Presa internațională continuă să urmărească cu interes modificarea politicilor publice interne și externe ale administrației americane, evoluțiile din Orientul Apropiat și, cu două săptămâni până la alegeri, revine în atenție și scena politică germană.
În SUA presa dezbate aprins direcția politică a țării și influența acesteia asupra instituțiilor statului. Revista The Atlantic se întreabă mai degrabă retoric dacă situația actuală nu e cumva rezultatul așa-zisei culturi a anulării – „cancel culture” -, practica extremei stângi de a cenzura și ostraciza indivizi fie și pentru cele mai mărunte „abateri”, inclusiv simple afirmații neinspirate. „Dacă obiectivul era să se creeze o lume mai bună, mai prietenoasă, mai cuprinzătoare și mai echitabilă pentru toți (adesea, în mod paradoxal, prin mijloacele rușinării, coerciției și intimidării), efectul în lumea reală a fost o corecție enorm exagerată înspre dreapta.” Demersurile utopice sunt „infirmate nu atât de eșecul lor, cât de succesele pe care le obțin”, lucru pe care pare să-l confirme întocmai ascensiunea lui Donald Trump în urma curentului „woke”. Contaminarea Departamentului Educației de către această ideologie e și unul dintre motivele invocate de Trump pentru a-l desființa, însă The Washington Post observă că o asemenea bătălie instituțională ar fi „o pierdere de timp”. Republicanii vor să-l desființeze încă de la înființarea lui în anii ’70, însă toate soluțiile propuse, inclusiv cele actuale, prevăd transferul unor programe la alte instituții federale: de exemplu educația civică la Departamentul Justiției. Astfel, unele programe blamate ar supraviețui oricum, de unde rezultă, consideră Post, că mai indicată ar fi reforma. Revista Foreign Affairs avertizează că democrația americană e în pericol să degenereze sub Trump într-un sistem politic numit „autoritarism competitiv”, exemplificat de actualele regimuri din Venezuela, Ungaria, India sau Turcia. În acesta „arhitectura formală a democrației, inclusiv alegerile cu partide multiple, rămâne intactă. Dar sistemul nu e democratic, fiindcă puterea măsluiește jocul prin angrenarea mașinăriei guvernamentale pentru a-i ataca pe opozanți și a corupe vocile critice. Competiția e autentică, dar inechitabilă”. The New York Times sesizează și el un moment de cumpănă pentru sistemul democratic și constituție, deși nu cu un deznodământ neapărat negativ. Constituția americană a trecut deja prin trei mari momente de transformare, iar cel de față se prefigurează a fi al patrulea. O „revoluție constituțională” poate fi binevenită, atât timp cât conservă esența democratică a guvernării: „Formele constituționale se pot schimba, dar guvernarea poporului, de către popor și pentru popor nu trebuie să dispară”.
„Președintele Trump a semnat luni un decret care restrânge aplicarea unei legi care le interzice companiilor americane să mituiască funcționari străini. «E nevoie de curaj pentru a-l semna, pentru că primești doar publicitate negativă»”, a declarat el, citat de CNN. „S-a dovedit că sună bine pe hârtie, dar în practică e un dezastru. Nimeni nu vrea să facă afaceri cu americanii”, a adăugat Trump. Britanicul The Telegraph observă că Regatul Unit s-a aliat cu SUA, refuzând să semneze proclamația finală a unei conferințe la nivel înalt de la Paris privind inteligența artificială (AI). Comunicatul reuniunii la care au participat și China și India îndeamnă la o AI „deschisă” și „etică”. Însă vicepreședintele american JD Vance, prezent la Paris, a avertizat contra „cenzurii autoritare” a Chinei și a exceselor legislative ale UE care ar putea sufoca această nouă „revoluție industrială”. Vance s-a întâlnit la Paris cu președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, informează portalul european Politico, nedumerit de nota cordială „surprinzător de pozitivă” atinsă de cei doi, în ciuda taxelor vamale la oțel și aluminiu cu care a amenințat recent Trump. Von der Leyen a accentuat problema „capacității depășite non-piață”, jargon pentru producția de oțel subvenționată de stat a Chinei, în vreme ce Vance a subliniat că „ne pasă mult de Europa”, și mai ales de „relația economică” și „parteneriatul de securitate”. Editorialul celui mai mare ziar japonez de limbă engleză, The Asahi Shimbun, apreciază pozitiv vizita din 7 februarie la Washington a premierului Shigeru Ishiba, care a primit de la Trump aceleași asigurări ca și UE de la Vance în privința parteneriatului economic și militar. Pe lângă încercarea de a „nu face valuri” în relația bilaterală cu SUA, „Tokyo ar trebui să-și mărească și autonomia diplomatică și să-și întețească acțiunile diversificate de colaborare cu alte țări în căutarea unei noi ordini mondiale”. Editorialul din The Wall Street Journal e îngrijorat de amenințările cu noi taxe vamale pe oțel și aluminiu, din moment ce perdanții vor fi „producătorii și consumatorii americani”, cum s-a întâmplat și în primul mandat Trump. Dar săptămânalul britanic The Spectator remarcă malițios că „știam deja că economiștii nu prea se pricep la politică economică. Și nici la politica externă nu par a fi mai buni”. Taxele vamale pot fi folosite, evident, în scop economic, dar o țară le poate utiliza și „ca o pârghie puternică pentru a determina alte state să-și schimbe comportamentul”. Sunt taxe care intră în logica negocierii, nu în a economiei. Pornind de la revendicările teritoriale ale lui Trump, The Financial Times anunță începutul unei „epoci a neo-imperialismului” dominate de personalitățile lui „Trump, Putin și Xi”. „E posibil ca lumea să treacă dintr-o epocă în care statele mici puteau invoca protecția dreptului internațional într-o eră în care, după cum scria Tucidide, «cei puternici fac ce pot, iar cei slabi îndură ce sunt nevoiți». O astfel de lume ar putea fi compatibilă cu o pace, fie ea și tensionată, între marile puteri, fundamentată pe sfere de influență. Însă orice astfel de împărțire ar fi inerent instabilă.”
În Orientul Mijlociu armistițiul fragil dintre teroriștii islamiști Hamas și Israel e în pericol din cauză că primii au amânat eliberarea următoarei tranșe de ostatici, drept pentru care Trump le-a dat un ultimatum. Conform France 24, el promite „un adevărat iad” în Gaza dacă ostaticii israelieni nu vor fi eliberați, „cu toții” până sâmbătă. „A doua fază a încetării focului ar trebui să aibă ca rezultat eliberarea tuturor ostaticilor și încheierea definitivă a războiului, înainte de etapa finală a reconstrucției Gazei.” Premierul israelian Benjamin Netanyahu a dublat marți ultimatumul lui Trump, promițând reluarea războiului, consemnează Reuters. El s-a referit însă doar la ostaticii promiși pentru sâmbătă, nu la toți captivii. Site-ul israelian Ynet News explică că Hamas nu vrea să torpileze armistițiul prin amânare, ci doar să smulgă concesii de la Israel. Pe de altă parte gruparea se bucură și de o victorie, în accepțiunea ei: durerea resimțită de Israel la vederea stării deplorabile a ostaticilor. Despre acest fapt publică un amplu reportaj săptămânalul german Der Spiegel, sub titlul „Prima din cele 484 de zile în care m-am trezit fără frică”. The Jerusalem Post atrage atenția că Occidentul „îi facilitează propaganda Hamasului, iar ostaticii sunt cei care plătesc”: „Propaganda Hamasului păcălește Vestul, îi mușamalizează brutalitatea, în vreme ce ostaticii israelieni îndură inaniția și tortura. Lumea trebuie să înceteze să le faciliteze minciunile.”
Cum alegerile generale din Germania se apropie, presa europeană comentează pe larg dezbaterea televizată de duminică dintre principalii candidați la funcția de cancelar, social-democratul Olaf Scholz și creștin-democratul Friedrich Merz. „Un sondaj de după duelul televizat arată că 34% din intervievați consideră că Merz s-a descurcat mai bine. Experții cred că Scholz a câștigat, dar comentatorii marilor cotidiene nu prea sunt de acord”, comentează Frankfurter Allgemeine. „Totuși, dacă nu vor exista surprize la urne și dacă Merz își va ține promisiunea de a nu se orienta spre extrema-dreaptă, CDU și SPD vor fi condamnate să se înţeleagă pentru o coaliţie postelectorală”, apreciază portughezul Diário De Notícias. Și săptămânalul francez Courrier International observă că Scholz „intenționează să pregătească terenul pentru o posibilă alianță cu dreapta creștină”, motiv din care „adoptă un ton din ce în ce mai dur cu privire la imigrație”. Cotidianul britanic progresist The Guardian insistă că Scholz ar putea avea totuși o șansă, deși SPD e pe locul trei în sondaje. „Prin curtarea extremei drepte, cel considerat viitorul cancelar german s-ar putea să-și fi asigurat propria înfrângere.” Întrucât ce a făcut Merz a fost „să spulbere un tabu politic”. Săptămânalul The Economist, care publică un interviu cu Merz, are o cu totul altă opinie, considerându-l nu numai viitorul cancelar, ci și „omul care ar putea să conducă Europa”.
În fine, Transparency International și-a publicat marți Indicele Percepţiei Corupţiei, drept pentru care ziarul ungar Népszava constată cu mâhnire că „Ungaria a fost din nou cel mai corupt stat UE. Pentru a treia oară consecutiv a obținut această onoare îndoielnică”. „Ungaria a fost clasificată prima dată cea mai coruptă în 2020 – același punctaj cu România și Bulgaria – apoi în 2022, 2023 și anul trecut, când a fost considerată singura cea mai coruptă.” Euronews deplânge faptul că „în UE corupția s-a agravat pentru al doilea an consecutiv”. Publicația precizează că „Bulgaria, România și Malta sunt celelalte țări din regiune cu cele mai mici scoruri”, în vreme ce și Slovacia e „de urmărit”.
Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA
