Acasa Opinii Vine marea băltăreală

Vine marea băltăreală

scris de Teodor Seran
4 afisari

Două mari provocări şi in acelaşi timp mari pericole au apărut în viaţa co-naţionalilor noştri care trăiesc în casele transformate în iglu-uri din prăpăditele sate ale Buzăului, Vrancei şi Brăilei.

teodor seranPrimul pericol îl reprezintă reapariţia hoţiei redescoperită de autorităţile locale, după ce au practicat-o intens şi pe faţă în timpul inundaţiilor din 2006. Au apărut semnale tot mai clare că ajutoarele pe care tot amărâţii acestei ţări le-au trimis pentru semenii lor aflaţi în ghearele foamei, sunt distribuite preferenţial, sau chiar dijmuite de către primarii din comunele sinistrate. Se cunoaşte din timpul marilor inundaţii, că mulţi dintre primari „s-au făcut oameni”, înfruptându-se cu neruşinare din ajutoarele venite, valorificate ulterior prin speculă. Al doilea pericol care poate fi nimicitor, care nu este deocamdată băgat în seamă îl reprezintă eventualele inundaţii. Nu atât cele dinspre „apă spre uscat”, cât cele dinspre „uscat spre uscat”. Ca de obicei, autorităţile centrale minimalizează acest pericol din raţiuni politice, dublate de raţiuni economice. Chiar şi instituţiile specializate ale Statului, care răspund de punerea în tipare cât de cât sigure a unor viitoare fenomene meteorologice probabile, se bâlbâie din teama de a nu fi apostrofate de la „Centru” de către premier sau de către unii politicieni cu influenţă. În consecinţă, responsabilii cu vremea şi inundaţiile probabile „o scaldă” dând declaraţii ambigue. Directorul INMH, Petre Stanciu, a anunţat că nu există riscuri de inundaţii până la sfârşitul acestei luni, motivând această declaraţie prin existenţa unor debite scăzute pe râurile interioare şi pe Dunăre. Ion Sandu, şeful Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), a întărit declaraţiile lui Stanciu, spunând că nu există riscul producerii unor inundaţii.  Dar ce se va întâmpla în cazul în care un val de căldură s-ar abate asupra României? Unde vor ajunge milioanele de tone de zăpadă topită? Faptul că râurile au un debit scăzut nu reprezintă un element de siguranţă pentru un astfel de incident meteorologic, cum ar fi încălzirea bruscă a vremii, este imprevizibil. De ce nici guvernanţii, nici instituţiile specializate, nu pun răul înainte? Dacă acest rău apare, în secunda doi apar şi scuzele penibile din partea acestora. Cum ar fi „nu am anticipat”, „nu am fost atenţionaţi”, etc., că va exista o astfel de situaţie deosebită. Cine va suferi în final? Bineînţeles, tot cetăţenii! Avem de-a face cu manifestarea unei imense  iresponsabilităţi din partea autorităţilor centrale, care lasă lucrurile să se desfăşoare la voia întâmplării, această atitudine afectând viaţa a milioane de oameni. În ceea ce priveşte autorităţile locale, se poate spune că în sute de localităţi, din acestea a rămas doar titulatura. Mai oropsiţi decât primarii localităţilor din România, nu există alţi oameni! Descentralizarea s-a abătut ca un tăvălug asupra primăriilor, obligându-i pe primari în unele cazuri să scoată bani din piatră seacă. Şi cum în pietrele seci din România nu prea se găsesc bani, de cele mai multe ori se întrerupe iluminatul public din comună, nu se mai mătură străzile, sau, în unele cazuri, nu se mai dau salariile funcţionarilor publici la timp. Nici nu au fost scoşi la lumină toţi oamenii de sub zăpadă şi de la centru s-a primit ordin să se facă pregătirea comunelor pentru o eventuală declanşare a inundaţiilor „dinspre uscat spre uscat”. Sintagma se referă la milioanele de tone de zăpadă care se găsesc în prezent în curţile şi grădinile caselor din zonele sinistrate. Unde se va scurge atâta puhoi de apă? De la centru, a plecat către primari indicaţia de a se curăţa rigolele şi şanţurile existente lângă acostamentele drumurilor publice. Dar pentru a fi curăţate acestea, ar trebui înlăturată în primul rând zăpada, mai bine zis munţii de zăpadă aflaţi la marginea drumurilor! Or, în satele înzăpezite şi izolate nu a fost îndepărtată până în prezent, nici măcar zăpada care acoperă uşile şi ferestrele oamenilor, ajungând până la streaşina caselor! În mod sigur dacă va veni un val brusc de căldură, care va topi nămeţii de 4-5 metri înălţime, curţile, grădinile şi drumurile din sate se vor transforma în bălţi imense, care vor afecta atât casele oamenilor, cât şi traiul cotidian al acestora. Pentru curăţarea rigolelor şi a şanţurilor nu va mai exista timpul fizic necesar. O parte din apa rezultată din topire se va scurge, dar imensa ei majoritate va bălti pe unde poate. Grădinile se vor transforma în zone mocirloase, eludând posibilitatea oamenilor de a desfăşura lucrările de primăvară, situaţie în care se poate spune de pe acum adio trufandalelor din acest an. Pereţii caselor vor fi afectaţi de apă şi vor risca să se prăbuşească. Scenariul nu este apocaliptic, eventualitatea de a se produce dezastrele descrise fiind imensă. Nu suntem nemţi pentru a desfăşura meticulos şi metodic toate activităţile de prevenire şi înlăturare a acestor evenimente. Suntem români, dezorganizaţi şi aflaţi sub zodia păcătoasă a lui „merge si-aşa!”. Un calcul simplu poate fi relevant pentru imensa cantitate de apă care se află „depozitată” în prezent în gospodăriile din zonele calamitate. Ţinând cont de faptul că zăpezile care au acoperit casele sunt prezente în curţi şi în grădini, având înălţimi uriaşe, se poate face un calcul simplu de echivalenţă între munţii de zăpadă şi cantitatea de apă. Un metru cub de zăpadă afânată are în jur de 100-200 de litri de apă. Un metru cub de zăpadă tasată si parţial îngheţată are în jur de 500-600 litri de apă, iar un metru cub de zăpadă îngheţată are 900 de litri de apă. Facem un calcul „blând”, acceptând ipoteza (neverosimilă de altfel!) că zăpada din gospodării este parţial afânată. Într-o gospodărie de 1.500 de metri pătraţi, la o înălţime medie de 2 metri a zăpezii, vom avea 3.000 de metri cubi de zăpadă, ceea ce ar corespunde unei cantităţi de 600.000 de litri de apă, luând în calcul o zăpadă relativ afânată, cu o cantitate de 200 litri de apă pe metru cub. Raportat la suprafaţa gospodăriei, acest lucru ar însemna o cantitate de 300 de litri de apă pe metru pătrat! O cantitate enormă! În condiţiile în care acest calcul este făcut la minim! Imaginaţi-vă că în cazul unei zăpezi îngheţate, cantitatea de apă dintr-o gospodărie, rezultată în urma unui calcul similar, ar fi de trei ori mai mare! Desigur că această zăpadă nu se topeşte brusc, dintr-o dată, dar în mod sigur va exista o cantitate imensă de apă rezultată din topirea zăpezii. Unde se va scurge această apă? Nu tu şanţuri, nu tu rigole, despre canalizare nici nu poate fi vorba! Dacă vremea se încălzeşte brusc, casele din satele judeţelor calamitate vor deveni locuinţe lacustre, dar nu ca şi cele din Thailanda, aşezate pe pari de bambus, ci doar nişte case vechi româneşti, unele construite din chirpici, ale căror pereţi se vor îmbiba cu apă şi se vor dărâma. Acesta este scenariul CEL RĂU, care se poate întâmpla! Acesta este scenariul pe care ar trebui să îl ia în considerare şi autorităţile, chiar dacă el pare aberant şi pare a nu se întâmpla. Dar dacă SE VA ÎNTÂMPLA ? Ce se va alege din gospodăriile oamenilor şi din munca lor de o viaţă? Marea artă a actului de conducere este să prevezi răul şi să îţi iei măsurile necesare, de înlăturare a acestuia. Binele nu trebuie în mod obligatoriu prevăzut, pentru că oricum, dacă el se întâmplă, el este BINE, nu este RĂU! Mult timp nu mai avem la dispoziţie pentru a lua măsurile necesare de combatere a unui POSIBIL RĂU. Pentru că în curând soseşte în România anotimpul florilor. Ar fi păcat ca în această primăvară, ghioceii să fie sortiţi să se înnece sub puhoaie.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult