Acasa Revista Presei Revista presei internaționale – 17 iunie 2022

Revista presei internaționale – 17 iunie 2022

scris de Z.V.
33 afisari

Războiul din Ucraina și implicațiile lui geopolitice, precum extinderea UE și NATO, securitatea energetică ori expectativa Chinei, continuă să fie temele cele mai vizibile în paginile presei internaționale.

Revista presei

„Liderii Franței, Germaniei, Italiei și României au sosit joi la Kiev, într-o demonstrație de sprijin european colectiv pentru Ucraina, marcând cea mai importantă vizită de la Kiev după invazia Rusiei”, transmite agenția The Associated Press. „Ucrainenii au mari speranțe că vizita ar putea marca un punct de cotitură, deschizând drumul către noi livrări semnificative de arme. Tot joi, miniștrii apărării din NATO se reunesc la Bruxelles pentru a discuta despre mai mult ajutor militar pentru Ucraina.” EUObserver reține declarația președintelui Macron cum că „toți patru sprijinim [acordarea] imediată a statutului de candidat la UE”. Alte state UE, în frunte cu Olanda, sunt reticente însă, fiindcă Ucraina nu îndeplinește încă criteriile necesare. Publicația europeană Politico semnalează că la Consiliul European de săptămâna viitoare se va dezbate și propunerea Franței de înființare a unei „Comunități Politice Europene”, o soluție de compromis „deschisă statelor europene care împărtășesc un set comun de valori democratice, indiferent de natura actualei lor relații cu UE”. În acest nou club ar putea intra țările Parteneriatului Estic, cele din Balcanii Occidentali, dar și Regatul Unit. În Franța, ziarul Le Figaro precizează că vizita are ca scop clarificarea poziției Parisului în raport cu războiul și discutarea unor teme precum candidatura Kievului la UE, aprovizionarea acestuia cu armament și deschiderea de coridoare pentru exportul cerealelor. Din perspectiva agenției italiene ANSA, „e o misiune încărcată cu valoare politică și simbolică: liderii celor trei țări principale ale UE, toți împreună, față în față cu Volodimir Zelenski. Pentru a demonstra că Europa e unită și poate pentru a indica o linie nu neapărat identică cu a americanilor”. Publicația austriacă Die Presse citează reacția secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg: „Este un mesaj al solidarităţii. Demonstrează cum conlucrează UE şi NATO şi ce eforturi depun aliaţii şi partenerii NATO pentru a susţine Ucraina”. Ziarul belgian Le Soir subliniază că vorbim de „o premieră de la începutul invaziei ruse pentru liderii principalelor trei ţări din UE” și că survine într-un „moment de cotitură pe câmpul de luptă”, după cum s-a exprimat secretarul american al apărării. La un moment de răscruce s-a referit și președintele Iohannis, citat de BBC: „Vremurile extraordinare necesită răspunsuri extraordinare, strategice şi vizionare. Acordarea statutului de candidat la UE pentru Ucraina, Republica Moldova şi Georgia reprezintă cheia construirii unui scut puternic şi durabil în jurul propriilor noastre valori”. Și presa ucraineană consideră vizita drept „istorică”, agenția de presă RBC explicând că ea „nu a fost anunțată dinainte, din motive de securitate”. Evropeiska Pravda scrie că liderii UE „au ajuns la Irpin pentru a vedea distrugerile lăsate în urmă de armata rusă”. Ei „s-au plimbat pe străzile din oraş, unde 75% din clădiri au fost avariate sau distruse de trupele invadatoare”. Editorialul ziarului britanic The Financial Times explică de ce Ucraina ar trebui să primească statut de candidat la UE, alături de Moldova și Georgia, în ciuda faptului că ele nu satisfac încă criteriile de aderare. Acordarea statutului ar fi o „afirmare extrem de pozitivă a identității europene a Ucrainei” și ar „încuraja forțele pro-UE din toate cele trei țări”. Perspectiva aderării ar reprezenta un „stimulent robust pentru reforme instituționale și structurale”. Pe de altă parte, și UE ar trebui să-și „reformeze procedura de accedere”, astfel încât noii candidați să nu se „împotmolească” pe drum, precum fostele state iugoslave și Turcia.
În contextul vizitei de azi și a escalelor făcute anterior de Macron la București și Chișinău, numele Republicii Moldova a fost pomenit mai des decât de obicei în presa internațională. Ziarul rus Nezavismaia Gazeta titrează „Franța promite consolidarea securității Republicii Moldova”, cu subtitlul „Vizita lui Macron la Chișinău e percepută ca un semn de protecție”. Articolul îl citează pe fostul premier Ion Sturza: „Macron a sosit la Chișinău pentru o vizită consacrată securității regionale. Semnalul clar, simplu și deschis spune: «Nu vă amestecați, Moldova este sub umbrela noastră»”. Agenția ungară MTI transmite că „premierul Viktor Orbán a discutat telefonic cu omologul său moldovean, Natalia Gavriliţa, despre războiul din Ucraina şi integrarea europeană a Republicii Moldova”. Totodată, un alt oficial ungar a asigurat că „Ungaria va sprijini integrarea europeană a Republicii Moldova pe tot parcursul procesului de aderare”.
