Acasa Revista Presei Revista presei internaționale – 12 martie 2021

Revista presei internaționale – 12 martie 2021

scris de Z.V.
19 afisari

Pandemia de Covid-19, implicațiile ei politice și geopolitice, precum și tensiunile dintre China și Occident au fost azi subiectele abordate cu precădere de presa internațională.
Săptămânalul britanic The Economist publică o analiză a efortului global de vaccinare, cu o concluzie nu tocmai favorabilă Europei. Astfel, țările pot fi împărțite în trei categorii: cele cu cazuri numeroase și campanii rapide de vaccinare (SUA, Regatul Unit), cele cu puțini indivizi vaccinați, dar și cu cazuri puține (Australia, Japonia, China) și cele cu cazuri multe și vaccinări puține (America Latină). Unica regiune mare și bogată aflată în această a treia categorie „nefericită” e Europa. Un sfert din cazurile și decesele din lume din 2021 sunt din UE, deși deține doar 6% din populația planetară. UE și-a vaccinat doar 10% din cetățeni, pe când SUA 28% și Regatul Unit 35%. Acest fapt, cuplat cu explozia noilor tulpini, va face ca pandemie să persiste în UE „luni la rând”. În consecință, „Europa rămâne împotmolită într-o pandemie pe care alții încep s-o lase în urmă”, conchide The Economist. Publicația elenă Naftemporiki examinează în schimb situația economică globală după un an de pandemie. „În martie 2020 a fost înregistrată o prăbușire istorică a piețelor internaționale. Un an mai târziu, aceiaşi indici au revenit la nivelurile de dinaintea pandemiei, dacă nu chiar le-au depășit”. Băncile centrale și guvernele au reacționat rapid, o „reacție în masă finanțată exclusiv din datorii”. Aproximativ 24.000 de miliarde de dolari, bani „noi”, au curs în lume, „spre deliciul piețelor”. Iar „punctul vulnerabil al acestui echilibru fragil creat de supra-îndatorare este în mod clar inflația”, avertizează Naftemporiki. Săptămânalul francez Courrier International titrează „Planul de redresare al SUA: Joe Biden obţine prima sa victorie legislativă importantă”, conspectând reacțiile altor publicații. Los Angeles Times crede că „legea va avea cel mai mare impact asupra justiției sociale și economice din ultimele decenii”, iar Biden nu va fi doar un „personaj de tranziție” după Trump, ci un „președinte fundamental transformator”. Corriere della Sera îl compară pe Biden cu președintele Lyndon Johnson, care „în cinci ani a făcut mai multe reforme decât toți succesorii săi în următoarea jumătate de secol”. El País notează că dispozițiile legii „constituie un catalog de priorități politice” care „pot oferi o soluție la problemele societății și pot deveni un motor al transformării”. Conservatorul Wall Street Journal, din contră, deplânge o lege „inimaginabilă chiar și în anii Obama”, arătându-se îngrijorat că Partidul Democrat e „unit în jurul celui mai de stânga program din ultimele decenii”. Revenind în Europa, site-ul italian Il Fatto Quotidiano citează Institutul Robert Koch, conform căruia „al treilea val de coronavirus a început deja” în Germania, mai precis de la jumătatea lui februarie. Cetățenii sperau atunci la o relaxare, dar acum „scenariul alternativ e mai plauzibil: va reveni o carantină strictă”. Din lumea academică, noi vești proaste: postul CNN transmite că varianta „britanică” a coronavirusului are un risc cu aproximativ 64% mai mare de mortalitate, conform unui nou studiu. Ziarul italian La Stampa informează că vaccinul AstraZeneca a fost suspendat în șapte țări – Estonia, Lituania, Luxemburg, Letonia, Norvegia, Islanda și Danemarca -, ca măsură de precauție, „existând temeri că ar putea crea probleme de coagulare”.
Implicațiile politice ale pandemiei sunt abordate în editorialul cotidianului britanic The Guardian, care avertizează că, pentru a ne păzi libertățile civice, trebuie să fim mereu cu ochii pe guverne. Pandemia a subminat democrația în Europa, nu doar prin restrângerea libertăților, ci și prin adoptarea legislației prin proceduri de urgență. În Europa de Est situația e chiar mai gravă, pandemia oferind pretext pentru acapararea de putere, în special în Ungaria, Polonia și Slovenia. „Pericolul e unul triplu: guvernele își arogă mai multă autoritate asupra comportamentului nostru; cetățenii sunt prea distrași sau obosiți pentru a băga de seamă; însăși percepția noastră cu privire la cât control asupra vieții noastre zilnice e rezonabil sau nu se modifică.” Și astfel, „alegerile pe care le facem acum vor avea implicații pe termen lung pentru demarcațiile dintre stat și individ”. Ziarul bulgar Dnevnik scrie despre „Vacanța Covid” pe care guvernul voia s-o ofere bulgarilor în ajunul alegerilor, înainte de recenta agravare a pandemiei. „Oricare ar fi explicațiile, toate indică motive politice în spatele deciziilor. Sănătatea a rămas pe planul doi. Coronavirusul e deja un jucător important pe scena politică. Și s-ar putea dovedi un partener de coaliție al GERB.” Presa maghiară pare preocupată tot de aspecte politice, dar din România. Portalul Index titrează „Scandal uriaş în România: peste 7.000 de persoane vaccinate fără programare prealabilă”. Au fost vaccinate persoane chiar și înaintea medicilor şi peste 4.000 de cetăţeni care nu aveau prioritate faţă de bolnavii cronici; în plus, au fost vaccinate peste rând rude ale militarilor şi demnitarilor, scrie Index, citând portalul românesc Recorder. Ziarul Magyar Nemzet se ocupă tot de România, dar din perspectiva politicii externe. România ajută Republica Moldova cu 200.000 de doze de vaccin, dar gestul ei „are scopuri de propagandă politică”. Șeful diplomaţiei de la Bucureşti, Bogdan Aurescu, a declarat că donaţia dovedeşte că România îşi respectă promisiunile. Dar, desigur, Bogdan Aurescu nu s-a referit „la interconectarea reţelelor energetice sau a căilor rutiere, deoarece partea română a rămas mult în urmă cu aceste planuri”, comentează Magyar Nemzet.
Despre „diplomația vaccinurilor” scrie și portalul european EUobserver: „cursa pentru vaccinarea europenilor a început, și e o competiție între Est și Vest. Ea a fost numită și «un nou război rece». În lumea realpolitik-ului, relațiile cu țările furnizoare ori donatoare de vaccinuri susțin și alianțe, care pot fi folosite și pentru alte priorități diplomatice”. Diplomația vaccinurilor urmărește să „valideze principiile fundamentale ale programelor care au creat respectivele vaccinuri”. Rusia și China, deci, „nu se limitează la a vinde vaccinuri – ele promovează un set de valori care subminează normele internaționale”. „Actualul nostru sistem se bazează pe transparență, colaborare și credibilitatea instituțiilor. O revizuire a acestor norme sanitare globale pentru a le armoniza cu modelele de guvernare chinez și rus ar avea consecințe pe termen lung pentru Europa și lume”, conchide EUobserver. Revista americană Foreign Affairs abordează aceeași temă, analizând însă doar cazul chinez. „Țara care e capabilă să producă și să distribuie vaccinuri altor țări mai puțin norocoase va avea un profit de pe urma investiției: prestigiu, bunăvoință, poate și un grad de îndatorare, ba chiar și admirație.” Președintele Xi Jinping a etichetat vaccinurile chinezești drept „bun public global”, iar țara le donează în 69 de state și în alte 28 le vinde. „Enorma cerere globală de vaccinuri cuplată cu «naționalismul vaccinurilor» al țărilor bogate au oferit Chinei o ocazie excelentă de a pătrunde pe o piață dominată multă vreme de companii farmaceutice indiene și occidentale.”
Tot în contextul tensiunilor dintre China și Occident, postul BBC anunță că a fost bătut „ultimul cui în sicriul libertăţii din Hong Kong”. Mai exact, Congresul Naţional Popular al Chinei a aprobat legea care va înnăbuşi opoziţia din legislativul Hong Kongului. Ea „le conferă parlamentarilor pro-Beijing drept de veto împotriva candidaţilor pro-democraţie şi reduce numărul membrilor aleşi direct de popor”. Din Franța, Le Figaro reține că Beijingul afirmă că „reforma” e necesară pentru ca numai „patrioții” să poată conduce metropola financiară. Iar „termenul de patriotism înseamnă «a iubi actuala Republică Populară Chineză, condusă de Partidul Comunist Chinez»”, după cum l-a definit un demnitar de la Beijing. Despre un alt punct nevralgic, Taiwan, scrie La Libre Belgique: „O navă de război americană a trecut prin strâmtoarea Taiwan, a doua zi după un avertismentul unui comandant care se teme de o invadare a teritoriului de către China până în 2027”. Amiralul Philip Davidson, a declarat: „Mă tem că sunt pe cale să accelereze proiectul lor de a depăşi SUA până în 2050. E limpede că Taiwanul face parte din ambiţiile lor şi cred că ameninţarea e evidentă în deceniul următor, de fapt în următorii şase ani”. Conform unei analize a revistei americane The Hill, China „deține acum capacitatea de a înfrânge Taiwanul în decurs de săptămâni, dacă nu zile”, iar dacă SUA ar interveni militar în apărarea lui ar risca o înfrângere devastatoare, ba chiar ar putea „periclita planeta dacă se va ajunge la folosirea armelor nucleare”. Soluția ar fi ca diplomația SUA să se pună pe treabă și să atragă ambele tabere înapoi din pragul conflictului, întrucât „speranța nu e o strategie”. Cotidianul britanic The Financial Times abordează unghiul european al acestor tensiuni sub titlul „Bruxelles-ul încearcă să-i câștige de partea sa pe cei care critică acordul UE-China”. Publicarea acordului va avea loc în câteva zile, iar ea „va constitui preludiul unor dezbateri aprinse pe tema ratificării unui tratat denunțat de apărătorii drepturilor omului, dată fiind represiunea Beijingului asupra uigurilor musulmani din Xinjiang și asupra mișcării democratice din Hong Kong”. Europarlamentarii au avertizat că aprobarea acordului de către Parlamentul European nu este sigură. Ea va depinde de „o serie de măsuri pe care UE le va adăuga arsenalului deja existent pentru a putea acționa contra încălcării drepturilor omului sau împotriva unor practici comerciale injuste”.

Andrei Suba, RADOR

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult