Acasa Revista Presei Revista presei internaţionale, 15 februarie 2023

Revista presei internaţionale, 15 februarie 2023

scris de Z.V.
40 Afisari

Războiul din Ucraina și, legată de acesta, situația din Republica Moldova, precum și consecințele cutremurelor din Turcia și Siria se numără printre temele cărora presa internațională le-a acordat cea mai mare atenție.
„Stoltenberg cere mai multă muniție pentru Kiev; noua ofensivă a Moscovei a început”, titrează Euronews. „Războiul din Ucraina consumă o cantitate imensă de muniție și epuizează stocurile membrilor NATO. O provocare deopotrivă pentru Kiev și Occident.” Problema se discută marți și miercuri la Bruxelles, la întâlnirea Grupului de Contact pentru Ucraina cât și la reuniunea miniștrilor apărării din NATO. Ministrul ucrainean al apărării citat de agenția Ukrinform, e convins că „va fi o zi foarte productivă” pentru Grupul de Contact. Pe ordinea de zi se află „​​protecția spaţiului aerian ucrainean, dezvoltarea aşa-numitei coaliții de tancuri şi instrucția soldaților ucraineni”. Publicația ucraineană Evropeiska Pravda completează că „pe parcursul lui 2023 aliații occidentali îi vor oferi probabil Kievului 100 de miliarde de euro sub formă de asistență militară”, conform ministrul apărării din Estonia. În paralel, Vestul continuă să adopte noi sancțiuni contra Rusiei. ECOFIN a decis să adauge și Rusia pe lista jurisdicțiilor necooperante din punct de vedere fiscal (pe lista neagră a paradisurilor fiscale), relatează site-ul italian Ilsole24ore. Agenţia rusă Ria Novosti reține că Elveția a blocat recent active rusești de peste 8 miliarde de dolari. Per total, numai Credit Suisse a înghețat până acum peste o treime din activele rusești înregistrate în țară – peste 19 miliarde de dolari. Totuși, neobișnuit de vizibile au fost astăzi și opiniile „nealiniate” în privința confruntării Rusia-Occident. Sub titlul „Drama Ucrainei”, un ministru social-democrat din Angola publică în cotidianul portughez Diário De Notícias un text prin care-și justifică un editorial recent „conform căruia complexul SUA/NATO a provocat războiul din Ucraina”. „Nu am nicio îndoială că decizia Moscovei a fost un răspuns (repet: greșit) la extinderea NATO până la granița rusă. Ca să fie clar, adaug că dezaprob atacul rusesc asupra Ucrainei, declanşat fără autorizația Consiliului de Securitate ONU, cum am condamnat mereu și atacurile comise de principalele puteri occidentale, în special de SUA, împotriva unor ţări din diverse regiuni ale lumii, tot fără aprobarea ONU şi sub pretexte şi mai incredibile decât cele folosite de Moscova.” Agenția italiană Ansa trece în revistă reacțiile scandalizate la declarațiile pro-Putin ale lui Silvio Berlusconi. Cel mai bine sintetizează chestiunea ministerul ucrainean de externe: „Acuzațiile fără sens ale lui Berlusconi la adresa lui Zelenski sunt o încercare de a-i pupa mâinile lui Putin, mânjite de sânge până la cot. Berlusconi încurajează Moscova să-și continue crimele și, prin urmare, are răspunderea politică și morală. În schimb apreciem foarte mult răspunsul prompt al [premierului Georgia] Meloni, care și-a reafirmat sprijinul neclintit pentru Ucraina”. „Sunt categoric împotriva trimiterii de arme pentru războiul din Ucraina”, a declarat preşedintele bulgar Rumen Radev, citat de publicația bulgară Focus. Totuși, el precizează că „Bulgaria a afirmat o poziţie clară, prin care condamnă categoric agresiunea Kremlinului împotriva unui stat suveran, dar continui să cred că acest conflict nu are o soluţie militară”. Aceeași publicație semnalează și alt caz similar la Sofia: „Radev a declarat că Bulgaria nu poate accepta sancţiuni europene împotriva Rusiei în domeniul energiei nucleare, deoarece vor afecta direct energia ţării şi a precizat că, dacă se va ajunge acolo, Bulgaria va folosi veto”. Agenția MTI redă o declarație a ministrului ungar de externe care se înscrie într-un tipar familiar. În urma unei întrevederi cu omologul lui kîrgîz, el a constatat că „în afara lumii transatlantice vocea păcii devine tot mai puternică. E în interesul Kîrgîzstanului și al întregii Asii Centrale ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai curând, deoarece prelungirea lui reprezintă un risc serios de securitate pentru Asia Centrală, iar sancțiunile provoacă probleme economice grave”. Între timp, revista americană The Atlantic publică un foarte amplu articol „bazat pe interviurile și cercetările Proiectului Reckoning, un grup multinațional de jurnaliști și cercetători care strâng probe referitoare la crimele de război din Ucraina”. Una dintre concluziile lor: „Eșecul și incompetența duc la violență; violența generează mai multă rezistență; iar rezistența, atât de dificil de înțeles pentru invadatori, generează distrugere, durere și suferință tot mai aleatoriu, mai generalizat. Aceasta e logica genocidului care se desfășoară chiar acum în teritoriile ucrainene ocupate și încă neeliberate, în care statul ucrainean nu e încă în măsură să numere camerele de tortură, nicidecum să le închidă”.
Declarațiile de ieri ale președintei Maia Sandu privind un complot rusesc împotriva Chișinăului au stârnit peste granițe numeroase reacții. The Washington Post afirmă că „a strâns informații arătând modul în care forțele de securitate ale Kremlinului și-au îndreptat spre Moldova o serie de consilieri și au investit milioane de dolari în țară pentru a sprijini lideri filoruși, dintre care unii sunt sancționați de SUA”. Însă „agresiunea Rusiei a apropiat totodată și mai mult Moldova de Occident”. The Wall Street Journal își dedică editorialul acestui subiect: „Putin râvnește la toate țările care au făcut parte din URSS și, dacă va izbuti în Ucraina, următoarea lui țintă va fi aproape sigur Moldova.” Deja „Kremlinul se folosește de problemele economice ale Moldovei pentru a ațâța tulburări politice”. Chișinăul acuză „un cunoscut personaj rusofil de finanțarea protestelor contra scumpirii energiei”. Concluzia? „Neliniștea din Moldova evidențiază cât de mare e miza în Ucraina. Un Kremlin victorios se va gândi și la alte cuceriri.” Rai News reține că „Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, care are poziții filoruse și e principala forță de opoziție, a criticat-o pe Sandu pentru acuzațiile aduse Moscovei și i-a cerut să facă publice dovezile despre presupusele planuri, în caz contrar astfel de declaraţii urmând a fi considerate o provocare menită să atragă Moldova în conflictul armat, să creeze tensiuni în societate şi să intimideze opoziţia”. Agenția rusă Tass transmite că Moscova consideră „nefondate declarațiile Chișinăului despre «planul Rusiei de destabilizare» a Republicii Moldova” și acuză în schimb că „adevăratul obiectiv al Kievului, care a lansat această dezinformare, este «atragerea Chișinăului într-o confruntare dură cu Rusia»”. Ziarul rus Nezavisimaia Gazeta dezvoltă ideea într-un articol cu iz de amenințare intitulat „Chișinăul riscă să obțină încă o Transnistrie”. Iar subtitlul explică: „Găgăuzii se tem că Sandu va deschide un al doilea front ucrainean” (în Transnistria, se precizează ulterior). Potrivit articolului, un sondaj ar fi relevat că numai vreo 3% din găgăuzi au încredere în puterea de la Chișinău; în schimb 92% au încredere în Rusia și 40% în Turcia. Săptămânalul britanic The Economist apreciază că „Moldova e de multă vreme extrem de dezbinată. Influența propagandei ruse e enormă. Dar sondajele arată că moldovenii au adesea opinii confuze și contradictorii. Atacul Rusiei contra Ucrainei a dus însă la o modificare considerabilă a opiniilor: Putin rămâne de departe cel mai apreciat politician străin, însă rata aprecierii lui s-a prăbușit. La finalul anului trecut peste 70% din moldoveni considerau că armata țării lor ar trebui consolidată. Amicii Rusiei din Moldova – și difuzoarele lor din presă – se împotrivesc ideii. Ceea ce pare un motiv întemeiat de a o face”.
„Cel puțin 35.000 de oameni au murit ca urmare a cutremurelor din Turcia și Siria, ceea ce-l face unul dintre cele mai grave dezastre naturale ale secolului”, scrie cotidianul britanic The Guardian. „Sute de mii de oameni rămân prinși sub moloz”, iar „bilanțul final al morților ar putea să nu fie cunoscut niciodată”. „În asemenea condiții groaznice, pare de neconceput ca zone întregi ale regiunii calamitate să fie lăsate în voia sorții.” E vorba de zonele controlate de rebelii sirieni, unde, recunoaște însuși ONU, a ajuns doar un volum „neglijabil” de ajutoare. „Victime ale războiului, dictaturii, extremismului și, acum, și ale unei catastrofe naturale au nevoie de ajutorul nostru, fie și tardiv, și vor continua să aibă nevoie de el ani la rând.” The Washington Post se apleacă în special asupra situației din Turcia, acuzând guvernul că „nu și-a aplicat propria legislație privind construcțiile, ba chiar a oferit amnistii – în schimbul unei taxe”. Iar declarația președintelui turc Recep Tayyip Erdogan cum că „nu e posibil să fii pregătit pentru un asemenea dezastru” e infirmată complet de cazurile altor două țări: Chile și Japonia. Chile e afectată frecvent de cutremure chiar și mai puternice decât cele din Turcia. După cel mai puternic cutremur (1960 – magnitudine 9,5; 1.600 de morți) țara a investit masiv în cercetarea rezistenței seismice și a adoptat reguli stricte în construcții. Drept urmare, în prezent „mor foarte puțini oameni la cutremure similare, uneori chiar deloc”. În Japonia dens populată cutremurele de 7,8 nu sunt neobișnuite, dar, mulțumită regulilor stricte din construcții, în majoritatea cazurilor nu înregistrează nici măcar un deces. Ziarul israelian The Jerusalem Post e și mai explicit: „Corupția a permis ca seismele să producă daune”. După un cutremur din 1999 de 7,6 grade care a ucis 18.000 de turci, parlamentul a impus temporar un așa-zis „impozit seismic”, făcut permanent de partidul lui Erdogan, AKP, ajuns la putere în 2002. În cei 23 de ani de când există, din acest impozit s-au strâns 4,7 miliarde de dolari, bani care, dovedește cutremurul din februarie, n-au fost folosiți la consolidarea clădirilor. Din contră, în 2018 guvernul lui Erdogan a oferit o amnistie firmelor de construcții, contra unei taxe, și 13 milioane de clădiri neconforme au devenit legale. Dar preocuparea lui Erdogan în acest moment o reprezintă „în mod clar” alegerile. Pe 6 februarie le-a oferit sprijin primarilor AKP din zonele calamitate, nu și celor ai opoziției. Pe 7 februarie parchetul din Istanbul lansa anchete penale contra jurnaliștilor care au criticat comportamentul guvernului. Revista americană Foreign Policy se ocupă chiar de perspectivele electorale ale lui Erdogan. În Turcia „șocul inițial provocat de seism s-a preschimbat în mânie. Criticile se concentrează pe acțiunile tardive de salvare, pe așa-zisul impozit seismic dispărut ori delapidat și pe avântul – dovedit acum letal – din sectorul construcțiilor, bazat pe nepotism”. De exemplu, armatei i-au trebuit două zile pentru a ajunge efectiv în teren și a ajuta. „Cutremurul a făcut irelevante toate sondajele electorale de până acum. Toate partidele pornesc de la zero și au la dispoziție trei luni, iar comportamentul lor în această perioadă va determina rezultatul alegerilor din mai.” (Andrei Suba, RADOR)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult