Au apărut “Stenogramele Vîntu” care scot la lumină mecanismele pe bază cărora funcţionează Trustul Realitatea-Caţavencu. O primă întrebare care mi-a răsărit în minte: dacă presa din perioada comunistă răspundea intereselor politice ale Partidului Comunist şi presa de azi răspunde intereselor politice ale patronului, unde este diferenţa între ce se întâmpla înainte de 1989 şi ce se întâmplă în ziua de azi? Presa de azi se presupune că funcţionează pentru informarea populaţiei, de manipulare pe faţă am avut parte vreme de 50 de ani. În sfârşit, s-a stins şi mitul „Caţavencu”, dialogul dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Doru Buşcu a lămurit ce se întâmpla acolo, cum a ajuns Liviu Mihaiu guvernatorul Deltei, cum se practicau execuţiile în presa „trustului”… Cine o să mai vrea să se angajeze la Realitatea TV după ce va citi dialogul dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Corina Drăgotescu?!? Sau dialogul dintre Stelian Tănase şi patronul său? Credibilitatea presei, făcută franjuri în ultimii ani, s-a dus pe tobogan după „Stenogramele Vîntu”…
Dan Andronic a lansat pe blogul său ipoteza că discuţiile telefonice ale lui Vîntu erau monitorizate prin sistemul global american de urmărire a telecomunicaţiilor, misteriosul ECHELON. Vă puteţi închipui ce gândeau oficialii americani despre aliata România unde Sorin Ovidiu Vîntu ar fi trebuit să pună ministrul Apărării? Sau cum ar fi discutat oficialii americani cu eventualul preşedinte Mircea Geoană al cărui partid căuta confirmarea victoriei la Sorin Ovidiu Vîntu? Se pare că până la urmă americanii au preferat să nu discute cu Mircea Geoană din poziţia de preşedinte al României…
„Stenogramele Vîntu” vor avea pentru presă acelaşi efect devastator pe care l-au avut „Stenogramele PSD” la alegerile din 2004. Până la urmă a ieşit la iveală mecanismul păpuşarilor de la vârf. Românii adoră astfel de dezvăluiri din culisele puternicilor. Şi chiar dacă Realitatea TV şi Antena 3 au ales să nu mediatizeze „Stenogramele Vîntu” acestea tot au ajuns la dispoziţia publicului. Organizaţiile clasice de mass-media sunt pe ducă – „noua presă” internautică are din ce în ce mai multă putere. De altfel o recunoştea şi Sorin Ovidiu Vîntu care încerca să cumpere bloggeri la kilogram, tratându-i de cretini. Doar că bloggerii nu au nevoie de Sorin Ovidiu Vîntu. Aşa că trustul Caţavencu a rămas în braţe cu vechii jurnalişti, lipsiţi din ce în ce mai mult de audienţă şi influenţă…
Modul în care au ajuns „Stenogramele Vîntu” în presă? La fel cum au ajuns toate celelalte „bombe”. Au fost servite. N-am nici un fel de îndoială că dacă ar fi apărut „Stenogramele Băsescu” foarte puţini oameni ar fi pus întrebarea dacă au apărut în mod legal sau nu. Este dincolo de orice îndoială faptul că înregistrările apărute în presă au prea puţin de-a face cu dosarul Popa-FNI. „Stenogramele Vîntu” au de-a face cu lupta pentru putere care se duce zilele acestea în România, o luptă pe viaţă şi pe moarte. De altfel şi Sorin Ovidiu Vîntu recunoaşte că se află în conflict deschis cu Traian Băsescu şi îşi doreşte ca „regimentele” lui să atace la ordin, să tragă din orice poziţie, că are nevoie de organizaţie mică şi eficientă.
Şi românii? Românii sunt spectatori ca întotdeauna, se amuză şi se lămuresc cu ce se mănâncă pâinea puterii. La următorul ciclu electoral vor vota cu PSD şi vor urmări cu acelaşi interes uşor amuzat acelaşi război pe care îl vedem de 20 de ani, cu rolurile inversate. Peste doar câţiva ani vom citi „Stenogramele Băsescu”, „Stenogramele Udrea”, „Stenogramele X,Y şi Z”. Asta în cazul în care va mai exista România.
