Acasa Opinii Se ascunde un „Diavol” în Rai?

Se ascunde un „Diavol” în Rai?

scris de Teodor Seran
473 Afisari

Românii se află în faţa unei dileme copleşitoare, aparent de nedezlegat: există cineva care se ascunde în Rai fără să aibă acest drept sau nu? Iată argumentele care pledează în favoarea unui răspuns afirmativ.

teodor seranSă admitem că Victor Ponta a fost recrutat în 1997 de către Serviciul de Informaţii Externe ca ofiţer activ. La acea dată acesta funcţiona ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Recrutarea a fost ilegală, deoarece s-a făcut prin încălcarea Constituţiei, care prevede în art. 132 alin. 2, că: „funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă  funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”. Este târziu  să ne întrebăm cine a făcut această recrutare şi în ce condiţii. În 1997, ne aflam încă în perioada „romantică” a democraţiei, când orice era posibil. Era epoca privatizărilor ilegale în urma cărora s-au câştigat ilegal sute de milioane de euro. Până la sfârşitul mileniului doi, avuţia naţională era deja spulberată. Cui îi mai păsa în acele vremuri de glorie a înavuţirii oneroase, de faptul că un mărunt procuror de sector de Capitală devenea „spion” în cadrul SIE? Nimeni nu va şti vreodată care a fost motivaţia acestei acţiuni. A venit ea din partea lui Victor Ponta, un tinerel imberb, de 25 de ani, care dorea să dea o tentă de senzaţional existenţei sale sau a venit din partea vreunui general gomos din cadrul SIE, care vroia „să îşi arate muşchii”? Nici nu mai contează! Nici chiar faptul că vreme de cinci ani, Victor Ponta a avut într-un buzunar secret gradul de maior sau poate chiar de locotenent colonel SIE, nu mai contează. Nici ce „misiuni” a primit Victor Ponta, în calitate de ofiţer SIE, nu mai contează. Oricum, la experienţa pe care o avea în domeniu şi la vechimea fără relevanţă nu ar fi putut să primească misiuni super-importante şi capitale pentru contra-spionajul românesc. Din acest punct de vedere îi dăm dreptate lui Traian Băsescu, care afirmă că în calitate de ofiţer SIE, Victor Ponta a fost doar un „fripturist”. Să admitem însă, că a adus anumite beneficii ţării prin misiunile executate. Problema constă însă în faptul că, în toată acestă perioadă, procurorul Victor Ponta, săltat urgent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a aflat într-o incompatibilitate flagrantă, fiind în acelaşi timp şi ofiţet SIE şi procuror. Trecut-au însă anii „suavi” ai democraţiei româneşti şi cu asemenea proptele ascunse în umbră, Victor Ponta a ajuns prim-ministru. Este drept că la începutul mandatului nu şi-a făcut griji deosebite în ceea ce priveşte trecutul său, mai ales că în 2001 fusese trecut în rezervă, statut care îi oferea o anumită doză de linişte. Cineva i-a şoptit după un an de mandat, că trecutul lui nu ar fi chiar în regulă. Că există o pată urâtă pe el care se numea incompatibilitate. Pată care nu se putea curăţa aşa uşor. Astfel s-a născut în creierul primului-ministru o întrebare obsedantă: ce se va întâmpla în condiţiile în care se va afla faptul că pentru o perioadă de cinci ani a fost şi ofiţer activ SIE şi în acelaşi timp, procuror în funcţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică, în incompatibilitate totală? Nici nu se punea însă problema să ajungă într-o astfel de situaţie. Faptul că a activat ca ofiţer activ în SIE, trebuia să rămână un secret îngropat pentru totdeauna. Legea SIE, nr. 1/1998, nu avea nicio prevedere prin intermediul căreia să se interzică deconspirarea unui ofiţer acoperit, după trecerea acestuia în rezervă. În anexa secretă la Hotărârea de Guvern adoptată de Guvernul Adrian Nastase pe data de 31 octombrie 1998, se făcea referire doar la secretizarea personalului SIE şi nicidecum a ofiţerilor SIE în rezervă. Ceea ce i-ar fi permis lui Victor Ponta să se auto-deconspire, fără a avea de suferit consecinţe negative, în urma activităţii de ofiţer activ SIE. Avea însă o „ghiulea de tun” legată de picior: incompatibilatea manifestată în cei cinci ani ca ofiţer activ şi procuror. A fost obligat să păstreze secretul mai departe, fiind în pericol permanent de a fi deconspirat şi ulterior judecat pentru incompatibilitatea în care s-a aflat. În anul 2012 Victor Ponta a devenit prim-ministru. Din acest moment, trecutul a  început să-şi arate şi mai ameninţător „colţii”. Să nu uităm însă, că de acum înainte, avea în mână Puterea. Iar atunci când te afli la Putere, aceasta te poate ajuta, cu condiţia să nu ai scrupule şi să ai tupeul să încalci legea. Probabil că în urma consultării cu „tata-socru” a fost aleasă pentru rezolvarea problemei o soluţie imorală şi ilegală: soluţia Meleşcanu. „Salvarea” primului ministru şi a viitorului probabil Preşedinte al României, a fost gândită în cele mai mici detalii şi pusă în practică de doi oameni: Teodor Meleşcanu directorul SIE şi Victor Ponta prim-ministru. În conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002, pentru Protecţia Informaţiilor Clasificate, art. 22, alin. (1) şi (2), în calitate de autoritate administrativă autonomă, SIE actualizează listele cuprinzând informaţii de stat pe niveluri de secretizare care sunt aprobate prin Hotărâre de Guvern. Această sarcină îi revine directorului SIE, în cazul de faţă, Teodor Meleşcanu. Care însă, atenţie! este obligat să supună această listă avizului Consiliului Suprem  de Apărare al Ţării. Planul celor doi demnitari a fost unul simplu şi s-ar putea să fi avut următoarea structură (precizare: ideile de mai jos au aparţinut probabil celor doi „actori” principali a acestei „inginerii” juridice):

  1. Actualizăm lista cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat din domeniul de activitate al Serviciului de Informaţii Externe;
  2. În acestă listă schimbăm componeneţa unui punct, respectiv punctul 4, din capitolul C, prin adăugarea la acesta a unei noi precizări: „chiar şi după încetarea, în orice mod, a raporturilor de muncă sau de serviciu”. Precizarea se referă la informaţiile privind identitatea ofiţerilor în rezervă, care începând cu apariţia în Monitorul Oficial a HGR 223/2013, devine secretă. În acest mod, nu se va putea elibera niciodată vreo informaţie privind activitatea lui Victor Ponta ca ofiţer SIE, chiar dacă acesta este în rezervă. Neexistând această informaţie nu se va putea afla niciodată despre incompatibilitatea din trecutul primului-ministru.
  3. Promovăm o Hotărâre de Guvern, fără avizul CSAT, care va avea Anexa desecretizată şi publicată în Monitorul Oficial. De ce desecretizăm această anexă, care în Hotărârea de Guvern din 31 octombrie 1998, adoptată de Guvernul Adrian Năstase, avea caracter secret? Ca să vadă toată lumea şi mai ales cei care vor întreba dacă Victor Ponta a fost sau nu ofiţer SIE că nu ne permite legea să eliberăm această informaţie care este secret! Este necesar să procedăm astfel, întrucât în Legea SIE nr. 1/1998 nu există niciun articol prin care să se interzică deconspirarea ofiţerilor SIE aflaţi în rezervă.
  4. De acum înainte, la orice întrebare privind apartenenţa lui Victor Ponta la SIE, Instituţia va răspunde în mod invariabil că: legea nu ne permite să eliberăm o astfel de informaţie!

