Sindromul mesianic, ciocoii roșii și ocara publică | Ziua Veche
Acasa Opinii Sindromul mesianic, ciocoii roșii și ocara publică

Sindromul mesianic, ciocoii roșii și ocara publică

scris de Doru Dragomir
39 afisari

De la tătuca Stalin și până la toașu Ponta Victor Viorel, sindromul mesianic a constituit bulina, sulfamida, hapul, licoara magică, alifia, siropul de tuse leninist al puterii comuniste pentru toți liderii roșii care au furat libertatea popoarelor. 

Stan-Petrescu-editorialist-Ziua-VecheEste condiția de bază pentru a deveni lider mesianic: să furi puterea poporului prin orice fel de mijloace, fie ele imorale, sau ilegale. Toți acești bolnavi ai lumii concentraționare cred, cu încăpățânare, că sunt un soi de Mântuitori Divini care „s-au extras,,, spre a se naște, cu forcepsul minciunii. Acești monștri ai adâncurilor roșii cred, cu fanatism, că sunt hărăziți să devină salvatori ai nației, având misiunea sacră să împartă hrană, libertate și dreptate oamenilor după cum au chef, să dea ordine din poziția în șezut, în somn, sau în picioare oricui, oriunde și oricând, să asigure pace veșnică și fericire fiecărui cetățean supus și că dacă sunt înlăturați de la putere, începe calvarul pentru că – vezi Doamne – fără ei, statul va pieri în neant, ori va aluneca, ireversibil, într-o netratabilă fatalitate.
Pentru mesianicii roșii, democrația reprezintă un junghi dureros, un dușman de moarte, un fel de opium pentru masele ascultătoare și vor căuta, tot timpul, s-o calce în picioare, s-o strivească sub crampoanele cizmelor lor cazone, pentru că legea care ar izvorî din puterea poporului, topită în democrație, reprezintă un fel de aer toxic pentru mesianism, un uriaș șarpe veninos însetat de sânge uman, care trebuie hăituit, hăcuit, călcat în picioare și distrus prin strivire.
Singurele mijloace permise în spațiul concentraționar al mesianicilor comuniști, fiind cele de propagandă, absolută, pentru apărarea puterii celor puternici, precum și ocara zilnică distribuită, copios, împotriva celor ce-și permit să iasă din frontul socialist și să se indigne. Slobozenia gurii lor nu poate fi astupată niciodată de nimeni și cu nimic, ci doar de închipuitul divin strecurat hoțește în capul lor pătrat.
Tovarășul Ioan Rus a slobozit, din gura sa încleiată cu ură și dispreț față de români, ticăloasele sale cuvinte la adresa zecilor de mii de femei amărâte și de copii năpăstuiți în atâta singurătate, stârnind ura unei nații întregi.
Iată cum „gratulează” un haidamac comunist cu atitudine ciocoiască pe cei mai dragi de lângă noi, plecați în băjenie, prin străinătățiuri, ca să câștige o pâine puțin mai albă. Rage măgarul: „romanii din diaspora lucrează pe circa 1500 de euro, iar „de banii ăştia copiii se fac golani acasă si nevastă-sa curva”. Și de ce fenomenul n-ar ave loc și în familia tovului slinos care a scandalizat o țară. Adică ce? Copii săi și nevastă-sa, sătui de un porcoi de bani, furați din buzunarele noastre, n-ar putea s-o ia razna și erotic, pe centurile Europei, urmând aceiași cale? Că vorba proverbului: cine zice ăla e. El, Rus, împreună cu mii de nomenclaturişti care au furat puterea, s-a îmbogățit, peste măsură, făcând contracte cu statul. Iar îmbogățirea rapidă generează aroganță și dispreț față de amărăștenii plecați în tuspatru vânturi. De aceea, el trebuie scuipat și hăituit public, precum lupii turbați, până ce Dumnezeu îl va rejecta în veșnicia iadului.
La comuniști, indiferent că sunt prost sau bine crescuți, asemenea vorbe de ocară și înjurături de vehil fac parte din inventarul lor obișnuit de scule ale politicii răului, devenind, până la urmă, chestiuni rutiniere, obișnuințe jignitoare.
Tătuca Iliescu, infractorul numărul unu al țării, niciodată judecat pentru crimele sale, ne-a băgat sulă-n coaste și ne-a făcut golani de Drumul Mare, iar Tom Degețelul Boc s-a stropșit la military, făcându-i nesimțiți și luând pensiile milioanelor de români amărâți, Băsescu hăhăia în tot registru înjurăturilor marinărești împotriva oricui ar fi înotat în calea provei sale, Mazăre a speriat toți procurorii înjurându-i ca la ușa cortului, tovul Adrian Năstase ne-a invitat să-i numărăm ouăle, lui Șova i-a pârțâit gura cu umori antisemite, Vanghelie înjură pe Ghiță Mafiotul și pe Ponta Penalul de le merge fulgii, chiar la televizor, Oprescu ne trimite de la primărie, la mișto, bezele cinice și canine, ca unor cerșetori drogați. Șeful târlei, cu sindromul mesianic din dotare, a întrecut orice măsură a mitomaniei, a mitocăniei și mârlăniei publice, la capitolul injurii și limbaj ignobil. Este un uriaș grobian plin de mojicie, de grosolănie și necontestată bădărănie. Atunci, în fața unor asemenea tirade, pline de infatuare și trufie, topite în înjurături publice, scremute din asemenea minți tembele, umplute cu urdoare, pleavă și mizerii, omul de rând, ce să mai priceapă?
Probabil că cei care folosesc un limbaj injurios, fetid şi obscen sunt inși cu o gândire săracă, inteligenţă redusă şi incapabili să se controleze în astfel de ieșiri, dându-le, probabil, senzația că par mai puternici, mai îndumnezeiți. Și ceea ce este și mai grav este faptul că şmecheroşii roșii și-au tras bloguri, mutându-și caruselul cu obscenități și înjurături acolo, destinând, virtual, către adversarii politici, cele mai fantasmagorice lătrături ale ocării.
Lecțiile marxist- staliniste învățate de la bătrânii cominterniști, gen Iliescu, și urmașii, constituie Biblia, Coranul și Talmudul de partid, pentru PSD: mesianismul pe care l-a practicat Stalin, apoi toți ceilalți moștenitori plantați în fostele țări ale Lagărului Socialist (cel mai abitir în România lui Ceauşescu), a devenit o lozincă național – comunistă sacră, purtând chipul și minciunile satrapilor roșii, sugerate, drept adevăruri imuabile, care vor dăinui mii de ani. Ca să vezi! Niște canalii!
„Ortodoxizarea forțată a românilor reprezintă o altă cea mai grea piatră de moară pentru politichia mesianică dâmbovițeană, practicată de un alt mare partid corupt al țării – partidul crucii. Această acțiune, la scară națională, de îmbisericire generală a prostimii mioritice, a dat o mână de ajutor, sigură, partizanilor mesianismului și corupților din PSD-ul „majoritar”, pentru că această afacere neliturgică a ierarhilor Bisericii a condus și dus poporul într-o stare de ignoranță incredibilă, inacceptabilă, acum, în plină eră informatică, făcându-l pe deținătorul real al puterii, poporul român, să nu poată reacționa la derapajele credinței și democrației, valori care le-a fost, din păcate, terfelite, furate.
Ponta cu CeausescuAșa zisa „excomunicare”, termen străin Sfintei Tradiții Ortodoxe, mai degrabă aș zice „afurisenie”, ordonată de un alt descreierat, cică ierarh, împotriva a trei credincioase, simple, indignate de nedreptele măsuri administrative luate într-o parohie vrânceană, se traduce, de fapt, tot printr-o blestemată ocară. De unde concluzia că smerenia și evlavia vlădicilor noștri s-a transformat într-o veritabilă aroganță de partid a crucii, creștinii ortodocși, fiind la discreția politicienilor și ierarhilor. În timp ce politicienii roșii ne amenință că ne ia pâinea de la gură, monarhii biserici ne amenință că vom muri în flăcările iadului.
În eșalonul doi al măscărilor și ocărilor de tot felul se află mass-media de propagandă comunistă, adică a partidului stat, care a furat toată puterea noastră. Presa este arma infailibilă a dictaturii. Descoperirea, sugerată de Marx cu peste un secol și jumătate în urmă, a fost și este folosită în lupta de clasă. Cominternistul infractor, Iliescu Ilici, a întrebuințat-o, cu succes fără de margini, la alegerile din mai 1990, dar și după aceea, iar astăzi este reșapată și refolosită, la maximum, prin grija gazetarilor de partid și de casă, un fel de năluci roșii, așternute pe preșuri de budoar, peste care să calce cu sfială, în emisiunile lor fetide, seară de seară, noii mardeiași pesediști de frunte, dar și unii grăjdarii tv de serviciu emasculați, nelipsiți din emisiuni, fie ploaie fie vânt.
Sindromul puterii mesianice atrage precum un magnet și „paradoxații” de ocazie, care au harul să le facă tovilor jocul manipulării. Există un asemenea specimen, un sociolog al Curții Roșii din Șoseaua Kiseleff, un oarecare domn Pielescu Moscovicescu, pe care nu-l înțelege decât săracul fără minte al satului. Acest ins cu față nedefinită, tuns cu foarfeca de vie, om nevoiaș, pe ochii căruia tronează niște ochelari din bachelită crăpată, căruia dacă îi pui pe cap o bască muncitorească plină de ulei ars, cu moț semităiat, și-l îmbraci cu un halat albastru murdar, prevăzut, la piept, cu buzunar cu clapă, dar fără nasture, în care stau la vedere un carnețel roșu și un creion chimic, juri că este tovarășul maistru Ilie de la sculărie, trimisul Comitetului de partid în hangarele presei muncitorești, cu grohăit continuu, spre a controla oamenii și producția minciunii, scurse în latrinele de partid. Demonstrațiile lui de știință sociologică ne-a uimit și șocat. Pe lângă faptul că sunt mincinoase și absconse, sunt și foarte murdare. Adică put rău de tot a înșelătorie și intoxicasre ordinară proletară.