Publicația spaniolă 20 Minutos anunță că SUA vor trimite Ucrainei un nou pachet de arme în valoare de 1,2 miliarde de dolari, în special piese de artilerie. În aceeași zi și Stoltenberg a declarat că NATO e „extrem de concentrată pe suplimentarea sprijinului” pentru Ucraina. El le-a transmis aliaților că e necesar să acționeze „mai rapid și să facem presiuni şi mai mari”. „Noile arme din SUA vor ajuta Ucraina să revendice teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea”, a afirmat ministrul ucrainean al apărării, intervievat de CNN. „Vom elibera toate teritoriile noastre, toate [..] Dar vom merge pas cu pas”, a precizat el. Între timp, transmite agenția Reuters, Regatul Unit a impus noi sancțiuni Rusiei, în special pentru „strămutarea şi adopţia forţată a copiilor ucraineni”. A fost sancționat de asemenea și patriarhul Kirill pentru activitatea sa propagandistică în favoarea războiului. Turcia, din contră, continuă să saboteze primirea Suediei și Finlandei în NATO, reiese dintr-un articol publicat în ziarul turc Akșam. Preşedintele Erdoğan i-a transmis telefonic lui Stoltenberg că „Suedia şi Finlanda trebuie să facă paşi concreţi pentru a fi eliminate îngrijorările Turciei şi e nevoie de un «angajament scris»”. Totodată Turcia a respins propunerea NATO de organizarea unei trilaterale cu Finlanda şi Suedia pentru a se „soluţiona problemele legate de aderare”. În aceste condiții, săptămânalul britanic The Economist atrage atenția că Turcia mai mult încurcă decât ajută NATO. „Însă plecarea ori expulzarea ei din NATO rămâne încă o fantezie.” Pe de o parte țara are o importanță strategică prea mare pentru alianță, pe de alta nici Ankara n-ar vrea să renunțe la umbrela de securitate a NATO. „Turcia va rămâne probabil o durere de cap pentru alianță, chiar și cu Erdoğan plecat de la putere. Dar e o durere cu care va trebui să trăiască.”
Pe frontul energetic, „Rusia a avertizat că fluxul de gaze către Europa prin intermediul Nord Stream 1 ar putea fi suspendat, după probleme datorate lipsei de componente cauzate de sancțiuni”, relatează ANSA. Fluxul către Germania a fost întrerupt deja de două ori săptămâna aceasta, „cu scopul de a provoca creșterea prețurilor”, potrivit Berlinului. Agenția rusă TASS anunță de asemenea că „Europa va plăti în 2022 pentru petrol şi gaze cu 400 de miliarde de dolari mai mult decât în ​​2021 din cauza deciziilor ei politice”. În acest context, UE, Israelul şi Egiptul au semnat joi un protocol pentru importul de gaz israelian în Europa, relatează France 24. În absenţa unei conducte între Israel și Europa, primul va trimite gaz în Egipt, unde va fi lichefiat și expediat în UE. EUObserver remarcă totuși că Germania continuă să importe gaz din Rusia. O subsidiară a gigantului chimic BASF a importat numai în martie gaze de 14 miliarde de euro din Rusia, „realizând din parteneriatul cu Gazprom un profit de 400 de milioane de euro, deși promisese că-și va sista afacerile cu Rusia”. De altfel revista americană Foreign Policy comentează că „fermitatea Germaniei în privința Rusiei și a apărării se estompează deja”. „Bunăvoința cumpărată de Germania prin suspendarea gazoductului Nord Stream 2 începe să dispară, mai ales dacă vreun acord [de pace] privind Ucraina va include și ridicarea sancțiunilor și revenirea deplină de livrările de gaz și petrol. Orice astfel de târg va omorî cu siguranță orice solidaritate și încredere vor mai fi rămas în substratul UE. Statele est-europene vor vedea o UE condusă de Franța și Germania mai puțin ca pe o comunitate de valori și mai degrabă ca pe un aranjament economic ținut laolaltă de interesul financiar.” Cotidianul portughez Jornal de Notícias sesizează același aspect: disponibilitatea Parisului și Berlinului de a discuta cu Putin pleacă de la o eroare istorică. Europa s-a bucurat de energia ieftină din Rusia, iar cu banii astfel obținuți Kremlinul și-a modernizat armata, pe care a folosit-o la „achiziții” teritoriale. Orbită de profit, Europa a reacționat slab, iar acum această „strategie de cucerire teritorială a Rusiei își are epilogul în cea mai mare și mai brutală invazie din Europa din acest mileniu”.
Aflată până acum mai degrabă în expectativă, China „a oferit miercuri cea mai clară declarație de sprijin pentru Putin de la invadarea Ucrainei, angajându-se să susțină «suveranitatea și securitatea» Rusiei”, atenționează Politico. „Este o abatere retorică semnificativă de la apelul anterior al președintelui Xi Jinping către Putin de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială ale «tuturor țărilor»” – deci, implicit, și ale Ucrainei. Cotidianul israelian The Jerusalem Post apreciază că „China este de mulți ani principalul câștigător și cel mai puternic factor de influență activ în Orientul Mijlociu”. China a investit masiv în regiune, și de teama unei destabilizării în urma Primăverii Arabe, dar și îngrijorată de prezența masivă a Rusiei în Siria. China poate fi văzută ca o „superputere ce poate umple vidul creat de retragerea SUA din regiune”. Revista americană Foreign Affairs atrage atenția că în regiunea indo-pacifică balanța puterii depinde de statutul Taiwanului. „Dintre toate marile chestiuni care ar putea provoca un război între SUA și China Taiwanul se află în fruntea listei. Un «portavion nescufundabil», el reprezintă o poartă către Marea Filipinelor, un teatru vital pentru apărarea Japoniei, Filipinelor și Coreei de Sud de eventuale acțiuni coercitive ori atacuri ale Chinei. Nu există vreo garanție că Beijingul ar câștiga un război pentru insulă, dar dacă ar obține controlul asupra ei și și-ar detașa active militare acolo, poziția militară a Chinei s-ar îmbunătăți considerabil”.

(Andrei Suba, RADOR)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult