Acasa Opinii Vicii de femeie

Vicii de femeie

scris de Mihaela Cârlan
7 afisari

Prea multe motive de nemulţumire şi prea puţine de fericire. Bilanţul acesta e greu de digerat şi noi, oamenii, ne-am cam pierdut capacitatea de a supravieţui fără ajutoare. Ne punem speranţele de mai bine în coşuri greşite, dacă nu chiar într-unul singur. Ne înstrăinăm de fiinţe şi ne împrietenim cu lucruri. Ne defulăm prin acţiuni solitare: un pahar, o linie, o raită prin magazine, mersul la solar sau la chirurgul plastician. 

Mihaela CÂRLANO femeie poate luneca la fel de uşor spre viciu ca şi un bărbat. Diferenţa este că societatea o taxează mai dur atunci când el este dezvăluit sau doar bănuit. Asta face ca orice dezechilibru să fie ţinut cu străşnicie secret şi reechilibrarea, foarte anevoioasă. Stigmatul este mai greu de dus şi uneori, amintirea lui, mai greu de şters.

Dintre cele mai banale şi mai puţin blamate dependenţe, ar fi cele date de cafea şi ţigară. Observaţi nuanţa, da? Vina este a cafeinei şi a nicotinei. Ele dau dependenţa, noi doar o (pre)luăm :). Oameni suntem, deci slabi, supuşi greşelii: gustăm, ne place, continuăm. Că e mai mult amăgire decât realitate, asta nu ne obosim să deosebim.  E o chestiune de sănătate personală, noi decidem până unde mergem, nu? Doar o sperietură venită pe filieră medicală ne-ar mai putea determina să rărim cafeaua ori să punem capăt fumatului. Iar femeile au un motiv în plus să nu renunţe brusc la fumat: kilogramele în plus cu care sunt ameninţate de experienţele altora. Folclor şi cerc vicios! Câte din ţigările fumate într-o zi îţi oferă plăcerea pentru care spui că te-ai apucat de fumat? Iar în cazul în care ai renunţa măcar la celelalte, dacă nu de tot, de ce ar trebui musai să le înlocuieşti pe fiecare cu un ditamai sandviciul sau ciocolata?

Ei, cu băutura e o altă poveste! Vă sună cunoscut modelul femeii din spatele unui bărbat de succes? Cea care trăieşte până la un moment dat atât de prinsă de cotidienele şi solicitantele „afaceri ale casei”, încât nu mai vede golul care se cască în existenţa ei odată cu micşorarea volumului de muncă. Copiii au crescut, bărbatul, la fel, ea e singura ale cărei nevoi au fost mereu pe ultimul loc. Nu, nu e vorba că nu a avut bani de haine, de bijuterii, de îngrijire ori de vacanţe. E vorba despre faptul că ea a fost prima care le-a ignorat şi la un moment dat a constatat că frustrările dispar ca prin farmec după o gură, două, mai multe, dintr-o băutură oarecare. Femeia aceasta va avea grijă să arate şi să se poarte impecabil, acasă şi în societate, dar va căuta tot mai des, pe ascuns, refugiul în alcool. Până când, bărbatul sau altcineva va băga de seamă. Dacă îi mai pasă, ea poate fi salvată. Dacă nu, nu, pentru că de una singură e foarte greu. Capcana aceasta ar putea fi evitată cu o doză absolut necesară de egoism, care să ofere spaţiu şi timp şi pentru propria persoană.

Shopping-ul poate deveni altă belea atunci când sare dincolo de nişte limite rezonabile. Aceste compulsiuni lovesc nediferenţiat, la orice statut social şi orice vârstă, şi nu este femeie care să nu fi trecut, într-o etapă a vieţii ei, prin febra cumpărăturilor. Cine nu îşi aminteşte de pantofii, geanta sau bluza cumpărate şi apoi ascunse prin dulapuri până în ziua în care erau scoase la lumină însoţite obligatoriu de câte o minciună justificatoare, gen „a fost un adevărat chilipir”? Dacă e doar atât, nu-i bai. Dar dacă ajungi să faci împrumut la bancă pentru haine, atunci ai o problemă. Apărută din prea multe speranţe de schimbare miraculoasă plasate în lucruri, din prea multă încredere în ele şi prea puţină în tine. Nu mai bine eşti tu mereu alta, decât mereu altfel îmbrăcată? Pentru că ceea ce poate face o femeie cu adevărat mai atractivă, nu se „dezbracă” în câteva secunde şi nici nu locuieşte în dressing.

Despre droguri, mă tem că e prea lungă şi grea povestea, prea multe începuturile, prea grele consecinţele. Alintate etnobotanice sau nu, mai uşoare sau mai năucitoare, stupefiantele îşi trag numele de la o stare deloc de dorit, stupefacţia, descrisă ca fiind starea patologică caracterizată prin deprimare şi insensibilitate completă. Păi, zău dacă poţi înţelege de ce şi-ar dori cineva să ajungă aşa, când lumea în care trăim aproape ne paralizează prin cât de halucinantă poate fi ea însăşi.  Cum tinereţea e vârsta acestei tentaţii, dacă aţi scăpat netentate, nu mai este pericolul unei tentative târzii. Dar rămâne pericolul pentru fiicele voastre. Cărora trebuie să le explicaţi că fericirea nu locuieşte în prafuri sau ierburi, nu distruge şi nu lasă gânduri de sinucidere în urma ei.

Dependenţa de solar nu e nocivă social, dar femeile acestea pot fi pe drept cuvânt socotite ca distruse. Aproape că lasă în urmă o dâră de fum, atât sunt de arse, fiindcă de fapt la solar şi locuiesc. Cancerul de piele – adică melanomul, probabil că nu le spune mare lucru. Poate, totuşi, dacă toată lumea le-ar spune că nu arată defel   mai bine şi nici nu păcălesc pe nimeni că au fost în Caraibe, ar renunţa la a se mai prăji şi a mai petrece vacanţe imaginare sorindu-se la lămpile cu ultraviolete.

O altă nebunie care face ravagii printre femei este îmbunătăţirea şi păstrarea cu orice chip a aspectului tânăr prin chirurgie plastică. Şi cum, odată întrată în horă, e greu de păstrat măsura, poate începe o bătălie ilogică cu timpul, convinsă că o şi poţi câştiga. Aşa se ajunge la situaţii ciudate şi hilare, în care o femeie de 70 de ani poate arăta ca una de 50, dar nu mai poate face aproape nimic din ceea ce făcea atunci când avea doar atât. Cei 20 de ani tăiaţi cu bisturiul rămân ascunşi în oase şi încheieturi.  

Am putea povesti mai multe despre toate aceste dependenţe, interesante sau banale, inofensive sau devastatoare, care, toate, se trag finalmente din plăceri ale umilei noastre existente, cum grăia înţelept o prietenă mai tânără. Eu aş adăuga, ca o mai matură ce sunt, că măsura e totul. Dar de unde o luăm?

8 comentarii

Viorica Ianc 01-03-2011 - 06:45

Buna Dimineata !
Si un Martzushor Frumos si si pe 8 Martie cadoul inclus !
Frumos scris !

Daca de la inceput am reusit sa fiu sincera cu mine insami, am reusit sa ma iubesc si pe mine chiar si atunci in singuratatea in doi si am fost si sunt destul de atenta, departe de mine sunt viciile. Daca pastrez firul roshu,
puterea de mijloc -nici prea mult si nici putin. Daca am vazut in adolescen-
tza mea cat de urata este vecina de 70 de ani rujata si pudrata, sigur la batranetze nu-mi voi intinde pielea.

jan dinu 01-03-2011 - 09:13

Femeia intre 1 – 8 martie nu are nici-un viciu !
Doar mireasma de primavara cind pe barbat sigur iL omoara !..-:)
JD-USA

Pribeagul 01-03-2011 - 18:25

Pe linga toate pe care le facem dorit sau nedorit, voit sau nevoit… viata este frumoasa.
Tuturor doamnelor frumoase sau care se simt frumose – si care doamna nu este sau nu se considera frumoasa? -, un martisor:

Corydon
de Radu Stanca

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Si, o suberba interpretare:
http://www.youtube.com/watch?v=iCj_P4SFi14

un crestin 02-03-2011 - 05:47

MARTISOR

Oamenii, in luna Mart
cand e ghiocelu-n floare
unii altora-si impart …
martisoare.

Martisorul de-obicei
e de aur sau argint
sau din cioburi care mint,
……..
Fruntea sus, lume !
iarna a fost grea, omatul a fost mare
semne bune anul are !

Huhu Ciu 03-03-2011 - 15:29

Mie-mi plac numai femeile in pielea goala, frumoase!

jan dinu 03-03-2011 - 21:03

Bah HuHule tu meriti doar un tablou porno ,
privindu-l ca de altceva nu mai esti in stare …!
JD-USA

Huhu Ciu 03-03-2011 - 21:06

Multumesc pentru atentie labagiule pedelist-basist Jan Dinu, sa faci laba cu spor portocaliule!

jan dinu 03-03-2011 - 18:44

Mai aproape ,foarte aproape
Stai asha noapte de noapte …
Roshcata ,blonda cum esti
Pe toti ii cuceresti !

Shi la scris esti neintrecuta
Doamna cu minte multa
Cel ce te-a cucerit
Cred ca-i tare fericit !

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult