Revista Presei. Cum a pus mâna Felix pe Crescent

Mișelește?

>Elena a înmuiat inima lui Traian

Elena S-A PUS CAPRA DIN NOU !

Acum vreo lună, dacă nu mă înşel, constatam că, oficial, nu avem niciun candidat la preşedinţie, deşi alegerile sunt aproape. Iată că istoria s-a îmbrăcat în trening de fâş şi se mişcă repede, aşa că azi avem candidaţi pe săturate. Ce ne dă nouă, copii, vaca? Lapte, brânză, lână, ouă! Dar politica ce ne dă? Candidaaaaţi!

Să o luăm uşurel cu prospătura. În autenticul spirit al democraţiei de frapieră, aşa cum se întâmplă în orice republică ereditară (cu transmitere sexuală, carevasăzică), la hogeac, la Cotroceni, s-a întâlnit Miţa Baston cu Bibicu să vază cum e cu dreapta. De ce o mai fi chemat el femeia dacă tot în dreapta are nădejdea? După discuţii ample (casetele alea nu le difuzezi, Sandokane?) s-a stabilit că candidată ca Udrea nu se mai există şi e musai să ne-o mişte popular. Vivat!

Ulterior şezătorii, pâmâpiştii au primit poruncă să dea veste naţiei că a avut loc “o predare de ştafetă de la actualul preşedinte la viitorul preşedinte”! Deci acum aşa se cheamă ce fac ei doi? Predare de ştafetă? Parcă tot mai nostimă era versiunea cu barza. În fine, deci predare de tirbuşon să fie, important e că acum ne-am mai pricopsit cu o candidatură.

Suprinzător, cei mai opăriţi după toată isprava asta se dau buzaţii pupători de cur băsist. Demonstrând, o dată în plus, de parcă mai era nevoie, că înţeleg ce pot şi ei din democraţie. Pentru că ceea ce-i deranjează nu e că Bibicu a transformat Cotroceniul în cârciumă de partid, nici că tratează chestiunile de stat ca pe cafeaua băută la bordelul “Trei pisoi”, ci că a ales s-o sprijine tocmai pe Miţa Baston, pe care ei, vajnici pupători de cur prezidenţial n-o vor candidată. Madam Udrea are dreptul de a candida, aşa cum îl au, de principiu, toţi cetăţenii români, în condiţiile legii, nu aia e problema, dar cui să-i explici asta?

În opinia mea, madam Udrea nu poate visa la mai mult de 3-4%. Rostul candidaturii ei e acela de a exista, în campanie, o pâlnie prin care Băsescu să poată vărsa dosare.
Alt candidat e Cristian Diaconescu, personaj unduindu-se suav între tragic şi ridicol. Fost vicepreşedinte al PSD, a votat pentru demiterea lui Băsescu, pentru ca apoi să-i devină acestuia consilier. A candidat într-o duminică la preşedinţia PSD pentru ca în lunea care a urmat să demisioneze din partid. A răcnit ca un apucat despre valorile stângii, pentru a sfârşi ca trist lăutar al dreptei. A locuit în cabinetul de ministru de la Ministerul de Externe, dar s-a simţit la fel de bine şi în garaj cu Băsescu. E clar că omul e lipsit de humor şi de simţul ridicolului. Are şanse reale (dacă va strânge semnăturile) să atingă 1%.

Monica Macovei candidează tot “pe dreapta”. (De minune i-a ieşit lui Băsescu unificarea “dreptei”). Încă un personaj lipsit de humor ieşit din frapiera lui Băsescu. Şi de simţul ridicolului. Oarecum surprinzător, a fost nevoia ca Macovei să se compare cu Nelson Mandela pentru ca restul consumatorilor să constate că duduia are probleme cu căpuţul. 1-2%.

MRU e cel de-al patrulea candidat plecat din ferma lui Băsescu. Dincolo de grozava sa pasiune pentru unsori de tot felul, omul e asemeni celorlalţi candidaţi veniţi din ograda băsexului, adica lipsit de humor, lipsit de simţul ridicolului, dar teribil de îndrăgostit de sine. Suspectat ( pe nedrept aş zice) de prisos de inteligenţă, personagiul e doar un gargaragiu cu straşnică dorinţă de parvenire. Lipsurile despre care vorbeam (humor, simţul ridicolului) îl împiedică să vadă ce diferenţă uriaşă există între ce crede el despre sine şi ceea ce e de fapt. Dacă ar depăşi acest teribil obstacol, ar avea şanse să devină ceea ce au devenit şi alţii: un politician mediocru, dar de succes! ( ăsta nu e un paradox! nu în România!) Nu ştiu dacă mai candidează sau nu. Nici el nu ştie.”
Sursa Rebbe GENIALU