Exact in ziua cand un soldat al guvernului de la Kabul inlocuia steagul taliban, cu drapelul afgan, pe o macara ridicata in localitatea Marjah, securizata acum de trupele NATO, in sudul Afganistanului, un cotidian din capitala americana il avea drept invitat pe generalul David Petraeus, liderul Comandamentului Central al SUA.
Acesta raspundea invitatiei de a indica lectiile de conducere pe care le pretuieste cel mai mult. Calm, sigur pe el, cu uniforma impecabila, Petraeus a indicat doi mentori – generalul Ulysses Grant si fostul primar al New Yorkului, Rudy Giuliani.
Grant comandase armata unionista, in timpul Razboiului Civil din America, timp de cinci ani, fiind ulterior, din 1869 pana in 1877, presedintele SUA. Rudolph William Louis “Rudy” Giuliani a condus primaria New Yorkului sapte ani, pana in 2001, cand atacurile teroriste din 11 septembrie, asupra World Trade Center si modul cum a gestionat aceasta socanta situatie de criza i-au atras simpatia a sute de milioane de telespectatori de pe intreg mapamondul.
Generalul Petraeus nu a fost invitat intamplator. Cu cateva zile inainte, ex-vicepresedintele Richard Bruce „Dick” Cheney il laudase pentru modul in care a reusit sa il convinga pe presedintele SUA sa ii ofere generalului Stanley A. McChrystal – care comanda acum trupele americane dislocate pe taram afgan si conduce ISAF/ Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate din Afganistan – tot ce era necesar, pe plan militar, pentru indeplinirea misiunii sale. O ofensiva de proportii, pentru reinstituirea autoritatii guvernului afgan asupra teritoriilor controlate de rezistenta talibana. Petraeus revenise din Pakistan, unde isi convinsese interlocutorii de necesitatea unui efort comun antiterorist. Si dupa cateva zile, un important lider taliban – Mullah Abdul Ghani Baradar, a fost capturat printr-o operatiune comuna a CIA cu serviciul de informatii pakistanez – ISI.
In aceeasi zi, un alt cotidian il atentiona pe presedintele american ca a trecut timpul in care alegatorii asteptau sa isi probeze capacitatea de a fi un lider precum George Washington. Motivul? Un adevarat conducator trebuie sa dea dovada de caracter. Comparativ, prin prisma succeselor sale, a tariei de a infrunta dificultatile unei situatii complexe, precum cea din Irak, unde a fost generatorul de optimism pentru trupele proprii, generalul David Petraeus este – in viziunea presei americane -, un lider cu caracter.
La granita rasariteana a NATO, Romania nu are sansa unei liderante militare persuasive, ca peste Ocean. Motiv pentru care nemultumirile celor opt divizii de pensionari militari au fost translatate spre cativa ofiteri in rezerva, al caror lider informal a devenit, prin prestatiile sale memorabile, la unele televiziuni, ex-seful Statului Major General, generalul Mihail Popescu.
Cand acesta l-a insotit la fostul sef al statului, venerabilul Ion Iliescu, pe primul comandant-sef al NATO care a vizitat Romania, un general american inalt, surazator, diplomat, acesta nu a ezitat sa ii spuna elegant presedintelui roman:”Cu aceste salarii (mici –n.a.) ale militarilor doriti sa intrati in NATO?”. Intrebare retorica…
Iata ca, acum, generalul Mihail Popescu, calm, sigur pe el, cu parul nins de vreme, omul care a supervizat intrarea Armatei Romaniei in NATO a avut curajul sa rosteasca – la emisiunea TV a lui Victor Ciutacu, de data asta magna cum laudae, ca moderator – cuvintele ce nu pot fi ignorate: ”Sa nu se bazeze nimeni pe lasitatea militarilor!”
Subscriu demn 80.000 de profesionisti rezervisti si 75.000 de militari activi. Plus familiile lor.
