Acasa Revista Presei Revista presei internaţionale – 11 aprilie

Revista presei internaţionale – 11 aprilie

scris de Z.V.
161 Afisari

Elveţia anunţă organizarea unui summit pentru pace în Ucraina, lângă Lucerna, pe15 și 16 iunie. După cum menţionează publicaţia elveţiană Le Matin, în ianuarie 2024, în marja Forumului Economic Mondial de la Davos, președinta Confederației Elveţiene, Viola Amherd, l-a primit la Berna pe președintele ucrainean, Volodimir Zelenski.

“Cu această ocazie a luat naștere proiectul comun de organizare a acestei conferințe de pace în Elveția. Chiar dacă rușii au refuzat din start invitația, şeful diplomației elvețiene s-a apucat de treabă, ceea ce se pare că a dat roade. În timpul unei prime etape exploratorii, Elveția a purtat discuții cu membrii G7, cu UE precum și cu reprezentanți ai țărilor din Sud precum China, India, Africa de Sud, Brazilia, Etiopia și Arabia Saudită”. În cadrul ședinței de miercuri, membrii Consiliului au constatat că organizarea acestei conferințe „primește sprijin suficient de important la nivel internațional”. Această întâlnire ar trebui să servească drept platformă de dialog „pentru a găsi căile care pot duce la o pace globală, justă și durabilă pentru Ucraina, bazată pe dreptul internațional și pe Carta Națiunilor Unite”. Și, dacă este posibil, ar trebui să conducă „la o foaie de parcurs concretă pentru participarea Rusiei la procesul de pace”, a anunţat Consiliul Federal elveţian citat de Le Matin.
Schimbarea strategică în privința Ucrainei anunţată de preşedintele francez, aşa-numita „orientare către o economie de război”, a adus multă speranță la Kiev, notează Le Monde, care reţine însă că „rămân de pus în practică mijloacele pentru a răspunde acestui angajament. Această postură proactivă a dat naștere multor speranțe în Ucraina, unde se înregistrează o scădere semnificativă a moralului populației și armatei din cauza forței copleșitoare a Rusiei și a dificultăților aliaților occidentali de a trimite ajutoare. Washingtonul critică Kievul pentru insuficiența efortului său de mobilizare pentru a recruta soldați mai tineri iar autoritățile ucrainene replică: ‘Ce rost are să mobilizăm tinerii recruți dacă nu avem cu ce să-i înarmăm?’”. În plus, scrie Le Monde, „Încrederea ucrainenilor în Statele Unite, al căror ajutor promis de 60 de miliarde de dolari a fost blocat timp de șase luni, se erodează serios. În acest peisaj sumbru, apare liderul francez entuziast, cu vorbe meșteșugite care zgâlțâie Bătrânul Continent – cu riscul de a-și îndepărta partenerii tradiționali, iar ucrainenii încep să viseze. Doar că, în culise, ucrainenii, balticii și polonezii împărtășesc aceeași îngrijorare: Este oare acest punct strategic de cotitură de bun augur?’”.
Urmărind situaţia din Orientul Mijlociu, The New York Times se întreabă „Unde se află Israelul acum, după șase luni de război?”. Şi comentează că „Nu într-un loc bun. Premierul Netanyahu și generalii lui tot insistă că victoria în Gaza e imediat după colț, continuând să ne ia ochii cu bilanțul combatanților Hamas eliminați. Dar Hamas nu e înfrântă și soldații israelieni au fost forțați să recucerească aceleași locuri – cum e spitalul Al Shifa din Gaza City – care teoretic fuseseră curățate de teroriști cu luni în urmă. Numai o mână de ostatici au fost salvați și se presupune că mulți dintre ceilalți sunt morți”. Totodată, „Percepția invincibilității și competenței israeliene a fost spulberată. Abordarea aleasă de Israel în Gaza în ultimele luni – distrugerea inamicului, dar ignorarea nevoilor elementare și de securitate ale civililor – reproduce strategia care a dus la dezastru în primii ani ai ocupației americane din Irak”. Pe de altă parte, The New York Times opinează că „E periculos ca o țară în război să fie condusă de un om care nu se bucură nici de sprijinul și nici de încrederea populației. 71% din israelieni vor debarcarea lui Netanyahu din funcție, conform unui sondaj publicat duminică, iar 66% vor și alegeri anticipate”.
Parlamentul European a adoptat reforma politicii comunitare privind migraţia, rezultat al unui compromis dificil pe un subiect care alimentează de mai mulţi ani tensiunile şi diviziunile între statele membre, notează AFP. Reforma introduce o verificare obligatorie a migranţilor care sosesc la frontierele UE şi înregistrarea acestora în baza de date comună Eurodac. Prevederea existentă potrivit căreia prima ţară de intrare în UE a unui emigrant este responsabilă pentru cererea sa de azil se menţine însă cu unele ajustări. Pentru a sprijini ţările în care au sosit mulţi refugiaţi, cum ar fi Italia, Grecia sau Spania, este organizat un sistem de solidaritate obligatorie. Celelalte state membre trebuie fie să preia solicitanţi de azil sau să ofere o contribuţie – financiară sau materială – ţării aflate sub presiunea migraţiei. Aceasta este o modalitate de a încerca să fie depăşită opoziţia Ungariei şi Poloniei faţă de cotele de refugiaţi. Reforma, care a făcut obiectul unui acord politic în decembrie, va trebui acum să fie validată oficial de statele membre, posibil până la sfârşitul lunii. Obiectivul negociatorilor este adoptarea finală înainte de alegerile europene din iunie, mai scrie AFP.
Unde ajung cu adevărat deșeurile de plastic din Grecia destinate reciclării? se întreabă publicaţia elenă Efimerida Ton Syntakton. Răspunsul la această întrebare a fost dat de ancheta efectuată timp de cinci luni pentru ONG-ul Solomon de trei jurnalişti. Aceştia „au amplasat dispozitive foarte scumpe de urmărire prin GPS în deşeuri de plastic, pentru a le putea urmări astfel parcursul. Jurnaliştii au văzut cum deşeurile au ajuns la gropile de gunoi şi cum apoi au fost exportate în Balcani, destrămând astfel multe dintre miturile privind reciclarea”. „O țară care absoarbe o parte din plasticul grecesc este Bulgaria, care se confruntă deja cu consecințele prelucrării acestor materiale. Urmând traseul parcurs de recipient, jurnaliştii de investigaţie au ajuns în România, la o firmă de reciclare din Târgu Mureş. „La fel ca Bulgaria, mai ales după ce China a interzis importurile de deșeuri din plastic, România a devenit o țară importatoare de deșeuri de plastic nu numai legale, cât și ilegale și periculoase din alte țări europene. În plus, România înregistrează una dintre cele mai scăzute cote de reciclare din întreaga UE, cu toate acestea importă mii de tone de plastic din alte țări în fiecare an”. Din cele 41 de milioane de tone de deșeuri de plastic gestionate la nivelul UE pe an, doar 29% sunt reciclate. Restul sunt trimise pentru a fi valorificate energetic prin ardere sau ajung la groapa de gunoi./fmatei

(Florin Matei, Agenția de Presă RADOR)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult