Acasa Opinii Transnistria rămâne cuiul lui Pepelea

Transnistria rămâne cuiul lui Pepelea

scris de Ziua Veche
5 afisari

Mai ştiţi povestea cuiului lui Pepelea? După ce i-au murit părinţii, Pepelea a fost pus de fratele său să îşi aleagă o parte din moştenire, iar Pepelea şi-a ales doar un cui din peretele casei. După care a început să vină la frate-său de mai multe ori pe zi, ba să ia ceva din cui, ba să pună ceva în cui – până l-a înnebunit pe bietul om. Tot aşa şi ruşii: au lăsat Republica Moldova independentă, dar au înfipt un piron în Transnistria. Iar acum ba mai scot nişte militari de acolo, ba mai aduc alţii, îi mai plimbă, îi mai răsucesc…

 

Apoi sunt discuţiile: nici vorbă, Republica Moldova este independentă şi suverană, la o adică poate face ce vrea. Doar să nu condamne comunismul sau să se rostogolească prea repede spre Uniunea Europeană – că uite, iar avem de adus ceva în Transnistria. Sau poate avem ceva de luat de acolo. Sau poate avem ceva de discutat despre Transnistria: cu România, fără România, cu Uniunea Europeană, fără Uniunea Europeană… Avem mult de discutat, putem vorbi zeci de ani! Între timp, Republica Moldova rămâne independentă şi suverană…

Apoi poate veni ambasadorul Rusiei la Chişinău şi poate spune: nu ne putem retrage din Transnistria, situaţia de acum este diferită de cea de acum 11 ani. De altminteri, situaţia de azi este diferită de cea de ieri, iar situaţia de mâine va fi cu siguranţă diferită de cea de azi. Fiecare imperiu are propriul său fel de a-şi pune diplomaţia în mişcare. Americanii, de exemplu, cred că cel mai bine într-un dialog este să zâmbeşti cât mai frumos şi să vorbeşti politicos, dar în acelaşi timp să ţii la vedere un ciomag zdravăn. La ruşi e altfel diplomaţia: mai întâi arunci în drum un bolovan imens, pe care doar tu îl poţi muta şi te amuzi la eforturile inutile ale celor care vor să treacă. Când în sfârşit ruşii se hotărăsc să dea bolovanul la o parte din drum, atunci au pretenţia ca toată lumea să îi aplaude şi să-i răsplătească pentru că au deblocat negocierile.
Pentru Moscova ţaristă, Basarabia nu a fost altceva decât o bază militară în secolul al XIX-lea, un punct de plecare pentru războaiele împotriva Imperiului Otoman. Când ţările române au început să încline spre Occident, Rusia a început să sfâşie Basarabia şi din punct de vedere identitar. În prezent situaţia a rămas la fel, doar că baza militară rusă destinată să acopere această regiune s-a restrâns la dimensiunile Transnistriei. Iar pentru această bază militară ruşii au dovedit că sunt în stare să-şi calce cuvântul şi să ignore orice fel de înţelegeri internaţionale.

Pentru ucraineni, Transnistria reprezintă încă o problemă extrem de complicată, pe lângă celelalte multe probleme extrem de complicate pe care le are această ţară. În primul rând, Ucraina îşi doreşte retragerea trupelor ruse de aici – şi înlocuirea lor cu trupe ucrainene, eventual. Doar că viziunea Kievului, aşa cum transpare din acţiuni şi declaraţii, cuprinde o anexare a Transnistriei. Destul de greu de îndeplinit această viziune… Ucraina ar trebui în acest caz să cedeze Republicii Moldova sudul Basarabiei, pentru a fi desfăcută încurcătura diabolică a lui Stalin. Iar aici sunt ceva probleme şi mai complicate… De fapt, nimeni nu îşi doreşte o rezolvare rapidă şi completă a chestiunii transnistrene. Această problemă pare a fi un fel de boală fără leac de pe urma căreia profită toată lumea – medicul, asistentele, preotul, ghicitoarele – mai puţin pacientul.

 (articol apărut în săptămânalul ziuaveche.ro nr.29)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult