Daca notiunea de elita e privita si folosita in termeni sociologici standard – bazati pe teoria stratificarii sociale si asimetriilor intrinseci de putere, status si autoritate intr-un sistem social dat- atunci raspunsul e simplu: Acolo unde trebuie sa fie in mod automat, prin defintie: la varful ierarhiei sociale romanesti.
Un fapt natural. Orice societate, in mod spontan, prezinta un astfel de fenomen de concentrare de putere, resurse si autoritate. Vrem, nu vrem, in structura sociala se degaja o asimetrie intre pe de o parte o patura sociala restransa cu acces si control privilegiat la resurse, status si putere si pe de alta, restul societatii.
Acestea fiind spuse insa, daca in loc de o forma sau alta a definitiei mecanice din teoria stratificarii sociale sau sociologia politica, definitie evocata mai sus, adaugam notiunii de “elita” un element CALITATIV, discutia este cu totul alta. In acesta acceptiune, termenul de elita capata o dimeniune suplimentara:
Calitate umana, calitate de lifestyle, calitate intelectuala, calitate de comportament. O misiune civilizatoare de a da si mentine anumite standarde sociale, o responsabiliate publica asumata fata de restul societatii, o responsabilitate fata de cultura si valorile culturale, artistice si intelectuale in general -asa cum au fost ele definite de modernitatea civilizatiei occidentale- si in particular, fata cele nationale, daca vorbim de o elita nationala.
Elita este -in aceasta definitie- un model, un lider si un garant al unei anumite formule de societate si de comportament social, al unui anumit tip de cetatean si de apiratie identitara.
Elita -astfel inteleasa- deschide calea spre un anumit orizont de decenta, rafinament social si un anumit tip de aspiratie in educatie si comportament. Ea ilustreaza si indruma, pastreaza, cultiva si innobileaza. In acelasi timp -indiferent daca este de sorginte sau aspiratie aristocratica sau nu- isi asuma o etica a lui “noblesse oblige”. Accepta ca odata cu puterea si statusul vin si anumite responsabiliati. Principala sa misiune, ca elita, este sa exercite acele responabilitati intr-un mod onorabil.
Asadar, in acesta acceptiune a termenului, a fi elita este o chestiune de onoare si constrangere etica interna, social si public asumate, NU una de exercitare a puterii sau a etalarii unui pattern de consum sau lifestyle. Pattern de consum, lifestyle, putere si status sunt secundare, note de subsol, resurse necesare exarcitarii misiunii civilizatoare.
Asadar: Unde ne sunt elitele, definite in cea de a doua acceptiune, calitativa?
Raspuns: Greu de spus. Se poate specula cu privire la dificultatile conversiunii calitative a unei paturi sociale derivate din ierarhiile sistemului comunist si paturile sociale rurale, muncitoresti si suburbane. Raspunsul onest si direct este: Nu stim. Sau cel putin autorul de fata este incapabil sa indice patura sociala care se degaja in urma a 30 de ani de tranzitie ca puratoare a acestei misiuni sociale si a unor standade calitative, de acest tip, in societatea romanesca.
