Presa internațională salută acordul de armistițiu convenit miercuri între Israel și Hamas. „După 15 luni de război, s-a ajuns în sfârșit la un acord între statul evreu și gruparea armată palestiniană pentru a pune capăt luptelor din Gaza. Data de începere a acestei încetări a focului este programată pentru duminică, 19 ianuarie”, citim în Washington Post.
„Oprirea luptelor în Gaza și schimburile de prizonieri. Acestea sunt cele două cuvinte cheie ale acordului de armistițiu dintre Israel și Hamas”, scrie Courrier International, menționând că anunțul armistițiului reprezintă „rezultatul unor luni de negocieri intermitente, facilitate de mediatorii egipteni și qatarezi, cu sprijinul Statelor Unite”. Cotidianul „Ha’Aretz” indică faptul că „Israelul speră că primii ostatici să fie eliberați săptămâna viitoare, înainte de învestirea președintelui ales [american] Donald Trump”, dar precizează că, pentru a intra în vigoare, o astfel de încetare a focului trebuie să fie ratificată oficial de cabinetul de război israelian, care a clarificat că mai trebuie puse la punct anumite detalii. De altfel, după cum amintește Le Figaro, Donald Trump ceruse în mod expres un acord de încetare a focului și eliberarea ultimilor ostatici în viață înainte de învestirea sa la Casa Albă pe 20 ianuarie. Iar emisarul său special în regiune, Steve Witkoff, a folosit în acest scop stilul forte, încălcând de exemplu odihna obligatorie de Shabat și forțându-l pe Benjamin Netanyahu să-l primească sâmbătă după-amiază pentru discuții urgente.
Publicația lusitană Jornal de Noticias avertizează că o încetare a focului nu este sinonimă cu sfârșitul războiului. „Armistițiul nu este un acord de pace, pentru că violența, resentimentele și răzbunarea nu vor dispărea, iar palestinienii vor fi supuși, în continuare, unui regim de „apartheid”, vor fi limitaţi la Gaza și Cisiordania, fără patrie și lipsiţi de drepturi. Cu toate acestea, după atâta vărsare de sânge, atâta distrugere, atâta suferință, generate de un act de terorism atroce în sudul Israelului și de un război genocid în Gaza, orice rezultă din armistițiul anunțat este un motiv mai mult decât suficient pentru a respira uşuraţi”, salută cotidianul portughez.
Într-o analiză mai curând sceptică, FINANCIAL TIMES observă că deși Israelul a ieșit din conflict în calitate de superputere a Orientului Mijlociu, ordinea internațională bazată pe reguli și diplomație a devenit o ruină. Din perspectivă strategică, Israelul a ieșit din conflict în calitate de superputere a Orientului Mijlociu, inamicii săi fiind destabilizați, dar a suferit în schimb daune enorme la nivel de reputație. În acest context, editorialistul publicației britanice remarcă faptul că războiul din Gaza are o semnificație nu doar regională; după cum subliniază tot mai frecvent demnitarii occidentali, acum se desfășoară o luptă globală contra unei „axe a răului” formată din Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Israelul a slăbit acum întreaga axă. Colapsul regimului Assad în Siria a fost în mare măsură efectul secundar al asaltului devastator asupra Hezbollahului, aliat-cheie al lui Bashar al-Assad. Prăbușirea lui Assad constituie, la rându-i, o gravă lovitură resimțită deopotrivă de Iran și Rusia, care interveniseră militar în favoarea regimului. Dar, după cum remarcă editorialistul britanic, o ultimă victimă a războiului din Gaza este chiar „ordinea internațională bazată pe reguli” promovată de administrația Biden. Iar reconstrucția acestei ordini bazate pe reguli s-ar putea să fie la fel de dificilă ca reconstrucția fizică a Fâșiei.
Apropierea preluării mandatului de către noul președinte al SUA suscită previziuni și speculații privind evoluția relațiilor externe ale Statelor Unite. Cele mai mari temeri sunt legate de noile politici economice. „Canada este gata să riposteze dacă Trump va institui taxe vamale pentru produsele canadiene”, notează publicația francofonă La Libre Belgique. „De când președintele nou ales și-a anunțat intenția de a crește taxele vamale la 25% cu vecinii săi, Ottawa caută o soluție și chiar are în vedere impunerea unor taxe vamale mai mari pentru anumite produse din oțel, ceramică, sticlărie și pentru sucul de portocale din Florida. Liderii provinciilor și ai opoziției au menţionat, de asemenea, posibilitatea de a bloca exporturile de petrol, electricitate și minerale esențiale din Canada către vecinul său de la sud”.
Nemulțumiri apar și din partea Congresului american, citim în săptămânalul Le Point.
„Politica tarifară propusă de Donald Trump este o bombă cu ceas pentru economia americană”, se arată într-un document al comisiei pentru buget, avertisment care ar trebui să aibă o cu totul altă greutate decât plângerile europene cu privire la perspectiva unui război comercial. „Modificările tarifelor ar crește costul bunurilor importate, iar prețurile produselor de substituţie străine și autohtone ar crește, de asemenea, pe măsură ce consumatorii și întreprinderile vor înlocui importurile cu produse locale. Războiul comercial ar provoca un efect de domino devastator, iar inflația ar continua să crească. Ca urmare, scrie Le Point, unele companii din SUA ar întârzia sau renunța la noi investiții. Ca să nu mai vorbim de inevitabile represalii din partea partenerilor comerciali, care ar impune taxe echivalente pe exporturile americane”.
Rămânem în spațiul american cu un articol consacrat incendiilor devastatoare din Los Angeles, strâns legate de schimbările climatice, dar și de globalizarea designului urban. The Atlantic atrage atenția asupra faptului că locuințele moderne sunt pline cu plastic, ceea ce transformă incendiile din zonele rezidențiale în văpăi încărcate cu chimicale, care ard mai rapid, mai fierbinte și mai toxic decât predecesoarele lor.
Pompierii avertizează că fumul din regiune este un cocteil otrăvitor, în parte și din cauza omniprezenței plasticului și altor produse petrochimice în interiorul caselor. După ce toate intervențiile presupunând salvarea de vieți umane se încheie, pompierii trebuie să se retragă din acea atmosferă toxică, întrucât riscul e mult prea mare, punctează publicația americană, care adaugă că plasticul poluează și ne ucide lent încă dinainte de a ajunge să ardă, mai exact din momentul în care când devine omniprezent în casele noastre.
(Agenția de presă RADOR)
