Sa ma ierte bugetarii cu drept de vot, da’ oare unde o mai fi deputatul Minica Boaja de la Otelu’-Rosu-Mittal-Copsa Mica, senatorul Andrei de la Posta-Romtelecom, Luca de la Gazari-Realitatea-Petrom, Mitrea de la PSD, firma de stat pe care si acum incearca s-o mai privatizeze, Ciorbea de la Stiinta-Fratia, Cozma, furtunul cu surub al fragedei democratii, unde, pe ce stat de onoare al marilor privatizari mai troneaza acesti inaintemergatori ai economiei de piata? Ca la Vantu, nu prea mai cred.Ca orice mogul, m-am trezit de dimineata. Acasa, de data aceasta. Prima grija a fost nu sa vad cum imi merge mie, ci cum ii merge confratelui, colegului, coregionalului – cate lucruri ne leaga domnule Pena! – asa ca mi-am facut drum pe la Ziuaveche.ro. Nici situatia, nici publicatia, nu pareau la fel de perene si vetuste ca sindicalismul, care inca mai continua sa latre la economia de piata, ca lupul lu’ Vantu la glontul contribuabilului.
Ma asez – eu nu astept nimic de la nimeni! – ma uit la televizor, din politete, si-l vad pe un oarecare Sebastian Oprescu care anunta, daca nu o revolutie contopista, macar o revolta populara de Ziua Recoltei. Intai va zic cu Ziua Recoltei si abia doua randuri mai tarziu despre marea implicare a sindicatelor in privatizarea in folos privat-proletara a Romaniei.
Marile confederatii sindicale au o politica simpla si eficienta. Se prezinta in fiecare primavara si toamna la portile Palatului Victoria cu portavocea: “Ba, care esti acolo, iesi si da si tu ceva de privatizarea de douazeci de ani, ca ni se usuca secretarele ca vrejul pe manivela, ca ni se dusera pe pustii membrii cotizanti, si ramaneti ca prostii fara miscare si ramaneti fara obiect de targuiala cu FMI!”
“Cati sunteti, intreaba de data asta, chiar Boc?”. Toti trei, Hossu, Petcu si Marica. “Si boul ala, care se crede Durex Duraflex, cine este, dragii mei?”. “Sebastian Oprescu, scuipa in portavoce cu obida Marica, dati pe canale, sa vedeti ce fac cu el, puteti sa-mi ziceti Vasile, ca Sandra Stoicescu”.
“Are spate?” . “N-are, dar are pe dracu in el, a simtit momentul si a venit primul la ANAF ca sa fure startul, sa se autodenunte cu datorii de rahat, nu-l ascultati, noi avem de alea istorice, de stie si Iliescu de ele”.
Intr-o singura fraza, sindicatele nu mai reprezinta pe nimeni din afara familiei, dar au un patrimoniu si angajati mai mult decat statul. De exemplu, la stat mai lucreaza, cu doctori si profesori cu tot, vreo 1,2 milioane de oameni. La sindicate dau cu sapa vreo cincizeci de mii. Vorbesc aici de angajati la privat care muncesc sa apere drepturile muncitorilor la stat.
Majoritatea liderilor sindicali sunt patroni inca de pe vremea pe cand nu imbobocise capitalismul in maimuta. Sindicatele au controlat de cand sau inventat, in acest scop, toate privatizarile.
Dragi contopisti de omenie, va aduceti aminte minunata zi cand v-ati angajat, sa spunem, la Uzinele Sodice Govora, cine a fost primul care a intins mana dupa pachetul de cafea? In nici un caz Michi Spaga, cred ca o verisoara a lui de-alde Petcu.
N.B. Imi cer public scuze fata de marile cozi de topor ale neamului pe care le-am omis, doar dintr-o inexplicabila obedienta.
