Acasa Opinii SAVALIUC: Ce-am patit cu o judecatoare!

SAVALIUC: Ce-am patit cu o judecatoare!

scris de Ziua Veche
7 afisari

.Sa va spun ce mi-a facut o judecatoare. De la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale. S-a petrecut chiar miercuri. Am asteptat de la 8.30, pana la ora 16.00, sa se strige apelul in dosarul meu. Ma judecam cu SC ZIUA SRL, intrata in insolventa, pentru recunoasterea unor drepturi banesti garantate de lege. In complet o judecatoare, nu o vazusem in viata mea, nu stiam cum o cheama. Pe lista de sedinte de la avizier, in dreptul numelui presedintelui de complet era trecut: A. C. Scris cu pixul peste pasta alba corectoare. In mod cert nu era judecatoarea repartizata initial in dosar, si care prezidase la termenul anterior. Cea de data trecuta, despre care am aflat ca se imbolnavise si fusese inlocuita pe ultima suta de metri, era judecator in adevaratul sens al cuvantului. Avea chemare pentru profesie. Pe cea din fata mea o urmarisem vreme de cateva ore, pana sa-mi vina randul. Ii placea la nebunie se se auda, vorbea tot timpul, gesticula larg, te intrerupea tot timpul. Facea glume si radea prima, uneori sala ii tinea isonul, ca sa-i castige bunavointa. Se credea arhisuficienta si spirituala. Dreptul ei, sala ei.

Aveam procedura completa, parata ZIUA SRL nu catadicsise sa se prezinte, si am incercat sa ma judec pe fond. Dreptul meu. Cauza era matematica – unu plus doi egal trei. Nu aveai cum sa pierzi. Surpriza insa. Din start am realizat ca judecatoarea era chitita sa amane, intrucat s-a apucat sa-mi ceara alte acte, fara nicio legatura cu cauza. N-o interesa deloc faptul ca in codul muncii sarcina probei revine exclusiv angajatorului care, daca nu se prezinta, e judecat in lipsa si decazut din  probe. Nici ca legea impune maxima urgenta in judecarea litigiilor de munca. Degeaba i-am explicat eu presedintei ca actele suplimentare nu aveau legatura cu dosarul. Cine eram eu sa o invat pe ea!? Daca tot am vazut ca nu-i chip sa evit amanarea, ca sa mai castig un pas in economia procesului, i-am precizat ca-mi schimb actiunea, dintr-una in realizarea dreptului, in una in constatare. Stiu ca unii nu vor intelege limbajul. Imi cer scuze, e tehnic, dar n-am gasit alte cuvinte. I-am citat judecatoarei din legea insolventei un articol potrivit caruia, pe durata procedurilor de insolventa, se suspenda de drept orice actiune in realizarea creantelor asupra debitorului. I-am transmis judecatoarei ca de vreme ce sunt impiedicat sa-mi realizez dreptul, imi modific cererea, dintr-una in realizare, intr-una in constatare. Solutie cu care doream sa ma inscriu in tabelul creditorilor, in dosarul de insolventa al falitei ZIUA SRL, cu speranta ca mai apuc ceva. Precizez ca in situatia mea mai sunt cateva zeci de jurnalisti de la fosta Ziua.

Am simtit ca-mi vine rau. Judecatoarea din fata mea nu-si ascundea  fericirea ca vin cu o asemenea cerere. Ziceai ca-i ridicasem mingea la fileu. Jubila la propriu. Va dati seama ce simti ca justitiabil, cand judecatorul platit sa-ti faca dreptate, tremura de placere ca te poate bloca la mantinela! Am ceva experienta. De 18 ani acreditat ca ziarist prin marile parchete si instante, am vazut fel de fel de magistrati. Cea din fata mea era genul de „procedurista”, adica lucra pe scheme si practici batute in cuie. N-o scoteai din ale ei. Si, dupa cum anticipam, judecatoarea a ridicat din oficiu (adica ea insasi) o exceptie bazata pe art. 111 din codul de procedura civila potrivit caruia  este inadmisibila o actiune in constatare, cata vreme e posibila una in realizare. Nici vorba sa ma invite sa-mi dau si eu cu parerea pe exceptia ei, ca si cand eu nu contam iar ea luase deja decizia. A trebuit sa-i spun de-a dreptul in fata ca am impresia ca s-a antepronuntat deja. Atat mi-a trebuit, s-a facut verde-albastra. M-a facut mincinos. De fapt mi-a spus: „Asa mintiti voi de regula!”. Adica noi, ziaristii. Chiar daca n-a facut trimitere explicit, nu era vreunul in sala sa inteleaga altceva. N-am contrazis-o si, la fel de retinut ca  la inceput, i-am citat cum m-am priceput din niste articole din CEDO si din Constitutie care interzic discriminarea de orice natura. In sensul ca atata vreme cat un disponibilizat de la o societate fara probleme financiare are posibilitatea sa-si realizeze un drept salarial in justitie, unul disponibilizat de la o societate in insolventa este discriminat, pentru ca lui i se suspenda realizarea dreptului prin legea insolventei mai sus amintita. „Acum am inteles”, a conchis grabita judecatoarea. Eu unul, nu am crezut-o, pentru ca in cele trei fraze ma intrerupsese, in stilul ei, de vreo cinci ori. Nu aveam eu certitudinea ca am fost suficient de explicit, cu atatea fragmentari, daramite sa ma inteleaga altul. Dar i-am multumit politicos si am parasit sala. Cauza a ramas in pronuntare. A doua zi am aflat solutia. Judecatoarea si-a admis propria exceptie si mi-a respins actiunea ca inadmisibila. Opinia mea e ca a facut-o din razbunare. Pentru ca n-a aceptat ideea ca cineva sa-i recite ei din CEDO ori pentru episodul cu antepronuntarea. Sau poate avea o adversitate fata de jurnalisti in general. Recunosc ca sunt subiectiv. In orice caz, actul de justitie n-a avut loc. Dimpotriva, judecatoarea platita sa indrepte o inechitate sociala, a fost cea care a batut-o in cuie. A facut parada de un articol de lege, uitand ca menirea ei e sa faca dreptate. Dar poate ca n-avea nici chef de munca si a vazut o cale facila sa mai scape de un dosar, stiind ca magistratii nu raspund pentru solutiile date, indiferent pe cine ar nenoroci. Dar nu-i bai, facem recurs, mai facem o alta actiune… solutii mai sunt.

 

Altceva insa n-am putut pricepe. Dupa dosarul meu, a urmat imediat un altul, al colegei mele Corina Scarlat, care cerea o scurtare (preschimbare) de termen. Pentru ca daca nu te misti repede la o insolventa, sa apuci sa te inscri cu un titlu la masa credala, degeaba castigi dupa un an in instanta. Dupa ce firma falita a impartit creditorilor toti banii rezultati din bunurile vandute la licitatie, nu mai poti executa hotararea judecatoreasca pentru ca nu mai ai de unde. Desi inclusiv in dosarul meu, dar si al altor colegi, toti judecatorii Tribunalului ne-au admis cereri identice de scurtare de termen (initial ni se dadusera termene undeva prin iunie) – motivate negru pe alb ca orice amanare in situatia insolventei ne-ar crea un vadit prejudiciu – judecatoarea noastra i-a respins colegei mele cererea. Va dati seama? Acelasi tribunal, aceleasi spete, solutii diferite. Ca pretutindeni in justitia romana. Daca eu am deranjat-o cu ceva pe doamna judecator, nu pot intelege ce-a avut cu colega mea? Nu mai zic cum s-a luat si de avocatul colegei, un om de toata isprava, pe care l-a ironizat fara retinere in sala de judecata.

 

Abia la sfarsit am realizat de unde atata superioritate pe doamna judecator! Distinsa purtatoare de roba era patrunsa de importanta misiunii ei. Pe rolul aceleiasi sedinte de judecata tocmai „solutionase” si cateva dosare cu bani multi pentru circa 100 de procurori. Si nu orice procurori, ci toata floarea cea vestita a MJ, CSM, DIICOT si a Sectiei Parchetelor Militare, care cu mic cu mare au dat statul in judecata pentru o obtine drepturi banesti mai mari si prime de vacanta. Ca sa dau niste nume din multele de pe liste: Alina Bica – secretar de stat la Ministerul Justitiei, Gratiana Isac – vicepresedinte al CSM, Codrut Olaru – seful DIICOT. Veti afla in curand cum sunt judecate astfel de dosare… in comparatie cu ale muritorilor de rand. Credeti ca s-a prezentat vreunul dintre inaltii magistrati in instanta, sa astepte spasiti, cu orele, ca mine si ca altii, pe culoare? Sa fie pusi la respect? Sau ca s-a mai ridicat problema amanarii, a depunerii de acte suplimentare ori a ridicarii vreunor exceptii obstructioniste in cazul lor? Nici vorba, s-a percutat imediat. Doar sunt colegi de breasla. Iar colegii, nu-i asa, se ajuta intre ei, doamna judecator!?

0 comentariu

Rasputin 06-08-2010 - 11:12

…vizează toată Uniunea Europeana.
In urmă cu 10-15 ani tot Franţa ne acuza că nu ştim să integram pe ţigani.
Păi bă „mesieu” integraţii voi întîi, apoi să ne arătaţi şi nouă ce şi cum…
Compris m’sieu?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult