“Jurnalismul este probabil cea mai inceata, cea mai traditionalista profesie din America. Refuza sa se schimbe pana este aruncat in viitor de o forta externa irezistibila”, scria prin anii ’70 Timothy Crouse, unul dintre marii cronicari ai profesiei de gazetar. Vorbele reporterului de la Rolling Stone sunt la fel de actuale in Romania zilei de azi ca si in America din urma cu 40 de ani. Ne schimbam, impinsi de la spate de criza de bani si credibilitate in care ne-am cufundat in ultimii ani.
Proaspata noastra (re-)intrare pe print a fost insa intampinata cu critici si nedumerire, vezi comentariile de la editorialul lui Fefe. In afara injuraturilor de rigoare, opiniile pertinente arata, in general, cam asa: unu – sunteti orbiti de nostalgie si de vanitate, printul e mort; doi – ca sa iesi pe print in ziua de azi, trebuie sa ai ceva in plus fata de online; trei – n-ati inteles nimic oricum, nu v-ati putut adapta in era internetului. Bun, sa le luam pe rand. Nu intentionez sa fac o analiza media profesionista, ci doar sa arat cum intelegem noi jurnalismul din Romania in ziua de azi.
Unu. De ce ar mai scoate cineva un ziar pe hartie, cand online-ul pare sa fi omorat print-ul definitiv? E simplu ca buna-ziua: pentru bani. Conform estimarilor Media Factbook, in 2009, piata de publicitate pentru internet a fost de 13 milioane de euro, cu trei milioane mai putin decat in 2008. Piata de publicitate pentru print, in schimb, stie toata lumea, s-a prabusit rasunator. Desi la jumatate fata de 2008, aceasta se invarte insa in jurul sumei de 40 de milioane de euro, deci de trei ori mai mult decat pe online. In 2010, lucrurile ar putea sta si mai rau. Dar “cascavalul” tot pe print se gaseste. O sa va dau un exemplu, luat tot de peste ocean. Anul trecut, cand presa americana fremata de teroarea crizei financiare si a pierderii cititorilor traditionali, un ziar isi vedea linistit de treaba si chiar isi extindea operatiunile. Politico se dorea o publicatie ultra-nisata, care sa contina absolut tot ce se intampla in materie de politica in Washington. Principalul sau mijloc de difuzare a fost de la bun inceput internetul, dar, din cauza aceleiasi subtirimi a fondurilor in acest mediu, oamenii s-au gandit sa scoata si o editie de print. Una care apare numai in zilele in care Congresul e in sesiune si se distribuie doar pe Capitol Hill. Lobby-istii se bat insa sa cumpere publicitate in paginile citite exact de target-ul lor – politicienii. Bineinteles, e un model care nu poate fi imitat in intregime in Romania. Dar e un exemplu de cum se pot face bani din print pentru a sustine versiunea online.
In al doilea rand, intr-adevar, daca iesi pe print, dupa ce toate site-urile si televiziunile au tocat subiectele zilei pe toate partile, ar fi bine sa iesi cu ceva nou, altfel trimiti la tarabe un vraf de maculatura. Pe aceasta idee merge si Ziuaveche.ro, dovada ca in primul nostru numar am avut numai materiale noi, in exclusivitate. Aici, formatul de saptamanal ne vine in ajutor. Avem sapte zile la dispozitie sa selectam subiectele si sa le intoarcem pe toate partile, in asa fel incat vinerea sa punem la dispozitie un material de calitate.
O a treia critica este ca nu stim cu ce se mananca internetul. Poate. Dar nici nu pretindem ca suntem asi. Invatam din mers, ne stoarcem creierii capului sa gasim solutii de imbunatatire si de promovare. Si nu suntem singurii. Nu e o coincidenta ca absolut toate ziarele centrale din Romania cauta solutia castigatoare. Evenimentul Zilei si Gandul si-au schimbat site-urile. Romania Libera a facut un pas si mai mare si l-a angajat cu mare tam-tam si pe multe parale pe cel mai cel creator de concept mediatic, Mario Garcia, rezultatul fiind un layout si un site complet noi. Jurnalul National aplica vechea meteahna a presei mogulesti de a taia in carne vie, incercand sa pastreze acelasi continut. Adevarul pregateste noi surprize pe print si pe online. Cotidianul, Gardianul si Ziua au murit pe hartie, dar nu se lasa. Proiectele Puterea si Ziuaveche.ro au la baza jurnalisti care s-au fript o data si au invatat din greseli. In consecinta, echipele sunt mai suple, munca e dubla, banii sunt mai bine dramuiti. Si ne straduim, tarziu de tot, sa invatam cum merge dracia asta numita online.
0 comentariu
Da’ prost mai este si Patriciu, de s-a dus singur la moarte. El n-a vazut ca toti cei care s-au „tratat” in Austria s-au intors de acolo cu copitele inainte ?
Pai in Austria se afla sediul CIA pentru Europa de Est, iar astia n-au nici mila si sunt pusi sa-i elimine pe toti cei care le-au facut jocurile, ca sa nu mai existe „probe” ale diversiunilor si jafului din Est.
dumnezeu nu bate cu biciul si geaba ai aur si palate cind te duci le lasi pe toate.
acum 20 de ani era un aschiuta a ajuns la ciolan sa infruptat ca prostu din bucate ca e nesatul si acu vedem urmarile sper ca intro buna zi sau noapte sa sangereze si pe urechi
Copaci nu cresc pina la CER.