Auziți ce ne transmite Plagiatorul nației! Dacă va cade guvernul, condus de el, vine sfârșitul lumii. Acestea sunt socotelile generate de mintea sa colțoasă și confuză, minte care conduce, prin tirade lozincarde, actuala majoritate parlamentară. Este exact doctrina clocită de fostul binom, pecere – securitate, pe care o serveau, cu polonicul de la popota trupei, mesianicii nebuni ce s-au aflat la cârma României Socialiste. Să ne amintim geneza poporului român zugrăvită în figurile istorice monumentale românești, începând cu Decebal și terminând cu Ceauşescu. Acest pisoi fără mustăți, cu față imberbă, arogant, gălăgios precum rățoiul Donald, acest jalnic, josnic și abject ipochimen politic, care întâmplător a ajuns în capul trebii guvernamentale, într-o țară plină de urangutani politici roșii, exact așa gândește. Țara a fost adusă în acest stadiu de același aparat de propagandă peceristo-securist, reactivat și revopsit în hainele democrației purpurii. După model ceaușist, îi vom așeza mutra, după ce va cădea, pe o frescă monumenatală, atârnată la toiletul cârciumii lui Cocoșatu de la Băneasa.
Se aruncă în spațiul public, controlat de televiziunile de casă, fel de fel de slogane, care mai de care mai alarmant – bombastice, precum: interesul național, creșterea economică fără de margini, mărirea alocațiilor pentru micuții Rovanei cu mintea de plumb, prosperitate maximă pentru pensionari, covrigi cu susan în coadă de câine vagabond, educație din cea mai aleasă, (plină țara de înjurături la sufertaș), sănătate administrată la pungi de plastic imprimate cu sigla PSD, economie „duduioasă” cu ajutorul DNA-ului și infrastructură terminată, adică dispărută, odată cu vaporizarea, prin demisie, a gânditorului Master Planului Rus. Ce mai calea valea, se munceşte, pe rupte, cu poporul, pentru popor, alături de popor, de dimineață si până la lăsatul întunericului. Nu-i așa, că doar biroul de lucru al premierului este țara: Quatar, Dubai, Baku, Bejing etc.
Triada, Partidul Ceauşescu România, a devenit sora unei alte triade, mai proaspătă și mai aproape de sufletul cetățeanului batjocorit cu acribie: PSD-UNPR, Ponta – Gabriel și România Interesului Național. Bestial, pestilențial!
Ceaușescu, crezând că va împărăți România, a căzut tragic, ucis de proprii torționari de partid, crimă uitată prea repede de actualii lideri, suferind de același beteșug. Diferența va fi că dacă poporul își va face singur dreptate, excedând regulile acestei șubrede și creponatei democrații, vom avea parte de o slujbă ortodoxă la scară națională, cu sute și sute de ierarhi dotați cu cădelnițe de partid uriașe, agățate de mâinile lor catifelate, puțind a tămâie, avându-l în fruntea alaiului pe Prea Fericirea Sa, care după ce-i va tămâia cu marele compresor de tămâiere, marca Sony, din Catedrala Neamului, îi va trimite într-un loc plin cu verdeață, străjuit de mii de steaguri roșii, adică acolo unde nu există nici durere, nici întristare și nici suspin, ci doar Scaraoschi Stalin.
Până atunci, cel ce avea să ne spună ritos, acum câteva zile, că cei ce doresc debarcarea Lui din vârful puterii ar da câștig de cauză Rusiei, a marcat Moțiunea, ca pe o victorie personală, și a zburat către Baku, unde-i va întâlni pe alde Aliev, Lukașenco și Putin, dictatorii de profesie, în scaun, ai Eurasiei. Tovarășul Victor Viorel Ponta ne-a tras clapa, pe șest, fugind la tătuca, vroind să arate proștilor de români că el construiește, pentru ei, alte orizonturi – cele ce duc spre Asia, în China, unde s-a mai plimbat de vreo zece ori până acum. Ce mai vreți o așa frumoasă cacialma din partea omului cu fața euro-asiatică?
Cel bolnav de sindromul mesianic, cel ce confunda funcția publică a puterii cu propria feudă, cel care are un comportament ciocoiesc fără măsură, față de supușii săi, cel ce ne ocărăște continuu cu vitriolatele-i cuvinte, rostite fără noimă, cum că vrem să-l lăsăm fără putere, prin lovituri de stat, ne trimite bezele obraznice tocmai din Azerbaidjan.
Bravos Națiune! Cât de bărbată ești!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult