Acasa Revista Presei Revista presei internaționale – 10 august 2022

Revista presei internaționale – 10 august 2022

scris de Z.V.
100 afisari

Presa internațională continuă să fie interesată în cea mai mare măsură de implicațiile războiului din Ucraina, evoluția crizei din Strâmtoarea Taiwanului, dar și de o lege referitoare la climă adoptată de SUA.

Trupele ruse au avansat în Donbas maxim 10 kilometri într-o lună, în sectorul de front în care au avut cel mai mult succes, iar în altele n-au depășit trei kilometri, anunţă Ministerul britanic al Apărării, citat de site-ul rus independent Meduza. Cu toate acestea, conform unui sondaj comandat de ziarul rus Kommersant, 62% din ruși consideră că invazia decurge favorabil. Paradoxal, 60% ar fi de acord cu intensificarea ostilităților printr-un nou asalt asupra Kievului, deși 65% ar fi de acord și cu oprirea lor și negocierea păcii. Un politolog rus explică pentru Kommersant că rezultatele contradictorii denotă, de fapt, „încrederea” în președintele țării, cât și „o atitudine înrădăcinată în societate potrivit căreia autoritățile știu mai bine ce au de făcut cetăţenii şi că oamenii simpli nu se pricep la politică”. Armata Ucrainei, în schimb, a lansat marţi un atac „la cea mai mare depărtare de până acum în interiorul regiunilor ocupate de Rusia”, anunță CNN. Ținta a fost o cale ferată din regiunea Herson, lovită de la peste 200 de kilometri depărtare. Totodată, mai multe explozii s-au produs marţi la o bază militară aeriană rusă din Crimeea, transmite BBC. Rusia a precizat doar că „au fost detonate” muniții și nu a fost vorba de un atac, dar „persistă speculaţii cum că Ucraina a lovit respectiva bază”. „Consecinţele unui accident la centrala nucleară Zaporijjia ar fi de 10 ori mai grave decât în cazul celui de la ​​Cernobîl”, avertizează agenția ucraineană RBC. „Potențiala suprafaţă a zonei de excludere va fi de 30.000 de kilometri pătraţi; regiunea Zaporijjia va fi pierdută pentru condiţii de viață și agricultură”. Numărul morților ar fi de zeci de mii și cel puţin un milion de lucrători ar fi necesari pentru lichidarea consecințelor catastrofei.

Cotidianul francez Liberation informează că „livrările de petrol rusesc către Ungaria, Slovacia şi Cehia via Ucraina sunt întrerupte după refuzul unei tranzacţii bancare datorat sancţiunilor contra Rusiei. Livrările către Polonia şi Germania continuă normal”. „În ciuda ofensivei militare, petrolul şi gazul ruseşti continuă să tranziteze Ucraina spre UE, cu mulţi membri puternic dependenţi de hidrocarburile Moscovei”. Pe de altă parte, semnalează agenția Bloomberg, „cumpărătorii de petrol din sudul Europei se întorc discret pe piața țițeiului rusesc”, cu livrările către porturi din Italia și Turcia atingând recent un nivel maxim al ultimelor săptămâni. „Identificarea unora dintre aceste mărfuri ca nerusești, deși sunt de clasificare rusească, expediate dintr-un port rusesc, arată cât de dificil va fi să implementezi sancțiunile atunci când acestea vor intra în vigoare, în decembrie”.

Cotidianul italian La Repubblica anunță că intră în vigoare planul UE de reducere a consumului de gaz, un „acord neobligatoriu, care stabilește o reducere cu 15% a consumului din august până în martie și care va deveni obligatoriu dacă Consiliul UE va decreta stare de alertă energetică”. Spania, Franța și Germania sunt primele țări care au luat măsuri în acest sens. Publicația elenă Sofokleous In scrie că „FMI arată cu degetul politica guvernelor europene, care încearcă să nu permită transferul prețurilor majorate la energie către consumatori. Potrivit evaluării FMI, cea mai bună politică ar fi ca guvernele să permită ca majorările de prețuri să acționeze ca un mecanism de restrângere a consumului de energie, oferind în același timp subvenții celor vulnerabili”. Politica „ar încuraja și investiții în surse regenerabile”.

Cotidianul portughez Jornal De Notícias consideră și el că „criza energetică și seceta generală au evidențiat incoerența, dezorientarea și lipsa de viziune a politicilor destinate energiei și mediului în țările europene. Voluntariatul și bunele intenții politice nu sunt suficiente pentru a compensa lipsa infrastructurii, tehnologiei și inovației necesare pentru o decarbonizare solidă și consecventă. În plus, încă nu au fost adoptate măsuri fundamentale pentru micşorarea impactului tranziției energetice și climatice asupra nivelului de trai al europenilor”.

Conflictul din Ucraina produce și transformări politice în Europa. Astfel, cotidianul american The Washington Post titrează „Germania acționează în sfârșit precum puterea majoră a Europei”. El identifică trei indicii în acest sens: o nouă politică de apărare, care va „transforma Germania în principala putere militară a Europei”; răsturnarea politicii energetice prin renunțarea la gazele rusești și căutarea de surse alternative, inclusiv menținerea producției de energie nucleară; și o nouă politică fiscală, marcată de renunțarea la austeritate și anumite rigori bugetare, atât pe plan intern, cât și la nivelul UE. Revista americană Foreign Policy constată o altă transformare profundă: „emanciparea Europei Centrale”, ale cărei țări „devin, în sfârșit, membri în toată puterea cuvântului ai clubului european”. Un indiciu e faptul că în iunie, la primul său Consiliu European, premierul sloven Robert Golob a vorbit 15 minute despre criza energetică. De obicei, novicii doar ascultă la început, iar dacă vorbesc o fac succint.”Și mai remarcabil e că el vorbea și în numele Belgiei, Olandei și Luxembourgului. În urmă cu doar cinci ani ar fi fost de neimaginat ca premieri vest-europeni să-i ceară unui premier central-european să vorbească în numele lor”. În încheiere, Foreign Policy îl citează pe filozoful român Andrei Pleșu care „a spus cândva că are un singur mesaj important pentru europeni: «Relaxați-vă». Da, părea el să spună, ne chinuim mereu să găsim echilibrul corect între centralizare și flexibilitate. În Europa nimic nu e niciodată ușor și orice ia timp. Dar în cele din urmă totul va fi bine, fiindcă, cultural vorbind, suntem cu toții europeni. Poate că în cele din urmă se va dovedi că a avut dreptate”.

Transformări au loc și în cazul Rusiei, observă o altă revistă americană, Foreign Affairs, într-un articol intitulat „Noul vasal al Chinei”. „Războiul din Ucraina a izolat Rusia de lumea occidentală. Bombardată cu sancțiuni, denunțată de presa internațională și ostracizată de la evenimentele culturale globale, Rusia a fost forțată să se întoarcă spre celălalt gigant eurasiatic, cu căciula în mână”. Dacă URSS vedea China „ca pe un verișor mai sărac”, situația s-a inversat acum, când „regimul lui Putin depinde de Beijing pentru supraviețuirea sa”. Iar China „va profita de nenorocirea Rusiei”, impunându-i „condiții defavorabile la negocierile comerciale” și modificarea politicii externe în funcție de interesele Beijingului.

Între timp, consemnează La Libre Belgique, Taiwanul acuză China că „folosește exerciţiile şi foaia de parcurs militară pentru a pregăti invadarea Taiwanului. Adevărata intenţie a Chinei e de a schimba statu-quo-ul în Strâmtoarea Taiwan şi în toată regiunea. Ea face exerciţii militare ample, ca şi atacuri cibernetice, o campanie de dezinformare şi coerciţie economică pentru a slăbi moralul populaţiei din Taiwan”. Publicația americană Politico atenționează însă că Pentagonul a confirmat că nu și-a modificat prognoza conform căreia, măcar în următorii doi ani, China nu va invada Taiwanul. Pentagonul avertizează însă că, prin amploarea manevrelor actuale, Beijingul intenționează să altereze gradual statu-quo-ul: „e clar că Beijingul vrea să creeze un soi de nouă normalitate, cu scopul de a încerca să aplice coerciție asupra Taiwanului, dar, sincer, și o coerciție asupra comunității internaționale, dată fiind importanța Strâmtorii Taiwanului pentru economia globală”. Site-ul israelian Ynet News publică un articol semnat de reprezentanta economică și culturală a Taiwanului la Tel Aviv, care explică că și Taiwanul și SUA duc o politică consecventă care nu amenință în vreun fel statu-quo-ul. Vizita lui Pelosi e parte a unui cadru de lucru deja existent, după precedentul vizitei din 1997 a lui Newt Gingrich, și el președinte al Camerei la acea vreme. Textul se încheie cu un apel la solidaritate către toate democrațiile, întrucât Taiwanul este „un bastion al democrației și libertății în fața agresiunii chineze”. O analiză a cotidianului american The Wall Street Journal vine cu o argumentație similară, dar apreciază că vizita lui Pelosi nici nu a fost atât de importantă. Da, reacția beligerantă a Chinei la vizita ei a întărit consensul americanilor și solidaritatea aliaților asiatici ai SUA în privința pericolului chinez. Dar „pasivitatea și incompetența strategică sunt cele care au orbit o generație de lideri politici americani la riscul tot mai mare de declanșare a unui război între marile puteri în vestul Pacificului”.

Liderii americani au însă parte și de apreciere. Economistul Paul Krugman scrie în The New York Times că democrații nici mai mult nici mai puțin „tocmai au salvat civilizația”. E vorba de Legea Reducerii Inflației, adoptată recent de Senat și prevăzută a trece fără probleme și de Cameră. În ciuda numelui, ea privește în principal politica climatică și, chiar dacă „nu e suficientă pentru evitarea unui dezastru climatic, e un pas imens în direcția corectă”, apreciază Krugman. În special, legea va „cataliza progresul în privința tehnologiei verzi și-i va conferi Americii credibilitatea necesară pentru a conduce efortul global de limitare a emisiilor”. „Când cea mai mare economie de pe planetă ia o decizie istorică privind combaterea încălzirii globale, lumea ar trebui să sărbătorească”, e de părere și ziarul brazilian O Globo. „E vorba de prima lege importantă care încearcă explicit să reducă emisiile, într-o țară în care negaţionismul climatic are încă o reprezentare politică semnificativă”. Cotidianul britanic The Guardian se sesizează paradoxul că, deși Congresul adoptă o „lege istorică privind clima”, companiile petroliere se bucură. „Legea e un târg cu diavolul, încheiat între democrați, industria combustibililor fosili și senatorul recalcitrant Joe Manchin. E groaznic de inadecvată, denotând o indiferență crudă și nepăsătoare pentru oamenii care vor trăi cu consecințele măririi producției de combustibili fosili ca monedă de schimb pentru încurajarea energiei curate. Dar e aproape sigur mai bine decât nimic”. The Financial Times se arată mai degrabă optimist: „Se pare că planeta ar putea avea un viitor până la urmă”. Semnificația pe termen lung a legii va fi probabil dublă. Fondul de 369 de miliarde de dolari pentru următorul deceniu va determina investitorii privați să se „înghesuie” la proiecte verzi. Al doilea efect va fi să consolideze capacitatea Americii de a mobiliza întreaga lume. „Epoca încălzirii globale teoretice a apus demult. Momentul acțiunii a fost ieri. Dar și azi e totuși preferabil, comparativ cu mâine”.

Andrei Suba, RADOR

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult