Acasa Opinii Sârba electorală cu strigături

Sârba electorală cu strigături

scris de Teodor Seran
4 afisari

Ne despart puține zile de startul campaniei pentru alegerile prezidențiale, despre care toți candidații afirmă că este crucială pentru viitorul României, deoarece rezultatul alegerilor va trimite România în Rai sau în abisurile Iadului.

teodor seranNimic nu poate clinti aceste convingeri ale politicienilor implicați în lupta electorală. Cei de stânga promit că ei vor aduce Raiul pe Pământ dacă vor câștiga Președenția. Cei de dreapta susțin că aceștia sunt doar niște impostori și că de fapt construcția acestui Rai le aparține de drept. Niciunii, nici alții nu spun cum vor aduce Raiul pe Pământ, din două motive: nu știu cum să facă acest lucru și nici nu vor! Faptul că și unii și altii au o teamă cumplită că vor câștiga adversarii, duce la concluzia că în perioada post-alegeri, ambele tabere vor face ceva RĂU pentru România.

De ce atâta teamă? Va exista oare atât de multă incorectitudine, minciună și hoție din partea unora sau altora? De ce contează atât de mult culoarea politică, în condițiile în care, se presupune că farul călăuzitor comun este interesul public? Contează atât de mult cine va câștiga Președenția, în condițiile în care, întreaga activitate a politicienilor trebuie să fie una corectă și dedicată exclusiv prosperității naționale? Sau, contează în primul rând, cine va putea să fure mai mult?

La mijlocul lunii septembrie ’’les jeux sont faites’’. Se cunosc candidații la alegerile prezidențiale, se cunosc temele de campanie, s-au făcut publice toate variantele de sondaj posibile, se știe cine se află în pole-position și cine este doar un outsider . Niciun candidat însă, nu a prezentat un program coerent, valabil pentru presupusa sa activitate ca viitor Președinte. S-a încins ad-hoc o sârbă electorală, jucată drăcește, ca pe maidanul de la Răchitoasa, cu dinții strânși și cu înjurături mârâite printre dinți, din care nu se desprinde niciun candidat, ca nu cumva vecinul din dreapte lui să înjure mai mult, sau să bată mai drăcește maidanul, în admirația alegătorilor.

Candidații, ’’fete și băieți’’, se remarcă prin strigături alternative sau simultane, prin umflarea bojocilor, de fiecare dată mai mult decât partenerul de sârbă. Cu ce vor să ne încânte candidații ’’jucăuși’’? Victor Ponta, aflat în campanie electorală din momentul în care a jurat la Cotroceni că va fi fidel țării și națiunii, și-a declarat în mod public de sute de ori, aversiunea față de Traian Băsescu și de așa zisul regim al acestuia, încât a dus în banalul absolut, această intenție. Practic, acestă promisiune, legată de regimul Băsescu valorează în prezent cu o promisiune banală de a dărui alegătorilor o cutie de chibrituri sau un pix. Tema, repetată de sute de ori a dus la crearea unei obisnuințe, din care Victor Ponta nu poate să iasă. Probabil că această promisiune va fi făcută și după plecarea lui Traian Băsescu la Nana.

Ne aflăm în fața unei situații apropiată de un penibil absolut, căreia candidatul de stânga, nu are cum să-i facă față. În luna propriu-zisă de campanie electorală, Victor Ponta, nu va mai avea efectiv ce să le spună alegătorilor, pentru că dacă va deschide gura și va pronunța din nou numele lui Traian Băsescu, va cădea în ridicol. O altă temă pe care să o „strige„ în toiul sârbei, candidatul de la PSD, nu știe. Marele partid de dreapta, l-a trimis la sârbă, pe primarul sas cu ochi albastri, Klaus Iohannis, care zâmbește fermecător și strigă în sârbă, lent și apăsat. Nici candidatul dreptei, nu le spune românilor, ce va face pentru ei, atunci când va fi Președinte. Doar ca va fi un președinte liniștit și nu va provoca niciun scandal. Restul discursului este o mârâială generală, din care se desprinde tema dorită de ACL, aceea a „stârpirii„ baronilor PSD. Care este din nou, o temă efemeră și apropiată de ridicol, deoarece a încerca să stârpești „seminția„ baronilor PSD este o „întrepindere„ cvasi-inutilă, deoarece baronii, de orice culoare politică ar fi, sunt ca „buruiana rea„: nu pot fi stârpiți niciodată! Se pare că primarul sas din Sibiu se „încinge„ mai greu la sârba „oltenească’’, jucată de „drăcoșii„ candidați din Muntenia și Oltenia.

Intrată destul de târziu în sârbă, „diva blondă„ a PMP-ului, s-a remarcat până în prezent printr-o „limbariță first-class„, prin intermediul căreia i-a pus în evidentă inferioritate pe ceilalți candidați. Discursul public al candidatului PMP nu le spune românilor ce se va întâmpla după ce aceasta va deveni președintele României. „Blonda de la PMP„ plătește în continuare tribut, plăcutului dar ne-pragmaticului obicei, de a fi un „fashion star„. Acest obicei nu este văzut cu ochi buni de alegătorii români și mai ales de româncele care nu au posibilitatea, nici într-o viață de om, să își achiziționeze o geanta „Vuitton„ sau o pereche de pantofi „Armani„. Întrebarea hamletiană este: a sosit oare în România timpul femeilor sau nu?

În puzderia de candidați, îi mai regăsim pe: Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei, Kelemen Hunor, Dan Diaconescu, Szilagy Zsolt, Ioan Ghișe, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, William Brânză, Marian Rizea. Toți aceștia, au statut limpede de outsider, participând la alegerile prezidențiale, doar pentru a avea ce le povesti nepoților, la vârsta a treia. Pînă pe data de 23 septembrie 2014, în mod sigur nu va mai apărea niciun candidat nou, deși s-a bătut multă apă în piuă despre apariția unui candidat „surpriză’’, care să le fure „caimacul„ celorlalți. O Românie electorală tristă și nehotărâtă, dominată de ilaritate, se îneaca zi de zi în marea de minciună, nici albastră, nici neagră, pe care plutesc candidații, încercând să deslușească, măcar un singur sens al viitorului.

Pe 16 noiembrie 2014, în adâncul urnelor, se va ascunde un Președinte, care nu va fi nici al României, nici al românilor. Va fi doar AL LOR. „Ține sârba tot așa, să se ducă pomina!„

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult