Când îi este recunoscătoare, o naţiune demnă, unui şef de stat puternic? Când o salvează de la un dezastru economic, militar sau politic.
Până aici, nimic deosebit. Diferenţa specifică începe când unul dintre cei care sugerează soluţii dezirabile pentru un preşedinte nu este un component al echipei sale, ci un jurnalist precum David Broder, decanul Corpului de presă din Washington D.C..
De mai bine de un an de zile, editorialele pe care Broder le publică, în ediţiile de duminică, ale cotidianului Washington Post au atras atenţia celor care nu îi împărtăşesc viziunea politică.
Mai precis, obstinaţia cu care el revine asupra probabilităţii unui conflict apropiat între Statele Unite şi Iran.
Dar, când inamicii săi se aşteptau mai puţin, rezultatul alegerilor parţiale din S.U.A., desfăşurate pe 2 noiembrie a.c., pare să confirme previziunea lui David Broder.
Cu o poziţie consolidată a republicanilor în Congres – la Camera Reprezentanţilor ei deţinând o majoritate confortabilă -, preşedintele Barack Obama poate avea un alt tip de dialog cu autorităţile iraniene, astfel încât, pe parcursul anilor 2011-2012, el să reacţioneze doar la presiunile celor îngrijoraţi de întărirea cercurilor radicale din Orientul Mijlociu, care propagă, tot mai accentuat, necesitatea Războiului Sfânt contra celor ce nu au convingeri islamice.
Escaladarea tensiunilor, anticipează Broder, va accelera pregătirile pentru război. Aşa se va crea cadrul favorabil creşterii economice.
Probabil că nicio minte lucidă nu îl va acuza pe preşedintele Barack Obama că incită naţiunea americană la război, pentru a fi reales. Dar americanii vor fi instinctiv alături de el, deoarece percep Iranul drept cea mai mare ameninţare la adresa societăţii lor.
Dacă Obama reuşeşte să tempereze, pe căi paşnice, ambiţiile nucleare iraniene, va fi privit drept garantul unei lumi sigure, unul dintre cei mai de succes preşedinţi din toată istoria S.U.A.
De fapt, David Broder brodează inteligent doar în privinţa promovării ideii că un război cu Iranul este curând posibil. O raţiune ce justifică, în ochii opiniei publice, măsuri menite a restarta economia americană, sub pretextul asigurării Forţelor Armate ale SUA. cu toate dotările necesare unei campanii militare extrem de dificile.
O strategie care poate fi excelentă până vine momentul când ori se declanşează războiul, ori se ajunge la o soluţie diplomatică. Cu o economie proprie pusă deja pe picioare.
