SRI a patra putere | Ziua Veche
Acasa Opinii SRI a patra putere

SRI a patra putere

scris de Doru Dragomir
7 afisari

Cel puțin, așa arată după ultimile ieșiri neinspirate, în public, ale mai marilor instituției, lăudând-o și premărind-o de parcă destinul acestei țări ar depinde, exclusiv, de temperatura și capriciile acestui bolnav de mai multă putere, numit SRI.

Stan Petrescu editorialist Ziua VecheÎn goana sa după popularitate, cu orice preț, SRI calcă tot mai mult în străchini, lăsând să se întrevadă ambițiile sale securistice prin a controla totul: de la cimitirele publice și private până la cerșetorii străzilor, de la Parlament și până la cel mai sărac Consiliul Local, de la Guvern și până la ultimul funcționar public din primăria Pocreaca, de la Preafericitul Patriarh și până la ultimul popă de țară, de la Capul Oștirii și până la ultimul soldat. Vechile obiceiuri nu s-au pierdut, ci s-au adaptat, s-au repliat inteligent noilor exigențe ale democrației roșii, sereiștii zburdând, plini de prihană, prin și pe la toate nivelele activității de informații: tactic, operativ și strategic. „Principalul serviciu secret al României” (așa se cred nebunii cu ochii închiși) a crescut încetișor sub haina ipocriziei absolute, s-a îngrășat frumușel și s-a trezit că formează un guvern invizibil, fătat dincolo de ochii lumii, într-un mediu ascuns, plin de miasme și umori, așa cum stă bine unui serviciu secret nestăpânit.
Implicarea serviciilor de informații naționale (de ce naționale?) în domenii care nu sunt de nasul misiunilor lor de luptă le coboară de pe piedestalul construit artificial, proiectându-le, clar și sigur, spre o destinație care se traduce prin disprețul întregii societăți românești și nu numai. Mai rău, noii cerberi ai informațiilor naționale au început să muște grosolan din celelalte puteri, precum puterea judecătorească, încercând să-și consolideze poziția, neoficial, de A Patra Putere a statului. Mârlănia și grosolănia unora dintre cei ce conduc aceste organizații de intelligence „civile” întrec orice măsură. Reacția societății românești, a presei nenăimite, a politicienilor liberi (câți au mai rămas), a juriștilor a declanșat o furtună greu de stăpânit. Mass – media românească este supărată tare pentru că își vede amenințată poziția de putere tradițională și ne anunță cu tobe și trâmbițe că prezența serviciilor de siguranță ale Statului de Drepți se regăseşte în toate sinapsele instituțiilor publice și private, ceea ce-i extrem de grav pentru democrația ả la Ponta. Cine-i controlează? Ăl de Sus!
În ultimii ani, moștenitoarele de drept şi de fapt ale fostei securități, s-au reformat, doar în acte, numai din „dorinţa” de a-și ascunde trecutul plin de crime. Și-au reactivat foștii tovarăși de luptă pentru a peria și tria arhiva celei mai mari instituții de represiune din istoria României, arhivă conținând documente compromițătoare ce atesta supravegherea și linșajul unui popor întreg. Sereiștii deghizați în oițe blânde au format și conceput, în laboratoarele sale ascunse, noua elită politică conducătoare, utilizând procedeul comunistic al dosarelor de șantaj, au revigorat fostele cadre ale PCR, proțăpindu-le în funcții înalte (a se vedea plasarea tov.

Breban la Institutul Cultural Român), că doar trăiau simbiotic, odinioară, după care, intrând în culisele și jocul politic au devenit vedete publice conform noii democrații dâmbovițene. Apoi, acestea, s-au pus la dispoziția celor trei puteri și încetul cu încetul, în umbra și penumbra activității informative, s-au metamorfozat într-un actor ilegal de putere nenumit, ocupând locul de a patra poziție printre puterile statului. Serviciile formează puterea ubicuie, profund toxică din spatele uriașelor uși capitonate, putere alimentată de un buget copios, putere nesubordonată și, din păcate, necontrolată de nicio altă putere a statului și care mărindu-și an de an efectivele au speriat tot spațiul euroatlantic, numai pe agenții de spionaj și cei de influență nu.

Beneficiind de dotări high tech, din belșug, și având acces nelimitat în toate bazele de date unde figurează toate CNPurile bieților români, celebrul Dosar de Urmărire Informativă (DUI), va fi întocmit doar în câteva minute, pe computer, pentru orice cetățean comod și incomod al României. Serviciile sunt acelea care dirijează calea spre putere al oricărui ins care se supune regulilor Sistemului, inventat și controlat de SRI. Directorul avocat și diplomat, Maior George, produs al școlii de intelligence românești, ca și mulți alții aflați la frâiele conducerii politice a statului, a încercat să forțeze legislativul spre a da posibilitate ofițerilor SRI să execute anchete penale și să grăbească Legea Big Brother. Dar, se pare, că nu i-a ieșit, în ciuda declarațiilor de iubire față de stăpânii din afara țării și acțiunii publice de curtoazie avansată față de intransigenta șefă a DNA.
Față de actuala forță informativă și organizațională de care dispune SRI, fosta securitate a rămas, în istoria intelligence-ului românesc, un fel de cățeluș zgribulit în comparație cu dulăul dâmbovițean, numit SRI, care, dintr-un modest măgurean câine de pază al democrației, a devenit Putere de temut a statului, încă afundat, adânc, în simbolurile roșii ale secerei și ciocanului.
De curând, mai marii din SRI și-au tras o carte „nobilă”: „Monografia SRI-25 de ani„. Foști și actuali gestionarii ai puterii ascunse, punându-și lingăii acoperiți și obedienți să ridice osanale lingvistice și bla-blauri critice, cu ocazia lansării lucrării la Bookfest.
Mai nimerit ar fi fost să se scrie, o Carte Albă a SRI-ului, firește, de către istorici de prestigiu ai neamului și nu de către anonimi adunați de prin compartimentele de analiză și sinteză ai Serviciului.
Alde Măgureanu și ceilalți vorbitori în public (nu știu ce-o fi vorbit dl. Georgian Pop) au dorit să arate ignoranților cât de „populăroasă” a devenit această instituție numită SRI., uitând să amintească fraierilor de români cum de la începuturi, SRI, a dat startul corupției generalizate în România, cum s-a implicat în distrugerea unor materiale de arhivă (vezi Berevoeștiul), cum s-a aventurat în măsuri de filaj contra liderilor Armatei, cum s-au introdus, cu ajutorul președintelui Iliescu, în Afacerea Jimbolia de unde mahării politicii comuniste actuale au muls sume de bani amețitoare, au intrat în politică, luând toată puterea.
În același studiu, savant numit, „Monografia SRI – 25 de ani”, ar fi trebuit să se arate românilor cum au fost distruse, sub ochii democrației, documente de o importanță covârșitoare pentru istoria poporului român, toate acestea fiind arse la ordin, fără milă, în crematoriul din Bucureștii Noi, de fapt într-una din cele trei tipografii ale celei de-A Patra Puteri. Acolo s-au distrus, ani de-a rândul, toate urmele crimelor fostei securități, precum și buletine de vot suplimentare. Probabil că „programul piromanic” cu istoria națională continuă și azi. Din păcate, mai zac, prin ungherele structurilor județene SRI, bunuri și valori confiscate în perioada stalinistă și care nu au mai fost redate familiilor celor ce au pierit.
Au fost înstrăinate sau distruse multe cărți în limba engleză, dintr-un număr de 30.000 de mii de volume, pe care atașatura militară americană le-a făcut cadou SRI, în anul 1997, și din care au mai rămas foarte puține. Întrucât multe din volumele ce urmau să fie „dispărute” tratau chestiuni de natură militară ar fi trebuit să fie redistribuite către unități de învățământ militare sau civile. Gestul americanilor merita recunoștință și nu dispreț.
Dar, ceea mi se pare șocant este faptul că A Patra Putere a dorit să se amestece în afacerile publice, de dragul de a obține, probabil, mai multe simpatii din partea cetățenilor. Declarația generalului Dumbravă Daniel a atins culmea aroganței puterii conspirate, dacă nu s-a sfiit să atace și să amenințe justiția, uitând că este militar și că poziția, ori calitatea sa nu-i permitea slobozirea acestei declarații în afara legii. Doar Directorul SRI, ca reprezentant al puterii civile, aflat la conducerea organizației, putea face declarații publice cu privire la probleme pendinte de organizație. Isprava lui Dumbravă reprezintă remanența stafiei securității, conspirată atent și profesional în ADN-ul (nu DNA-ul) actualei instituții și se tratează doar prin reforma profundă și dureroasă a instituției.
Această A Patra Putere umblă, vorba baciului gazetăriei dâmbovițene, Ion Cristoiu, cu fofârlica, sau chiar cu cioara vopsită, vroind să ne demonstreze că este papagal. Generalul Daniel, cel cu mintea rătăcită în dumbrava informațiilor pletorice, pronunță avertizări și amenințări publice în contra unei puteri a statului – puterea judecătorească, iar Directorul tace precum mutul în păpușoi. Această criză trebuie să provoace, de urgență, demisia întregii conduceri operative a SRI și trimiși la muncă/reciclare în structurile armatei, sau în poligoanele de la Cincu, Babadag, ori Mălina pentru ca noii țari din servicii să se trezească la realitate.
Cea de -A Patra Putere a creat un precedent periculos și a stârnit reacții dure din partea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România – UNJR, care Uniune atrage atenția președintelui țării că este necesar să convoace CSAT-ul pentru a clarifica implicarea SRI în justiţie.
Vinovăția lui Dumbravă echivalează cu preterintenția, așezând astfel Serviciul într-o foarte incomodă poziție în plaja instituțiilor de forță ale Statului.
Dacă facem recurs la memoria gazetarilor ne vom aminti că în fruntea Guvernului se află un produs al actualelor servicii și pe care l-a deconspirat fostul președinte Băsescu. Acest moment al desconspirării, la care adăugăm marea operă de plagiat a celui în cauză, trebuia să constituie clipa nefastă a unei demisii publice din parte șefului guvernului. Puterea invizibilă de la Covoare l-a sfătuit, probabil, să mai rămână în funcție. Și a rămas spre a gratulă, mai departe, pe români cu declarațiile sale vide și gălăgioase.
S-a furat, violat și devalizat o țară timp de 25 de ani. Unde s-au aflat serviciile de securitate internă și externă ale statului?
Propagandiști de serviciu ai puterii pitite, continuă să ne amețească mintea cu studii științifice, pardon, monografii, despre o instituție atât de repudiată de români în loc să se fi publicat, măcar după 25 de ani, o Carte Albă a Serviciului, fiincă adevărurile și minciunile despre caznele la care a fost supusă România ultimilor 25 de ani se află în curtea serviciilor de informații, așa-zis civile.
Pentru a reteza coarnele acestei puteri invizibile, Președintele nostru trebuie să purceadă, de îndată, la reforma serviciilor de informații, în ciuda opoziției inșilor cu patru stele aflați la butoanele acesteia. Altminteri, ne vom trezi cu și mai multe amenințări la adresa celorlalte puteri, pe care, din păcate le controlează.
În primul rând, este necesar crearea unui nou cadru normativ de funcționare al serviciior, după model european. Apoi, reducerea efectivelor la jumătate (un ofițer operativ la 2500 de locuitori pe timp de pace este suficient), după care urgenta lor demilitarizare, concomitent cu creșterea efectivelor serviciilor militare de informații, atât ofensive, cât și defensive, mărirea numărului unităților de forțe speciale ale armatei, în măsură să facă față noului tip de război – cel hibrid. La estul frontierei UE și a României, Vladimir Puţin ne crează toate condițiile necesare izbucnirii unui conflict militar de proporții. Să nu uităm că rușii au reformat, rapid, serviciile comunității de informații, multiplicându-le pe cele militare, cu precădere pe cele ofensive și a trecut la modernizarea forțelor speciale.
Să lăsăm corupția pe seama puterii judecătorești și Comunitatea de informaţii a țării să se ocupe, în continuare, de culegerea informaţiillor despre ameninţările la adresa securităţii statului, interesul geografic de cunoaştere, mutându-se spre zone importante de interes: prinderea de spioni, devoalarea agenților de influență, terorismul, terorismul cibernetic, crima organizată transfrontalieră, proliferarea armelor de distrugere în masă şi a contraterorismului, migrația ileagală etc. Metodele de lucru ale comunității de informații trebuie adaptate şi modernizate conform cu mărimea ameninţării.
Cheltuielile uriaşe destinate activității informative vor fi risipite în van, dacă nu există o analiză obiectivă şi de calitate a informaţiilor prezentate decidenţilor strategici. Pentru aceasta este imperios necesar a fi constituit un Consiliu Naţional al Serviciilor de Informaţii deschis și flexibil, pentru a atrage mințile capabile și avizate ale acestui neam în lupta contra unui adversar ascuns și puternic.
Un aspect important al reformei îl constituie relaţia mai strânsă dintre serviciile de informaţii militare şi civile. Din punct de vedere financiar, bugetul naţional nu-şi poate permite structuri paralele, cum sunt cele prezente, mari consumatoare de fonduri şi concurente, adeseori, cărora le este greu să conlucreze în situaţii de criză. De aceea, pentru realizarea unei integrări mai strânse, actul de coordonare şi stabilire de priorităţi informative pentru întreaga comunitate de informaţii să fie atribuit unei singure persoane. Șeful comunităţii trebuie să poată stabili priorităţi bugetare şi de programe pentru întreaga comunitate, trebuie să poată redistribui fondurile şi să le redirecţioneze de la o zonă sau structură de informaţii la alta, indiferent dacă aceasta este militară sau civilă, autoritate de care, în prezent, nu se dispune la români. Apreciem că în România, Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui, poate îndeplinii, cu succes, funcţia de coordonator al comunităţii de informaţii. Și aceasta înseamnă că personalul actual al comunităţii de informaţii trebuie revitalizat şi restructurat pentru a permite șefului comunității de informații să-şi îndeplinească datoria. Fără autoritatea de a stabili un buget pentru întreaga comunitate, coordonatorul nu va putea schimba priorităţile într-o manieră constructiv-operativă și mulți bani operativi negrii vor ajunge în buzunarele gangsterilor din sinapsele de decizie ale Puterii din spatele puterilor.
Mai mult, personalul serviciilor trebui rotit între cele două structuri (militar şi civil). În acest fel, șefii militari de intelligence vor conştientiza mai bine resursele structurilor civile, iar acestea din urmă, la rândul lor, vor deveni mai conştiente de forma în care informaţia este de cel mai mare câştig pentru conducerea militară. Reforma trebuie să permită Consilierului pentru securitate să aibă un rol important în numirea conducătorilor structurilor de informaţii.
Numai printr-o reformă atentă șansa noastră de a crea o capabilitate de informaţii puternică ar putea crește și s-ar putea înscrie în specificul unei democraţii reale, care să poată ajuta România să joace un rol important în zona sa de responsabilitate politico-militară, alături de aliaţii săi principali, pentru a asigura un viitor mult mai bun acestei naţii atât de mult afundată în ignoranță de către cei care ne conduc. Pentru că prima linie de apărare a NATO o constituie serviciile informativ-contrainformative românești și va trebui, în momentul astral, să ne mișcăm rapid până ce va exista unanimitate pe art. 5 al Tratatului.
O bună și atentă reformă a structurilor de informații va evita, pe viitor, ca instituția autonomă de informații ce-și zice arogant, „Principalul serviciu secret al României” , să se mai considere, neoficial, un fel de A Patra Putere a statului.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult