Acasa Opinii Şi acum, la urne „mergi nătâng”

Şi acum, la urne „mergi nătâng”

scris de Teodor Seran
11 afisari

Dacă cineva crede că alegătorii din România se vor schimba peste noapte şi vor deveni mai educaţi politic şi mult mai responsabili pentru viitorul acestei ţări, se înşeală amarnic.

teodor seranInerţia nămoloasă de care dă dovadă treimea din populaţie care se prezintă la urne, generează o deznădejde şi o frustrare atât de adâncă pentru populaţie, încât este de natură a anula însuşirile votului democratic, despre care se trâmbiţează atât de mult înainte de alegeri, că ar putea să schimbe soarta oamenilor. Aproape nimeni nu mai crede, în România anului 2016, că votul democratic este cea mai puternică armă de care dispun alegătorii pentru a-şi alege un viitor prosper.

Convingerea oamenilor că totul va rămâne înţepenit şi că schimbarea reprezintă o Utopie, a intoxicat profund mentalul colectiv generând o energie negativă, care îi transformă pe alegători în marionete lipsite de voinţă.

   Populaţia este slab informată şi uşor de manipulat, gradul de incultură politică fiind aproape de îndobitocire. În vremea socialismului multilateral dezvoltat, politrucii partidului comunist învăţau în şcolile de partid, că cea mai eficientă metodă de convingere era acea a „muncii de la om la om”.  În consecinţă, instructorii cu propaganda de la toate nivelele de administraţie şi din înteprinderile socialiste preţuiau „munca cu omul”. Această metodă persuasivă era aducătoare de succes, dovada fiind milioanele de membrii ai P.C.R.

Nu se poate admite teoria extremistă a înrolării cu forţa a milioane de membrii într-un partid, fie el şi comunist, fie el chiar din Coreea de Nord. În partidul unic, existau şi oameni, care se înrolau paşnic, fără a fi forţaţi  sau constrânşi de anumite împrejurări. Această idee face parte din analiza lucidă a fenomenelor, care ne obligă să recunoaştem „avantajele” muncii „de la om la om”.  „Îndobitoceala”, chiar dacă implanta în creerele alegătorilor aberaţii comuniste, lăsa totuşi în urmă cel puţin două repere: „Cine sunt cei cu care trebuie să se voteze?” şi „Ce vor aceştia să facă?”

Cu alte cuvinte, alegătorii nu se prezentau la urne cu creierul gol sau plin de confuzie. Să ne uităm ce se întâmplă în prezent în satele şi comunele româneşti. Propagandiştii actuali sunt vecinii sau rudele, iar ca propagandist-şef este primarul localităţii. Propaganda propriuzisă are log pe toată gama de tonuri disponibile în limba română. Se pleacă de la:”-tanti Leano, votezi şi matae cu primarul duminică, că e băiat bun şi are grijă de noi!” Mai departe:” – nea Nelule vezi că jar mănânci dacă nu votezi duminică cu partidul nostru!

Te-ai lins pe bot şi nu mai intrii patru ani în Primărie!” Şi mai departe: ” – Ra-ţi ai dracului de puturoşi, să nu vă mai prind la ajutor social, dacă nu votaţi cu cine trebuie duminică!”  În mediul rural, propaganda celor aflaţi la putere are uneori accente de violenţă şi se desfăşoară fără scrupule. Dacă cineva din afară încearcă să îi explice, sau să o convingă despre o altă realitate, el este imediat dezavuat, în mediul rural circulând o vorba :”- Noi trăim aici cu primarul ăsta şi ne izbim de el tot timpul!” România rurală se autoconservă şi se autosecurizează în timpul campaniilor electorale, dovedind o „nemernicie” de neimaginat în cea ce priveşte schimbarea. În aceste comunităţi, primul virus politic care a apucat să se „cuibărească” masiv, dovedeşte o perenitate indestructibilă timp de zeci de generaţii, până când raportul dintre cei  „deşteptaţi” şi cei „nedeşteptaţi”, va deveni supraunitar. Deocamdată acest raport fiind subunitar, este evident faptul că ne merităm Imnul Naţional pe care îl avem.  În vara trecută distinsa Doamnă Helene Badea, al cărei bunic a fost român,  m-a  întrebat cu o nedumerire sinceră în glas:” Mais pour quoi reveille-toi roumain?”  Recunosc, că am minţit-o scurt:”- Şere madame, je ne sais pa!” Aiurea! Ştiam de mult de ce se face un  apel către compatrioţii noştri, să se deştepte cât mai repede cu putinţă, de preferat acum ori niciodată! Puteam însă să îi mărturisesc franc distinsei Doamne din Mazan că neamul în care are  şi domnia sa rădăcini este şi în prezent ignorant şi „nătâng”? Că încă  nu este capabil să îşi ia soarta în propriile mâini? Că încă mai votează pentru ai cocoţa la putere pe mincinoşi, pe demagogi şi pe neprofesionişti? Eram convins că franţuzoaica boemă de lângă mine nu cunoscuse vreodată vreun primar sau nişte consilieri dintro comună săracă din România.   

Pentru a salva onoarea naţională  am apelat la o glumă :”- on dit, que les roumains sont des celebres dormeurs!” Doamna Helen a zâmbit complice şi sunt convins că nu a crezut nimic din ce i-am spus. Ne-am înţeles să reluăm discuţia noastră, în anul următor- adică în această vară!- în Franţa, la Avignon, eventual pe podul celebru, pe care se cântă şi se joacă atunci când este traversat. Până atunci însă va trebui să trecem de alegerile locale, pentru a constata dacă,  cât de cât ne-am mai deşteptat. La urne, popor român! Alegeţi: Acum ori niciodată sau acum şi altă dată?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult