Am admirat dintotdeauna (adica de vreo douazeci de ani) – si-am declarat-o si-n scris – politica pasilor marunti a UDMR-ului, eficienta sa, disciplina de partid si chiar anvergura intelectuala a unora din liderii sai. Practic, din 1990 incoace, udemeristii n-au lipsit aproape deloc din structurile guvernarii autohtone sau din preajma lor.
Iar strategia pe care se bazeaza e simpla: scot “la inaintare” cate-un radical cu cate-o declaratie incendiara, dupa care, oficial, dau inapoi, ii indulcesc extremistului vorbele, le “nuanteaza” si pastreaza doar scopul subiacent pentru care a fost facuta respectiva declaratie. Intr-un fel, aceasta tactica seamana cu aceea a scriitorului roman de dinaintea Revolutiei, care baga intentionat in text chestii “tari” (injuraturi, scene erotice fara perdea etc.) ca sa le scoata cenzorul, sa-i dea si lui, bietului, o satisfactie si astfel sa treaca necenzurat “grosul” problemei, adevaratul fond problematic.
De data asta, prin declaratiile lui Laszlo Tokes din Parlamentul european, maghiarii (ma rog, o parte din ei) au cam sarit peste calul hunic. Degeaba incearca dl Frunda s-o dea la-ntors, ca n-ar fi vorba despre independenta Harghitei si Covasnei pe modelul Kosovo, ci de “autonomie”: lucrurile sunt clare: ex-pastorul Tokes vrea pur si simplu sa izoleze un teritoriu din mijlocul tarii, sa-l transforme, de fapt, intr-o enclava.
Despre dl Tokes circula legenda (poate si porecla) ca datorita deosebitei sale apetente erotice ar fi fost un “taur comunal”. Probabil ca nemaiajungandu-i spatiul unei mici comunitati, dansul se gandeste sa devina un taur de enclava. Poate c-ar fi timpul ca autoritatile noastre sa-l apuce de coarne. Pentru ca nu e foarte dificil sa transformi un taur in boul.
articol aparut in numarul 16 al saptamanalului ziuaveche.ro
