Trei scrisori către dragii noștri candidați | Ziua Veche
Acasa Opinii Trei scrisori către dragii noștri candidați

Trei scrisori către dragii noștri candidați

scris de Z.V.
175 afisari

Stan PETRESCU

Duminică, șase decembrie 2020, vor avea loc, pe tot cuprinsul țării, cele mai așteptate alegeri parlamentare din ultimii ani, moment astral pentru preluarea puterii de către candidații aflați în confruntare electorală. În același timp, alegerile vor constitui o clipă emoționantă, plină de speranță, pentru cetățeanul cu drept de vot, care, odată la patru ani, devine cel mai puternic om, la urna de vot, și foarte dornic pentru o schimbare favorabilă opțiunilor sale politice. Această amăgire durează de trei decenii. Politica dâmbovițeană merge înainte și nu se împiedică de morală pentru că nu o are.

Stan PETRESCU

M-am gândit, ca în ultima săptămână a campaniei electorale, să expediez, public, trei scrisori, candidaților  noștri la parlamentare, cu rugămintea să fie citite atent și fără grabă. Ca orice onest cetățean, încerc să fiu de folos cetății mele.

 

Scrisoarea 1

Priorități

Așadar, prioritatea dumneavoastră, în calitate de candidat, fiind victoria electorală, orice victorie se obține în urma unei lupte și cu prețul unor sacrificii. Lupta va fi împotriva celorlalți candidați care (fiecare dintre ei), vor lupta aprig, utilizând toate armele posibile şi imposibile. Exact aici este punctul nevralgic al dumneavoastră, distinse om politic, om dintr-o bucată și aprig candidat.  Putea-vei oare să faci sacrificiile necesare ?

Nu este vorba de a munci zi și noapte, în întregime, dedicat cauzei dumitale, întrucât asta ai făcut-o de nenumărate ori, înainte de a fi un dedicat om politic. Sacrificiul ce trebuie să-l faci, astăzi, pentru a câștiga marea bătălie electorală, este sacrificiul propriilor dumitale principii.

Adversarii, întrebuințând arme posibile și imposibile, dumneata vei utiliza, de asemenea, arme posibile și imposibile; arme acceptabile și arme inacceptabile; strategii la vedere, sau ascunse, cu metode imaginabile sau cu metode inimaginabile.

Vei continua să ai atitudini înlăuntrul principiilor ce ti-au călăuzit viața, ori vei adopta acum noi principii, antropofage, lipsite de orice morală și etică. Nici nu întreb dacă vreți, sau dacă sunteți decis,  întreb, domnule candidat,  dacă ești în stare. Asta nici dumneata nu vei ști decât intrând în această necunoscută bătălie în care, încercând și făcând, vei avea răspunsul.  Cert este ca războaiele nu se câștigă cu jumătăți de măsură. Ci doar cu o forță totală, distribuită cu inteligență și talent, se poate obține o victorie totală. Alt raționament nu funcționează.

Dacă un avion are nevoie de o pistă de 400 de metri și o viteză de 300 km/h pentru ca să decoleze, asta nu înseamnă că având o viteză de numai 150 km/oră, avionul va decola cu o pistă de 800 de metri.  Avionul nu-și va  lua zborul niciodată.

Politica nu are logică și nu operează cu dreptatea, iar atunci când le are, are doar logica și dreptatea politicianului, întotdeauna în propriul său interes.

În acrobatica sa logică, fundamentată pe adecvarea  față de circumstanțe, omul politic e obligat să creeze și să utilizeze drumuri mult mai complicate, mai dificile și mai inteligente decât spunând în mod simplu, doar adevărul.

Haideți să ne delectăm cu genialitatea lui Abraham Lincoln, simbolul și exemplul universal al corectitudinii politice:

Călătorind în campania electorală, în care își difuza și își explica ideile sale, trenul se oprea din oraș în oraș, iar cetățenii se adunau într-un teatru, sau în sala mare a unei școli, ca să-l audă pe Lincoln.

În acele timpuri, pe aceeași scenă se găsea și adversarul său politic, iar ei doi, în mod alternativ, își desfășurau programul și propaganda către auditoriu aflat în sală.  Totul se petrecea în timpul serii și în afara orelor de lucru.

Lincoln, într-o seară, se afla într-o într-o regiune de crescători de vite, unde se adresa celor prezenți, spunându-le că prioritatea programului său este de a asigura o alimentație sănătoasă întregului popor american, având grijă ca fiecare cetățean să aibă în fiecare zi, o îndestulată cantitate de carne pe masa lui.

În seara următoare, în orașul următor,  mergând pe jos de la gară, la sala de reuniuni, a fost informat că  oamenii din toată regiunea sunt pădurari, lemnari, tâmplari și producători de cherestea.

Lincoln și-a declarat imediat intenția de a stabili prioritatea activității sale de președinte, dacă va fi ales, în a face tot ceea ce e necesar pentru ca toate familiile americane să locuiască în propria lor casă de lemn, așa cum și el are una și în care se simte foarte bine. Bineînțeles că tot auditoriul era entuziasmat.

În acest moment, adversarul său se ridică în picioare și spune: nu mai departe decât ieri, în alt oraș, Mr. Lincoln a declarat că va avea o cu totul altă prioritate decât cea pe care el declară că o are acum, și îl invit să spună dacă eu mint ori spun adevărul.

Lincoln a zâmbit și a dat următorul răspuns, genial:

„Concurentul meu e o persoană distinsă, și ceea ce el spune este perfect  adevărat”. Apoi, fixându-și ochii direct către audiență, fără să mai zâmbească, a rostit cu o voce de stentor: „Orișicare om are dreptul să gândească astăzi mai bine decât ieri, și are datoria să gândească mâine, mai bine decât astăzi”.

Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Statelor Unite, are azi în Washington cea mai demnă și impunătoare statuie al unui mare om de stat.

Cu aceasta imorală justificare a unei pure minciuni electorale, Abraham Lincoln a aruncat la gunoi orice umbră de decență politică, orice tendința de a se respecta un cuvânt dat, și, mai mult decât atât, orice respect propriu.

Dispune fiecare candidat de la oricare din partidele aflate în bătălia electorală de tăria și vâna de a-l lua pe Lincoln ca exemplu? Vrea să-l imite ?  Poate să-l imite?   Dacă da, vă garantez două lucruri:

  1. Veți începe să urcați următoarea treaptă a unei scări foarte înalte;
  2. În Washington, însă, nu veți avea statuie.

Scrisoarea 2

Do ut des (Îți dau ca să-mi dai)

Esența activității dumitale, dragă domnule candidat, este să vinzi și să cumperi. Să vinzi imaginea calităților ce le ai și să cumperi încrederea celor ce te ascultă.  Cât timp ? Tot timpul.

Să fii un negustor, un bun comerciant, de fapt să fii cel mai bun vânzător dintre toți concurenții. Nu te considera micșorat, întrucât în sistemul economiei libere, în vederea obținerii succesului, ocupația tuturor este să cumpere și să vândă.

Oricare șef de stat în contact cu alți șefi de stat, nu face altceva decât să caute să vândă cât mai scump imaginea și produsele tării sale și să cumpere cât mai ieftin încrederea celor cărora li se adresează.

Toți ambasadorii oricărei  țări au ca misiune prioritară, să vândă produsele țărilor lor și să cumpere cât se poate de ieftin produse de care țara lor ar avea nevoie. Când ambasadorul e un comerciant ineficient, trebuie înlocuit. Ministerul Afacerilor Externe este de fapt, Ministerul Afacerilor Economice Externe.

Totul, absolut totul, în lumea occidentală, din care astăzi am voit să facem parte, analiza obiectivă este bazată pe capacitatea individului de a cumpăra și de a vinde.

Cel ce nu înțelege această realitate este un adormit care nu știe ori nu vrea să știe în ce lume trăiește. Iar cel ce se simte înjosit de mercantilism, este pur și simplu un ignorant ridicol și încăpățânat.

Așadar, cine vrea să intre în horă, trebuie să știe că va dansa după cum e muzica. Ce fel de muzică ? În mod clar, categoric și definitiv, muzica lumii capitaliste. Așa este  pe tot timpul campaniei electorale, până în ziua victoriei, ziua în care va fi ales Lider.

În momentul în care ești  ales Lider, vei putea spune „Uf… Bine că s-a terminat!!!.”

Nu, domnule candidat, nu-ti fă iluzii pentru că nu s-a terminat. Deloc nu s-a terminat.  În prima secundă a primului minut al unui fost candidat ce în sfârșit a devenit câștigător, el deja se gândește ori la viitoarea candidatura pentru realegerea sa, ori la o viitoare candidatură pentru o funcție mai înaltă. Îmbrățișând cariera politică, vei fi odată candidat, permanent candidat, întotdeauna candidat. Cam asemănător cu, hai să zicem, o carieră militară. Cu diferența că în politică nu există „politician în rezervă”, ci doar „fost politician”.

Continuă deci, domnule candidat, să dai o intensă dedicație campaniei electorale, vinde din răsputeri imaginea domniilor voastre, cumpără cu abilitate încrederea interlocutorilor, mai ales că în aceste tranzacții, monezile de schimb sunt doar „vorbele”.

Sunt importante vorbele ce le spui și ce le vei spune, însă cu mult mai importante sunt vorbele ce nu trebuie să le spui.

E adevărat că se pot câștiga alegeri datorită unei inteligenței adecvate și eficiente, elocvente a candidatului, dar, de asemeniea multe alegeri au fost pierdute într-o clipă nefericită, din cauza unor vorbe ce nu trebuiau să fie spuse de către un candidat.

Iar în ceea ce privește viitoarele trepte ale unui nou Lider, cel ce nu are ambiția unei funcții superioare, nu merită nici funcția ce o are.

 

Scrisoarea 3

Despre îndrăzneală și curaj

“A man called Pete” este o carte despre Pete, un preot catolic american. Era mărinimos, solidar și blând cu toți enoriașii parohiei/diocezei sale. O bunătate de om.

În fiece săptămână,  în fiecare joi, avea o seară de poker la el acasă. În acest joc cu prieteni de la biserică, Pete, se comporta ca o fiară, ca un canibal. Juca aprig, sălbatec și juca bine. Juca fără milă și nu ierta pe nimeni.  Voia să-i zdrobească pe toți și să le ia toți banii, să-i lase goi. Așa juca preacuviosul Pete.

La un moment dat, după multe săptămâni, prietenii lui de joc au hotărât să aibă îndrăzneala de a-l întreba: „Părinte, iartă-ne, dar noi nu înțelegem cum dumneata, în tot timpul săptămânii ești atât de blajin și altruist, cu noi, de parcă ai fi un sfânt, iar joia, seara, devii deodată mai hapsân ca diavolul”.

Padrele Pete le-a zâmbit și a răspuns: „eu nu hotărăsc ușor să fac orice, dar dacă decid că ceva merită să fie făcut de mine, păi îl fac cu toată forța, îl fac din răsputeri, ca să fie, fără nicio ezitare, cât mai bine făcut. Fac așa când sunt un preot, și așa fac dacă sunt un jucător de poker.”

“A man called Pete” (autor Catherine Marshall) a fost multă vreme un best-seller în toată lumea.

Domnule Candidat, dacă dumneata ai găsit cu cale că merită să fii candidat, păi să fii din răsputeri un candidat, cu toată convingerea, cu toată bărbăția și în special, tot timpul. Ce înseamnă tot timpul ? Candidatura este o bătălie, iar tot timpul înseamnă că dumneata trebuie să fi pe front zi și noapte și să lupți direct, față în fașă, cu cei pe care trebuie să-i cucerești.

Pe cine trebuie să cucerești ?  E clar: pe cetățenii care votează.  Lasă reuniunile, lasă importantele întâlniri politice și lasă pregătirile de luptă. Toate astea sunt pretexte ca să amâni înfruntarea directă a bătăliei. Strategiile și negocierile ajută dar nu înlocuiesc lupta.  Lasă-le pentru alte bătălii.

Dacă ai alte păreri, să știi că în aceste exact câteva zile până la data alegerii dumitale., nu mai e timp de alte păreri. E timp doar să fii două, trei zile și două nopți pe front. Să te vadă alegătorii, să te audă, să te înțeleagă și să te voteze.

Ai nevoie de aliați, îi poți avea, dar trebuie numai să-i convoci si să le reamintești că ești cel mai bun.

Domnilor viitori parlamentari, să duceți România către Apus și nu către Răsărit, căci rădăcinile noastre sunt vizibile pe fusul unei Columne foarte înalte din Cetatea Eternă – Roma.

Eu repet, după exemplul strămoșilor mei, aproape tot  timpul: „Civis romanus sum.”

Vă urez, domnilor candidați, succes în bătălia politică!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult