Titi Duru

În ultimul timp, premierul României încearcă să arate supușilor că este un om decis, hotărât, că este un om care are principii și nu se abate de la ele indiferent cine i-ar sta în față. Asta după ce în fața lui Barroso a făcut sluj acceptând toate condițiile pe care acesta i le-a fluturat, chiar dacă unele erau curat anticonstituționale sau antieuropene.

Acolo, domnul Ponta nu a știut să ridice piciorul si să își marcheze teritoriul, a schelălăit lăsându-se pe spate, udându-se pe burtică precum un Puppy de o lună jumătate. Și și-a mai udat burtica și când l-a vizitat Secretarul Secretarului de Stat al Statelor Unite ale  SUA și i-a spus că trebuie să îl accepte pe Băsescu în scaun dacă ține la scaunul propriu. Și atunci s-a stropit pe burtică chiar ceva mai mult pentru că SUA e totuși SUA. Și ca să nu vadă lumea cât de mult s-a udat, în momentul în care Parlamentul dădea verde reîntoarcerii lui Băsescu la raportul CCR, domnul Ponta, ca și Crin, s-a dat ascuns vre-o săptămână, ca să nu fie acasă și să nu îl întrebe lumea de ce e ud pe burtică. Crin, după ce s-a trezit din beția puterii, a avut o tresărire și a încercat să joace rolul lui Zorro, fluturând o sabie boantă înspre frau Merkel, don Barroso și mister Gitenstein. Bineînțeles  nu pentru că voia să-i provoace la duel ci pentru a arăta gugustruților că are antigel în instalație.

Până recent, Ponta nu dăduse semne de bărbăție și se simțea dator poporului. El rămăsese în ochii poporului cu imaginea cățelușului întors pe spate ud pe burtică. Uite că s-a ivit ocazia să revină în patru labe: privatizarea Oltchim cu banii lui DD, cu tot circul mediatic, cacealmaua lui DD, bâlbele guvernului, graba privatizării, presiunea FMI care ordonă privatizarea la termen fix  fără să se intereseze dacă timpul acordat dă posibilitatea respectării controalelor și procedurilor necesare. Cacealmaua pe care a luat-o cu DD i-a dat ocazia să se dea rotund și să facă pe Titi Duru, amenințând că dacă nu vine cu banii, pe DD îl paște pușcăria. Ce să spun, m-a dat pe spate. Nu știu ce conțin datele privatizării, dacă contractul trebuie semnat oricum ar fi sau DD are dreptul să îl negocieze, dacă statul român a jucat fair play și nici cine are dreptate. Mie mi se pare însă că atâta vreme cât statul  a cerut o garanție  pentru investitori iar aceștia nu se achită de promisiunea de a veni cu banii, investitorul care a câștigat își pierde garanția și cu asta basta. Dar repet, nu știu ce cuprind documentele și procedurile în astfel de cazuri, este însă prima privatizare la care aud că se vorbește de pușcărie.  Culmea este că DD nu a semnat contractul, deci nici vorbă de pușcărie, de nerespectarea contractului de cumpărare, de investiții etc. Atunci amenințarea lui Ponta este balon de săpun. Se dă rotund când de fapt are capul pătrat. Despre miile de privatizări la care investitorii nu și-au respectat caietul de sarcini și nu au adus investiții, nu au modernizat, nu au creat locuri de muncă și au falimentat, Puppy – Ponta  nu spune nimic. Păi nici nu poate pentru că multe din astea sunt făcute sub pulpana PSD.

Și se mai face că e bărbat Puppy – Ponta încă odată, la ședința CSAT unde se face că se ceartă cu  Băse, își ia jucăriile și pleacă. Din fața lui Barroso, când i-a băgat pe gât cele 11 porunci incluzând cvorumul la referendum, nu a plecat pentru că s-a gândit la ”binele națiunii”, dar acum a plecat de la ședința CSAT. Și cu această plecare de la ședința unui Consiliu unde se dezbat numai probleme de interes vital pentru țară, probleme de securitate, strategie și mai ales care se desfășoară la perioade destul de rare, neavând frecvența ședințelor de guvern, cu această plecare domnul Ponta a vrut să arate și el că este un om dintr-o bucată, care nu admite să i se sufle în ciorbă, este  dur, dar sever. Prost moment ți-ai ales domnule Ponta. Nu știu ce  motiv a avut cearta cu Băsescu, dar dacă orgoliul dumitale trece peste apărarea intereselor naționale, nu prea ai ce căuta pe unde ești. Spun asta pentru că dacă cearta a avut loc pe subiectele ce urmau să fie dezbătute în cadrul ședinței, și punctele de vedere erau divergente iar domnia sa avea dreptate, ar fi fost normal să stea la ședință și să își apere punctul de vedere, să nu dea voie să se voteze punctul de vedere al lui Băsescu, având acest această posibilitate datorită faptului că votul trebuie să fie unanim. Deci era nu numai recomandabil ci chiar obligatoriu să rămână să își apere punctul de vedere și să împiedice o nedreptate. Dacă cearta a  avut loc pe o cu totul altă temă, în afara punctelor ce urmau să fie discutate în ședință, atunci supărarea și plecarea sa sunt nu copilărești, imature și nepotrivite ci chiar contrar obligațiilor ce îi revin ca om de stat, șef al guvernului. Practic ar însemna că și-a abandonat obligațiile de prim ministru dintr-un orgoliu personal, neputându-și înfrâna temperamentul.

Oricum ar da-o, moftul domnului Ponta nu demonstrează ceea ce crede domnia sa, adică tărie de caracter și verticalitate, ci imaturitate, orgoliu prostesc, lipsă de tact dar mai ales lipsa calităților de care trebuie să dea dovadă  un om de stat. Poate Băsescu l-a provocat intenționat iar el a căzut în cursa acestuia. A câta oară?

Ar mai fi o variantă pe care o amintesc pentru că nu o exclud. Este posibil ca acest circ să fie făcut de ambii protagoniști pentru a arăta celor ce își pun din ce în ce mai des întrebarea ale cui jocuri le face Ponta, că între el și Băsescu nu este altceva decât ură. Frumoasă încercare, ar trebui să convingă pe toată lumea și mulți așa vor gândi acum, pentru că nu e așa, nu pleci din ședința CSAT așa oricum. Oricum ar fi, rolul de Titi Durul nu i-a ieșit lui Ponta, cum nu i-a ieșit nici lui Antonescu după ce și-a pierdut scaunul de interimar. Jalnică prestație.