Acasa Opinii Sfârşitul dramoletei cu Boc la butonieră

Sfârşitul dramoletei cu Boc la butonieră

scris de Teodor Seran
4 afisari

Convenţia PDL a demonstrat ca în Romania nu există o clasă politică responsabilă, ci doar nişte impostori politici fără scrupule. Pentru că nu a avut curaj să meargă până la capăt, Vasile Blaga şi-a pecetluit soarta de vasal umil, încheindu-şi practic cariera politică în PDL, în timp ce Sorin Frunzăverde, Cezar Preda şi compania vor rămâne definitv cu dinţi de lapte neputincioşi.

teodor seranRomânia inexistentă

Niciunul dintre vorbitorii de la tribuna Convenţiei nu a suflat o vorbă despre marasmul românilor şi despre ţara aflată în suferinţă. Elena Udrea l-a ridicat  în slăvi pe Emil Boc, printr-un discurs servil şi greţos ca maioneza mâncată cu linguriţa. Toţi susţinătorii premierului l-au proslăvit cu sârg, atribuindu-i statutul de salvator al naţiunii. Chiar şi Emil Boc a început să creadă acest lucru, suferind de o manie a grandorii care depăşeşte graniţele unui narcisism de bun simţ. Niciun vorbitor nu a avut curajul să calce omerta  de partid printr-o referire la situaţia economică gravă a României şi la traiul mizerabil al românilor.

Bomba cu fâs Vasile Blaga

Datorită fizionomiei, Vasile Blaga dă impresia unui personaj dur. A demonstrat că nu este un luptător curajos « jucând » duplicitar la două capete: cu PDL şi împotriva PDL. Prin acuzaţiile aduse, secretarul general al partidului s-a acuzat singur pentru că multe din disfuncţionalităţile semnalate fac parte din fişa postului pe care a deţinut-o. Chiar dacă neregulile au fost ascunse prin tăcere pentru a nu fi acuzat de nesupunere faţă de Traian Băsescu, cu ocazia discursului, Vasile Blaga trebuia să spună cui  aparţine vina. Dezvăluirile făcute în speech-ul de candidat, nu mai au nicio valoare după ce, favorizate de tăcerea laşă, zarurile au fost aruncate de tandemul Băsescu-Boc. Originea ardelenească invocată de Vasile Blaga a fost târâtă de această dată în derizoriu. Discursul candidatului  a fost dezamăgitor, demonstrînd că acesta nu va putea niciodată să îşi depăşească condiţia de vasal.

Pomul lăudat şi sacul de prisos

Istoria Congreselor din ţările democratice avansate reliefeză un comportament demn al participanţilor. Când o grupare pierde prin vot confruntarea cu o altă grupare cu idei diferite, aceasta părăseşte cu demnitate partidul, refuzând în mod hotărât să şteargă cizmele învingătorilor. Prin această atitudine, membrii gupării demisionare dovedesc că rămân în continuare credincioşi ideilor promovate şi că sunt personaje de bună credinţă care promovează o politică onestă. Gruparea Blaga a clamat o schimbare în PDL, dar nu cu orice preţ, ci doar aşa, dacă o fi să fie. Atitudinea este marcată de lipsă de responsabilitate şi a înşelat expectanţa unei părţi din populaţia ţării, care a sperat că în PDL se va produce schimbarea. În spatele aparentei laşităţi se ascunde promovarea intereselor personale ale politicienilor şi  teama pentru pierderea unoor imense privilegii.

Dilema «Boc sau Boc»

Consecinţa victoriei lui Emil Boc va fi câştigarea aegerilor locale şi parlamentare din 2012 de catre USL. Imaginea negativă a « realesului » Emil Boc se va lipi de imaginea publică a PDL ca « marca de scrisoare », purtănd partidul spre înfrângere. Având vasalitatea PDL asigurată, Preşedintele Traian Băsescu ar trebui să pună în practică cea de-a doua «mişcare strategică » , aceea de a-l înlocui pe Emil Boc de la şefia Guvernului. Ar urma numirea unui premier tehnocrat obedient, cu o imagine publică imaculată. În felul acesta,  lui Traian Băsescu şi Guvernul , şi  Partidul i-ar ciuguli din nou din palmă, ca pe vremea compromisului Boc. În mod neaşteptat, Preşedintele se loveşte chiar de opoziţia actualului premier în înfăptuirea acestor planuri. Emil Boc a declarat că nu vrea să demisioneze pentru că ar lăsa ţara în haos. Motivul real al refuzului de a pleca ţine de prestaţia premierului în ultimii doi ani şi jumătate. În subteranul activităţii lui Emil Boc se ascunde un şir lung de matrapalzâcuri care nu trebuie să iasă la  suprafaţă. Toate ilegalităţile se învârt în jurul banilor de toate categoriile: împrumutaţi de la FMI şi de la Uniunea Europeană, din finanţările programelor europene şi banii din Bugetul Naţional. În «portofoliul» ascuns a lui Emil Boc se regăsesc rulaje de sume uriaşe către clientela politică, contracte oneroase pentru români acordate firmelor cotizante în campania electorală, licitaţii măsluite şi bani daţi preferenţial primarilor PDL, din fondul aflat  la dispoziţia primului-ministru. Un nou premier nu ar fi capabil să acopere toate mizeriile guvernării Boc, ajungându-se astfel la o discreditare totală a Guvernului. Nu de ţară îi pasă premierului, care oricum este în haos, ci mai degrabă de propria-i piele. Pe de altă parte, clientela politică exercită şi ea o presiune asupra premierului pentru a nu ceda şefia Guvernului, plecarea lui Emil Boc însemnând pierderea «vacii lăptoase» pe care s-a obişnuit să o mulgă. Cu Boc, sau fără Boc, se pare că PDL nu va mai recâştiga încrederea populaţiei. Soluţia « fără Boc », pe care delegaţii la Convenţie au avut-o în mână, a fost irosită. Drumul trenului către podul rupt nu mai poate fi întrerupt. Este posibil ca PDL să se prăbuşească în prăpastie şi să rămână mulţi ani într-o groapă adâncă a opozitiei. Chiar şi lupii plecă de la stână după ce mănâncă câteva oi. Dacă te încăpăţânezi să rămâi ca să le mănânci pe toate, rişti să te trezeşti cu tot satul pe capul tău şi să fugi cu coada între picioare de frica ciomegelor. Dacă mai apuci.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult