă respingătoare, astfel că am ajuns să fim fugăriți, să fim batjocoriți, umiliți, condamnați, ironizați, izgoniți și repudiați prin toată Europa.

Marea rușine pe care o trăiește poporul meu este aceea că deși are o istorie glorioasă, că puterea sa a fost probată prin bătălii de răsunet, că limba sa este occidentală, că întreaga sa creație a îmbogățit cultura  întregii lumi, că nenumărate voci ale ficelor și fiilor săi au uimit lumea prin talent și gândire excepționale, nu și-a consolidat locul printre marile națiuni ale vremii. În schimb, falsele elite nerușinate autohtone au infestat tot necuprinsul spațiului de viață românesc. Personajele cheie ce alcătuiesc așa zisa elită românească, responsabile de viitorul acestei țări, sunt acelea ce-și susțin cu obstinație ultima găselniță științifică la români – știința de a ne face de râs. Aceste canalii ale imposturii, putând fi identificate, ușor, în mai multe modele umane de neurmat și din care vom reține pe cele mai imunde: oportuniști, dinupăturici, thernardieri, fripturiști, pupincuriști, fufe de budoar și plagiatori notorii.

Impostorii și impostura ce formează așa zisele noastre elite conducătoare, precum și imensa masă de ignoranți tineri lipsită de adevărata educație și cultură solidă au creat o națiune de infractori. Este cumplit și dramatic.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult