Spaima de religie | Ziua Veche
Acasa Opinii Spaima de religie

Spaima de religie

scris de Doru Dragomir
3 afisari

Profit de acalmia momentana (in afara de un articol cu pretentie de autoritate epistemica, totalmente dus cu pluta si esentialmente ilizibil aparut in saptamanalul ce va ramane nenumit, nu am vazut mare agitatie zielele astea in proximitatea temei) ca sa notez ceva, cred eu, important.

Despre credinta, religie si ateism parafrazez si apoi citez din Ernest Nagel (un mare filosof contemporan care, vezi mai jos, este ateist) o observatie esentiala pentru toata discutia:

Simpla idee ca relatia dintre mintea umana si structura si ordinea acestui univers este ceva fundamental, ca exista „armonie interna”, o afinitate intrinseca intre noi si lume, trezeste suspiciune de religiozitate, ii face pe multi dintre contemporanii nostri sa devina nervosi. Aceasta panica -zice Nagel- e o manifestare a unui fenomen mai vast: a spaimei de religie, o spaima care are in ziua de azi efecte profund nefaste aspra vietii intelectuale. Si acum ii dam cuvantul:

„Si cand zic spaima de religie nu ma refer la o anumita ostilitate rezonabila fata de religia institutionalizata, generata de anumite doctrine sau influente politice si sociale considerate obiectionable… Vorbesc despre ceva mai adanc. Spaima pur si simpla de religie in sine.

Si vorbesc aici din experienta proprie: Vreau, doresc ca ateismul sa fie adevarat si ma simt foarte neplacut cand vad ca unii dintre cei mai bine informati si inteligenti oameni pe care ii cunosc sunt persoane credicioase, religioase. Nu e doar ca eu nu cred in Dumnezeu si ca, evident, sper sa am dreptate in necredinta asta a mea. Nu. De fapt sper sa nu existe niciun Dumnezeu. Nu vreau sa existe Dumenzeu. Nu vreau ca universul sa fie asa…

Impresia mea este ca aceasta problema cosmica nu o am numai eu si ca de fapt e responsabila pentru majoritatea scientismului si reductionismului pe care il vedem peste tot in ziua de azi…”
DPA: O buna parte din agitatia pe tema asta pe care o vedem regulat pe aici nu are nimic de a face cu elemente epistemice sau cognitive. E pur si simplu un fenomen de turma, indus ideologic si politic. Ramane totusi intrebarea: Spaima de religie, in sensul de mai sus, cum se trateaza? Pascal a oferit cu secole in urma o solutie: un mecanism de calcul, un pariu. Alta solutie mai exista?

Abia de aici incepe discutia serioasa. In rest, disputa cu agitatii si agitatorii memetici potentati de noile tehnologii in agitatia lor indusa mediatic, politic si ideologic este doar un amuzament, o distractie pascaliana.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult