A inceput sa imi fie mila de premierul Romaniei. Dintr-un singur motiv. Este sabotat de apropiatii sai si/sau de cei care ar fi trebuit sa ii fie aproape. Nu isi da seama?
Sau accepta sa i se mai sparga cateva oua in cap – precum a procedat de Sf. Pasti tatal sau, care i-a testat taria mintii, pardon a fruntii.
Oricat de ticaloasa ar fi o anumita parte a presei, adica actionand motivat, subtil sau fatis impotriva persoanei publice care conduce Palatul Victoria, ceva este putred nu in anumite trusturi de presa – oricum inteligent monitorizate de… intelligence-ul romanesc -, ci la nivelul expertilor premierului. Care sunt platiti degeaba! Altfel nu se explica faptul ca il lasa – pe Emil Boc – prada gafelor in lant.
Numai un naiv nu ar fi cazut pe ganduri cand a vazut lansarea informatiei care s-a rostogolit apoi, spre opinia publica romaneasca, aidoma unui bulgare de nea, devenind seara, pe micul ecran, o avalansa dezastruoasa pentru imaginea sefului guvernului de la Bucuresti.
Cine avea interesul ca – a naibii coincidenta, deloc intamplatoare! – numai cu 24 de ore inainte de prezenta sefului statului roman la Praga, la intalnirea cu presedintele SUA, Romania sa mai ofere o proba de incapacitate in gestionarea unei crize sociale mediatizata intr-un crescendo tipic operatiunilor psihologice?
Cat de mare a fost socul la palatul guvernamental – la stirea care i-a inflamat din nou pe Rezervistii Armatei Romaniei – s-a vazut la cele doua aparitii publice a unor personaje neconvingatoare. Mai intai Mihai Seitan, ministrul Muncii a vorbit ca un robotel, speriat de ceea ce i se intampla, dezmintind o evidenta limpede ca lumina zilei – toate pensiile militare vor fi amputate – un termen cunoscut militarilor, de ieri si de azi…
Apoi, aceasta fiinta necuvantatoare (pana acum cateva zile), Ioana Maria Muntean – purtatorul oficial de cuvant de la Palatul Victoria – si-a ridicat trupul, vocea si privirea, de la inaltimea tribunei din sala rezervata intalnirilor cu presa repetand mesajul dezirabil pentru pensionarii militari. In traducere libera:”Stati linistiti pe locurile voastre!” Mai lipsea sa bata cu degetul in microfon si sa strige spre cameramanii uluiti:”Alo!…Alo!…Alo!…” Aidoma unui alt personaj feminin, de trista amintire…
Si in loc ca totul sa se fi oprit aici, apare si domnul Boc! Dupa ce ne-a dat o lectie de cum se manuieste in public microfonul televiziunii lui Vantu, a reluat povestea cu micsorarea doar a pensiilor militare in valoare de peste 3000 lei noi. Adica ne ia drept tampiti!
Am urmarit prestatia lui Mircea Dogaru, apoi a lui Valeriu Pricina, ca purtatori de cuvant ai Rezervistilor Romani, pe micul ecran. Primul a fost ironizat ca vede comploturi peste tot. Al doilea a primit sugestii, de la Cezar Preda, care ii dadea exemplu pe pensionarii serviciilor de informatii. Acestia au venit la domnia sa cu propuneri adecvate si el le va discuta cu premierul. Bla, bla, bla… Egalitate, dar nu si pentru rezervistii din armata!
Recapitulam? Inainte si dupa 1989, baietii care tac si asculta – „ochii si urechile sefului statului” – au fost si sunt mai pragmatici. Cinste lor.
Dar, daca nimeni nu ii interpreteaza premierului ultimele evenimente imi ingadui eu. Castigatorul acestei prime runde a fost – prin K.O.! magistral executat – ministrul apararii, care a avut curajul si a doua zi, prin trimisii oficiali la comisia parlamentara de resort sa confirme, fara niciun echivoc, reducerile drastice ale pensiilor militare.
Cum premierul nu a reactionat, zarurile par aruncate. Chiar daca legea va trece in formula actuala, un alt guvern o va modifica…
