@ Florin Cojocariu reda, la misto, “Adevarul despre sedinta de la Adevarul”. Nici Petrisor si nici Reporter Virtual nu au informatii bune. Madame stie ce s-a intimplat. Sedinta a avut loc pe tema scaderii profitului businessului de carti-pentru-cotoare-frumoase de la Adevarul. Iata stenograma:
DP: (ridicind, intr-un nor de fum de tigara, privirea din niste rapoarte): Care opt milioane profit ca eu vad doua pierdere aici?
RC: (care nu reuseste sa-si explice de ce a schimbat Dinu havanele cu niste tigari ordinare. Se infioara in sinea lui manageriala: chiar asa de rau o sta cu banii?) Piata de carti pentru expus cotoarele e suprasaturata! Cred ca e cazul sa trecem direct la cotoare. Oamenii nu-si dau jos pestii de sticla sau pescarii din portelan ca sa puna cartile noastre, Dinule. Asadar propun sa facem “Colectia de cotoare esentiale”. N-ai nevoie de biblioteca, le poti pune direct pe perete, intr-o rama. Costa mai putin, pari de 3 ori mai cult la RON-ul investit. Il spargem pe Turturica cu investigatiile lui.
DP: Nu merge, Razvane! De cind a cistigat Basescu poporul e nervos, cultura nu mai e pretuita. Poporul fumeaza fara intrerupere. Facem Adevarul cu tigari. Tiraj de citeva milioane garantat! Dinu apasa un buton din bricheta. Pe usa intra furios Peter Imre, cu pachetul de tigari al bodyguardului. Ii ofera una lui Patriciu, el isi aprinde 3, pentru a sublinia cine e mai barbat in camera. Uite, noul manager al Adevarul Holding! Un om cu experienta!
PI: la un milimetru de fata lui Corlateanu: Ce ba?!! Esti jmecher? ‘rati ai dracu’ cu cultura voastra cu tot, idealistilor!…
@ E criza, sa meditam la asta! Ne propune Aura Matei:
Exista un argument vehiculat in spatiul public cu privire la oricare demers de reforma (cu ezitarile de rigoare pe care le am cand folosesc termenul din cauza conotatiei sale demagogice), argument care mi se pare total nepotrivit. Acela ca este criza: nu putem demara un proces de modernizare a educatiei pentru ca este criza, nu putem demara procesul de revizuire constitutionala pentru ca este criza. Din acest tip de discurs, aproape ca am impresia ca toata clasa politica din Romania cauta cu un elan nemaipomenit solutii la criza si ca in curand ingeniozitatea lor o va depasi pe cea a tuturor economistilor si politicienilor de peste tot, inclusiv din tarile care incep sa depaseasca momentul critic.
Din pacate, de prea multe ori acest tip de argument mi se pare ca ascunde doua realitati nefericite. Prima este cea referitoare la lipsa de cunoastere si de expertiza in domeniul politicilor publice de care se fac vinovati politicienii. Decat sa te apuci sa citesti despre sisteme de educatie, cercetare si inovare de prin tarile care au reusit sa livreze in aceste domenii si sa compari cu propunerea ministerului, bazata pe niste multi ani de studii in domeniu ai unor profesori prestigiosi si dincolo de granitele tarii, e mult mai simplu sa spui ca e criza sau ca timpul alocat dezbaterii e prea scurt. Nu e ca si cum am vorbi despre un proiect total nou, ci dezbaterea e deschisa de peste un an pe actualele principii (a se compara textul Raportului asupra educatiei al Comisiei prezidentiale cu textul legii), drept pentru care argumentul timpului redus de dezbatere nu se sustine. Facand o paranteza, constat ca dezbaterea din jurul proiectului de Lege a Educatiei Nationale se reduce la timpul alocat dezbaterii si la pastrarea status quo-ului pentru niste dinozauri de mult depasiti de cel putin jumatate din doctoranzii lor…
@ La privat se accepta, la stat se tot cere
Salariile au inghetat, asta daca nu au scazut, pentru fericitii care au un loc de munca, angajati ai mediului privat si cei care sustin economia. Dar la stat se tot vrea mai mult: cresteri salariale, prime si indemnizatii. si pentru asta se tot fac greve. Au inceput unii si de ce sa nu o faca si altii.
Nimic de zis. La costurile traiului din Romania veniturile majoritatii populatiei sunt mult prea mizere si e normal sa se ceara mai mult. Dar de ce numai unii isi permit luxul sa ceara si altii nu? si nu oricum, tot in detrimentul celor care nu isi permit.
Greva RATB, ca si alte greve ale lucratorilor la stat, au afectat tot pe cei care nu au acest lux al cerutului. Sute de mii de platitori de abonamente au defilat fuduli – cu portofele electronice sau alte scorneli “moderne” prin buzunare, pe care s-au dat bani la fel de fuduli si care nu ajuta la nimic platitorului – pe strazile Capitalei pentru ca lucratorii statului cer si iar cer…
Mai mult pe blogul lui Bernard Noghiu.