Planul diabolic şi ilegal a fost finalizat, pe data de 10 mai 2013 apărând în Monitorul Oficial, Hotărârea de Guvern nr. 223, prin intermediul căreia se punea o placă groasă de plumb peste secretul lui Victor Ponta. Sau cel puţin s-a intenţionat a se realiza acest lucru. Din punct de vedere al legalităţii actelor juridice întocmite, vina principală aparţine lui Teodor Meleşcanu, care a încălcat toate legile ce se referă la funcţionarea SIE.

În primul rând, a fost încălcat în mod brutal articolul nr. 15 din Legea nr. 182/2002, paragraful (b), care precizează următoarele despre informaţiile clasificate – „informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.”  Ce a făcut Teodor Meleşcanu, pentru a-şi duce la îndeplinire planul? A clasificat ca informaţie secretă identitatea foştilor ofiţeri SIE, alipind această clasificare de conţinutul punctului (4), capitolul C, din Anexa la HGR nr. 223/2013, această informaţie clasificată fiind promovată prin Hotărârea de Guvern adoptată. Întrebarea este: a fost legală această clasificare impusă de Teodor Meleşcanu? Din cuprinsul art. 15, din Legea nr. 182/2002 rezultă faptul că se pot clasifica doar accele informaţii care prezintă interes pentru securitatea naţională şi care datorită consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.

Nu înţelegem: ce interes pentru securitatea naţională prezintă informaţia care precizează că Victor Ponta a fost ofiţer activ SIE, în perioada 1997 – 2001? Ce fel de consecinţe grave şi dezastruoase s-ar putea produce pentru România în cazul dezvăluirii acestei informaţii? La ambele întrebări se poate răspunde doar cu zero barat, ceea ce ar putea să însemne că Teodor Meleşcanu a încălcat prevederile Legii nr. 182/2002, respectiv art. 15 din lege. Mai mult decât atât, prin această clasificare drept secretă a unei informaţii de evident interes public s-au încălcat şi prevederile art. 3 din Legea nr. 182/2002, care precizează: „Nicio prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii”. A fost încălcat şi un principiu juridic fundamental, cel care spune că un act juridic de rang inferior nu poate modifica un act juridic de rang superior. Or, prin Hotărârea de Guvern adoptată, nr. 223/2013, au fost modificate prevederile Legii nr. 1/1998, legea SIE, care nu precizează în niciun paragraf al ei faptul că identitatea ofiţerilor SIE în rezervă ar constitui o informaţie clasificată ca secret de stat. Presupusele încălcări ale legii comise de către Teodor Meleşcanu şi Victor Ponta, ar trebui să constituie un motiv de autosesizare pentru Parchetul Militar. În caz contrar, acest precedent, tratat ca faptă legală, ar putea deveni o regulă pentru toţi directorii SIE şi prim-miniştri care vor funcţiona în viitor!

Ce va urma în continuare? Probabil că Victor Ponta îl va lua pe „NU” în braţe până când va ajunge Preşedintele României şi mai departe. Probabil că Parchetul Militar nu se va autosesiza niciodată şi că lucrurile vor rămâne în stand-by, mulţi ani de aici înainte. În mod sigur însă, „buba” se va sparge odată şi-odată. Rezolvarea o să vină tot din partea societăţii civile, care are menirea de a deveni principalul vector de control al serviciilor secrete, prin intermediul unei opinii publice vehemente. Apelul lui Traian Băsescu, în ceea ce priveşte o eventuală mărturisire publică făcută de către Premier, reprezintă o utopie, întrucât Victor Ponta este sortit să rămână „mut” pe vecie, pentru a nu îşi risca libertatea. Rămânem la convingerea fermă că informaţia privind statutul lui Victor Ponta de ofiţer în rezervă SIE, este o informaţie de pur interes public. În consecinţă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public, vom solicita SIE să ne elibereze această informaţie, urmând ca în caz de refuz să ne adresăm instanţei de judecată.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult