Acasa Opinii Sârba cu strigături, cu Boc jucând şmechereşte

Sârba cu strigături, cu Boc jucând şmechereşte

scris de Teodor Seran
3 afisari

O nouă dihonie a cuprins societatea românească, prinzând într-o horă drăcească două categorii sociale care aparent se iubesc şi o instituţie permanent antagonică în atitudinea faţă de acestea.

teodor seranCa de obicei, atunci când românii se scuipă, fiecare parte afirmă că are dreptate. Pacienţii îi înjură printre dinţi pe îmbuibaţii de medici de familie, care nu se mai satură să acapareze cât mai mulţi asiguraţi, ca apoi să îi îndemne să facă „paş”. Medicii de familie îi înjură pe faţă pe cei de la Casele de Asigurari de Sănătate, pentru că manipulează cum vor muşchii lor banii asiguraţilor, iar funcţionărimea îmbuibată din CAS-uri îi înfierează cu mânie şi pe pacienţi şi pe medicii de familie, pentru că nu se mai satură de păpat bani care nu se justifică. Hora se joacă cu fluierături, înjurături şi strigăte şi pe alocuri, în judeţele pacienţilor cu sânge iute,  transformată în sârbe îndrăcite. „Jucăm sârba în căruţă/Uite c-a venit şi Duţă/În căruţă mai e loc/Să-l chemăm pe micul Boc!”

Nimeni din această ţară nu ştie care este cauza concretă a războiului izbucnit în sistem, care aduce în fiecare zi pacienţilor suferinţă, deznădejde şi furie. Ambulatoriile şi spitalele sunt goale, situaţie anormală pentru sistemul de sănătate. În mirosul de tei şi salcâm care pătrunde prin geamurile deschise, asistentele medicale îşi pictează cu oje pastelate unghiile, visând la vacanţe tropicale. Nu se ia nicio tensiune, nu se pun perfuzii, nu se eliberează reţete de specialitate pentru nicio afecţiune, pentru că nu ai cum să pătrunzi la un medic pentru consultaţie fără bicisnicul bilet de trimitere.

La Departamentele de Urgenţă nu sunt primiţi şi trataţi decât cei care sunt aproape de a-şi da ortul popii, ceilalţi bolnavi fiind refuzaţi. În toate farmaciile din ţară, lumea îi înjura pe „responabilii” sanitari din cauza cărora li se diminuează sursele financiare. Durerea nu aşteaptă finalizarea tratativelor şi pentru sănătate eşti obligat să scoţi din buzunar ultimul ban. Se vede cu ochiul liber că ţara este neguvernată, neordonată, necivilizată şi disperabilă. Televiziunile comerciale promoveză în prime time subiectul, care este fierbinte şi aduce o cota ridicată de rating. Sunt aduşi reprezentanţii tuturor părţilor, care se bălăcăresc şi se reneagă în direct, se trag concluzii capitale care se vor a fi chintesenţe pentru opinia publică. În final, după zile întregi de discuţii sterile, pacienţii nu se aleg cu nimic. Rămâne durerea, care nu poate fi tratată  şi fuga după banii necesari pentru medicamentele necompensate. Se spune că orice situaţie de criză este generată de cauze concrete. Necazul mare nu provine din faptul că nu se pot descoperi aceste cauze, ci din faptul că aşa e obiceiul în ţara românească, ca nimeni să nu recunoască niciodată adevăratele cauze. Dimpotrivă, aceste cauze reale, generatoare de rău, sunt întotdeauna împinse  fără lipsă de scrupule în derizoriu, pentru ca ele să nu arate cu degetul spre cei vinovaţi.  Dacă am sta strâmb şi am judeca drept, ar trebui să spunem că o parte din vină aparţine medicilor de familie, constituiţi intr-o breaslă caracterizată de secretomanie şi abuzuri. Instituţia „medicului de familie” s-a  dovedit a fi ineficientă în anii în care a funcţionat prin târguri mai mari sau mai mici. Este un adevăr faptul că un singur medic nu poate să facă faţă unui număr mare de pacienţi, chiar dacă nu se îmbolnăvesc toţi odată. Cei mai mulţi dintre medicii de familie au în evidenţă mii de pacienţi, pe care îi păstoresc  doar cu numele, chiar dacă unii dintre ei se transformă în niste globe-trotteri depaşiţi de multitudinea sarcinilor. Cu timpul, unii dintre ei s-au transformat în adevăraţi zei locali, adoraţi şi cadorisiţi de majoritatea pacienţilor, că de! ei sunt medicii principali din viaţa noastră! În folclorul local din unele zone se vorbeşte că vechimea sistemului a generat variaţiuni pe aceeaşi temă şi afaceri subterane între colegii de breaslă. Cum ar fi de exemplu, pasarea unor liste de pacienţi unor colegi, pentru un punctaj mai bun sau eliberarea unor reţete compensate pe numele celor sănătoşi, care trec odata la trei ani pe la cabinetul medicului de familie. Multe dintre afacerile oneroase ale medicilor de familie sunt nedovedite, dar gura lumii e slobodă şi nu o poate închide nimeni. Se aude că datorită sârguinţei neşovăitoare a medicilor de familie, ultima bombă explodată ar fi de domeniul paranormalului social: am avea o populaţie de 28 de milioane de locuitori, nicidecum aproape 20 de milioane cum pretind statisticile! Aceste acuze sunt întreţinute fară nicio îndoiala de către cele 40 de entităţi judeţene care manipulează banii cetăţenilor, conduşi de „capul de balaur”, pe numele lui „CNAS”. Nici despre balaur nu se aud prea multe lucruri bune în folclorul sanitar naţional. Se vorbeşte că banii asiguraţilor sunt drenaţi permanent către buzunarele mari şi goale ale Guvernului. Dacă rolul acestor Case de Asigurări de Sănătate Judeţene este doar cel de intermediar, mulţi se întrebă dacă ele se mai justifică ca şi instituţii publice. Mai ales că adunate la un loc ele reprezintă o cohortă impresionantă şi adânc păgubitoare pentru bugetul public.

Pentru pacienţi, folclorul este sărac şi nesemnificativ. Se spune despre ei că sunt doar nişte mămăligari, care s-au învaţat să sufere şi să tacă, în timp ce scot din buzunare ultimul leu pentru a-şi lua medicamente necompensate. Gloria nu aparţine niciodată învingătorilor ci acelor care dovedesc că au puterea să se ridice, chiar şi atunci când sunt obligaţi să se încovoaie până aproape de pământ. Noroc că românii îndrăgesc dansul popular şi că le place la nebunie sârba.  Se ridică de la pământ şi intră în jocul cu strigături ca să le mai treacă focul. „Tot pe loc, pe loc, pe loc/Tot aşa joacă şi Boc/Sârba guvernanţilor/Offul pacienţilor!”.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult