Presa internațională prezintă summitul de pace din Egipt între așteptări și rezultate. Washington Post descrie tonul triumfalist al președintelui american Donald Trump, care a prezentat încetarea focului dintre Israel și Gaza drept „zorii istorici ai unui nou Orient Mijlociu”.
Publicația observă însă că, dincolo de optimismul afișat, planul de pace lasă numeroase necunoscute: viitorul Cisiordaniei, dezarmarea Hamas, formarea unei forțe internaționale de stabilizare și administrarea postbelică a Gazei. În timp ce liderii israelieni și egipteni i-au oferit aplauze și gesturi simbolice de sprijin, Trump a evitat să abordeze problemele de fond, precum ocupația prelungită sau calea către statalitatea palestiniană. „Vor fi zorii unui nou Orient Mijlociu doar dacă se încheie ocupația”, avertizează fostul ministru de externe iordanian Marwan Muasher, citat de ziar.
De la tonul solemn al Washingtonului, CNN mută lent perspectiva către realitatea amestecată a summitului din Sharm el-Sheikh, descris ca un eveniment grăbit, marcat de confuzie și absențe notabile. În timp ce Trump vorbea despre pace, organizarea haotică a conferinței și lipsa liderilor arabi importanți, între care Mohammed bin Salman, ridică întrebări despre cât de solid este, de fapt, sprijinul pentru planul american. CNN notează că, deși documentul semnat de Trump garantează încetarea războiului, detaliile rămân vagi, iar următoarea fază – dezmembrarea Hamas și crearea unei administrații palestiniene credibile – nu are încă un contur clar.
Pornind de la relieful tehnic al momentului, Le Point notează că prima fază a planului în 20 de puncte a livrat ceea ce conta pe termen scurt: armele au tăcut, ostaticii au fost eliberați, aproape 2.000 de deținuți palestinieni au ieșit din închisori, iar Israelul a făcut primul pas de retragere. Apoi însă, cortina cade și încep scenele complicate: dezarmarea Hamas – cu semne de întrebare despre „când” și „pe ce garanții” –, o Forță Internațională de Stabilizare anunțată politic, dar încă fără reguli de angajament, și guvernarea Gazei. Între timp, ajutorul umanitar vine „în valuri”, insuficient pentru nevoile reale, iar reconstrucția, evaluată la peste 50 de miliarde de dolari, nu are încă un mecanism de finanțare clar.
De aici, Euronews deschide capitolul european: Bruxellesul spune „prezent”, promite sprijin politic pentru acord, reia misiunea civilă de monitorizare la Rafah și flutură promisiunea unor instrumente financiare dedicate reconstrucției. Dar, avertizează experții citați, partea grea abia începe: trebuie creată o nouă guvernanță în Gaza (cu Hamas exclus formal, dar posibil influent informal), trebuie desfășurată o forță multinațională și trebuie făcută, efectiv, dezarmarea. Aici, Europa poate deveni decisivă dacă aliniază repede fondurile, coordonarea donatorilor și condiționalitățile care transformă finanțarea în capacitate instituțională; altfel, riscă să rămână pe margine, în timp ce ritmul îl vor dicta actorii cu „bocanci pe teren”.
Iar în timp ce la Sharm el Sheikh se vorbește despre o „nouă eră a păcii”, ANSA readuce imaginea concretă din teren: atacuri israeliene în Gaza, șase palestinieni uciși și închiderea temporară a punctului de trecere Rafah, măsură motivată de nepredarea rămășițelor ostaticilor. Israelul acuză Hamas că încalcă armistițiul, în timp ce Crucea Roșie avertizează că recuperarea cadavrelor va dura săptămâni, poate chiar luni. „Este o provocare uriașă”, transmite organizația, în condițiile în care sute de trupuri zac încă sub dărâmături.
Euronews mută reflectorul dinspre Gaza spre frontul ucrainean: după armistițiul intermediat în Orientul Mijlociu, Trump declară că următoarea sa prioritate este „închiderea” războiului Rusiei împotriva Ucrainei, cu promisiunea unor discuții la Washington alături de Volodimir Zelenski despre pașii și garanțiile unei eventuale înțelegeri.
Tonul președintelui american e de ambiție geopolitică în cascadă – „după Gaza, vine Ucraina”, iar mesajul e rostit chiar din Knesset: mai întâi Rusia, apoi restul dosarelor, inclusiv Iran.
Din această agendă declarată, Le Figaro confirmă elementul-cheie de calendar: Zelenski e așteptat vineri la Casa Albă, întâlnire validată de declarațiile lui Trump în zborul de întoarcere din Orientul Mijlociu și anticipată de Kiev ca ocazie pentru a prezenta o „succesiune de măsuri” -cu apărarea antiaeriană pe primul loc și discuții despre capabilități cu rază lungă. Publicația franceză pune accent pe faptul că ar fi a treia vizită a liderului ucrainean de la revenirea miliardarului la putere.
În același registru, La Libre Belgique reia confirmarea întrevederii de vineri și adaugă detaliul delegației ucrainene deja în drum spre SUA, cu întâlniri paralele în Congres și în sectorul energetic – semn că Kievul mizează pe un pachet mai larg decât dialogul politic, de la apărare antiaeriană la reziliența infrastructurii. Iar France 24 schimbă accentul dinspre diplomație spre instrumentarul din umbră: de luni bune, afirmă publicația, Washingtonul ar furniza Kievului informații precise despre infrastructura energetică rusă — un semn vizibil al repoziționării lui Trump față de Kremlin și al unei strategii de „pace prin putere”, în care presiunea asupra economiei ruse ar forța negocieri. Discuția despre posibile Tomahawk-uri intră aici în același cadru, cu un avertisment dinspre Moscova privind riscul de escaladare și cu experți împărțiți între utilitatea militară și efectul strategic real.
Pe muchia dintre intenții și realitate, tabloul zilei e completat din surse externe: Kremlinul salută retoric „focusul pe pacea în Ucraina”, dar avertizează simultan asupra armelor cu rază lungă, iar pe teren atacurile ruse lovesc din nou infrastructura și civilii, amplificând presiunea pe agenda întâlnirii de la Washington. Toate acestea dau greutate concluziei: după Gaza, dosarul ucrainean intră într-o fereastră diplomatică rară, cu mize militare, energetice și politice care se interconectează în zile, nu în luni.
Miercuri are loc reuniunea miniștrilor NATO de la Bruxelles. Associated Press fixează contextul strategic: miniștrii vin la sediul Alianței pe fondul scăderii livrărilor de armament către Ucraina și al îngrijorărilor crescânde privind violări de spațiu aerian și incursiuni cu drone. În discuție intră suplimentarea sprijinului militar, întărirea apărării aeriene pe flancul estic și relaxarea restricțiilor naționale asupra folosirii echipamentelor, astfel încât Alianța să-și poată consolida postura de descurajare în fața Rusiei.
Site-ul nato.org clarifică formatul zilei: întâlnire a Consiliului Nord-Atlantic dimineață, Consiliul NATO-Ucraina la prânz și briefingul secretarului general Mark Rutte, înaintea sesiunilor axate pe capabilități și cheltuieli asumate la summitul din vară de la Haga. Agenda oficială anticipează, așadar, o zi densă, cu accent pe coeziune politică și pe calendarul implementării noilor ținte de capabilități.
EL DIARIO titrează: „Spania se confruntă cu o reuniune a miniștrilor apărării din NATO marcată de polemica sa cu Trump”. Deși ministrul Apărării, Margarita Robles, împreună cu alți membri ai cabinetului lui Pedro Sánchez, au încercat să dezamorseze controversa, afirmând că Spania este un partener NATO „de încredere, responsabil și angajat”, realitatea este că vorbele lui Trump continuă să răsune pe coridoarele sediului NATO din Bruxelles. Aceasta în ciuda faptului că statutele NATO nu includ un mecanism de excludere; doar articolul 13 prevede retragerea voluntară după cel puțin 20 de ani de apartenență la organizația de apărare.
Pe scurt: reuniunea NATO de la Bruxelles va testa unitatea pe fond, nu doar pe formă cât de repede pot fi traduse în bugete, contracte și implementare țintele de capabilități și cum își calibrează Spania mixul dintre procentul din PIB, contribuțiile operaționale și prioritățile strategice de pe flancul sudic.
Presa din Peninsulă comentează tensiunile legate de meciul Italia-Israel. „Udine a trăit o zi cu nervii întinși, în care orașul „blindat” a încercat să țină pasul cu un dublu calendar – cel al protestelor și cel al fotbalului, notează ANSA, care descrie primele ciocniri: o parte a manifestanților pro-Palestina a încercat să rupă cordonul forțelor de ordine și să înainteze către stadion; au urmat petarde, îmbrânceli, apoi răspunsul jandarmilor cu scuturi, tunuri de apă și gaze lacrimogene. La rândul său, RaiNews descrie amploarea marșului – mii de oameni, de la tineri la familii întregi, cu steaguri palestiniene și un manechin înfățișând un arbitru ce flutură un cartonaș roșu „pentru Israel”.
La rândul ei, La Repubblica surprinde momentul în care manifestarea oficială se încheie, dar orașul rămâne „încins”: bariere mutate în mijlocul străzilor, pietre, sticle și bucăți de burlane smulse din clădiri, în timp ce partida începe și corurile din tribune acoperă pentru câteva clipe zgomotul sirenelor. Imaginea e completată de Corriere della Sera, care relatează despre magazine cu obloanele trase, cordoane de poliție în echipament antitero și intervențiile în forță ale forțelor de ordine.
Ruxandra Lambru (RADOR RADIO ROMÂNIA)
