Presa internațională reflectă tabloul unei scene globale în curs de transformare, acordând un interes special războiului din Ucraina și relației transatlantice, evoluțiilor din Orientul Mijlociu și instabilității politice din Europa, inclusiv România.
Țările din „coaliția voluntarilor” discută trimiterea a peste 10.000 de pacificatori în Ucraina, informează ziarul britanic The Sunday Times, citând o sursă guvernamentală britanică.
Circa 35 de state și-au exprimat disponibilitatea de a-i oferi arme, sprijin logistic și informații secrete misiunii de menținere a păcii. Cotidianul spaniol La Razon scrie că „O încetare a focului în Ucraina ar putea fi mai aproape ca niciodată. Acum Vladimir Putin e cel care trebuie să aprobe un plan acceptat deja de Kiev și Washington”. O analiză a spionilor ruși ajunsă în presă stipulează însă că finalul „războiului din Ucraina nu poate avea loc înainte de 2026” și respinge planul lui Donald Trump de a ajunge la un acord de pace în 100 de zile, considerându-l „imposibil”. „Trump și Putin vor discuta săptămâna aceasta, a anunțat trimisul special Steve Witkoff, care s-a întâlnit recent cu Putin, reține ziarul italian La Stampa. Tot Witkoff apreciază că „divergențele dintre părți se reduc”. Francezul Le Point precizează că deocamdată au discutat sâmbătă miniștrii de externe, Marco Rubio și Serghei Lavrov, deși nu au publicat detalii despre convorbire. Între timp, „presiunea internațională pentru încetarea focului crește, în vreme ce atacurile aeriene continuă de ambele părți”. Cotidianul rus Kommersant rezumă sec poziția actuală a Kremlinului: „Moscova a răspuns la propunerea de armistițiu a Washingtonului și Kievului în mod categoric evaziv”. În acest context, The Washington Post îi laudă luciditatea lui Emmanuel Macron, subliniind că pozițiile lui privind apărarea europeană și necesitatea unei abordări independente față de SUA se dovedesc acum vizionare. În 2017 vorbise deja de „moartea cerebrală” a NATO, pentru ca acum să fie „unicul conducător care vorbește cu Trump de mai multe ori pe săptămână și coordonează sprijinul european pentru Ucraina, fiind concomitent comandantul suprem al singurei puteri nucleare a UE”.
Trump a anunțat vineri eliminarea unui terorist islamic în Irak, „în coordonare cu guvernul irakian și guvernul regional kurd”, consemnează Rai News. Jihadistul Abdallah Makki Muslih al-Rufayi era adjunct al „califului” ISIS și responsabilul grupării teroriste pentru operațiuni externe. Trump a anunțat sâmbătă și o „acțiune militară decisivă și puternică” contra teroriștilor Houthi din Yemen, care perturbă de un an o importantă rută de transport maritim, informează La Libre Belgique. Trump și-a reluat amenințările și la adresa Iranului cu privire la sprijinirea teroriștilor Houthi, avertizând că-l va considera deplin răspunzător pentru acțiunile acestora și menționând că „nu-i vom menaja în acestă privință”. Iranul a avertizat SUA la rândul lui că ar putea recurge la represalii, transmite BBC, comentând că „Teheranul ştie că atacurile din Yemen sunt un avertisment din partea SUA: După loviturile dure date anul trecut altor interpuși ai Iranului din regiune, SUA ar putea transmite mesajul că rebelii Houthi urmează pe listă”. Site-ul israelian Ynet News comentează că „încurajat de Israel, dar fără prea mult sprijin din partea spionajului, Trump a lansat o ofensivă majoră contra grupării Houthi. Spre deosebire de Biden, lui nu-i e frică de un război regional. Loviturile, susținute și de Arabia Saudită, urmăresc să securizeze rutele de transport maritim și să descurajeze Iranul”. Editorialul de sâmbătă din The Wall Street Journal îl îndeamnă pe Trump să fie mai ambițios în problema iraniană și să încerce „dezarmarea nucleară”, în loc să se mulțumească doar cu „controlul armamentului”. „Barack Obama s-a mulțumit cu controlul armamentului în 2015, restricționând programul nuclear al Iranului, dar lăsându-l intact, legitim și pregătit să accelereze imediat ce restricțiile temporare ar fi expirat”. Calea dezarmării nucleare, implementată deja în cazurile Africii de Sud și Libiei, „nu-i lasă regimului nici un fel de infrastructură de îmbogățire a uraniului și de armament”, în caz că s-ar răzgândi. Ziarul turc Sabah analizează tendințele geopolitice globale în contextul „cutremurul strategic” care a accelerat odată cu revenirea lui Trump. „Se poate întâmpla ca SUA, Rusia și China să decidă să își armonizeze interesele. Ar putea exista un scenariu privind un acord între superputeri pentru a nu intra în conflict și a-și armoniza interesele”. O teză avansată și de publicația israeliană The Jerusalem Post: „Lumea se află la o răspântie majoră. Se vor uni puterile globale pentru a opri războiul ruso-ucrainean, a-i tăia ambițiile nucleare Iranului și a sprijini Israelul în conflictele regionale? Un lucru e cert: Curenții în schimbare ai politicii globale vor continua să redefinească alianțele, strategiile și securitatea în moduri cum nu s-au mai văzut vreodată în perioada postbelică”.
„Protestele împotriva președintelui sârb au atras peste 100.000 de oameni fiind cele mai mari de până acum”, titrează The New York Times. „Mitingul de sâmbătă desfășurat la Belgrad a avut loc simultan cu proteste similare din alte orașe, atrăgând tot mai multe apeluri la demisie adresate președintelui Aleksandar Vučić. Evident gândindu-se la felul în care fostul președinte filorus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, și-a provocat propria cădere în 2014, apelând la forța brutală împotriva protestatarilor, Vučić a evitat până acum să îi îndepărteze violent pe studenți, deși s-au semnalat câteva atacuri lansate de susținătorii lui împotriva lor”. Le Monde comentează că „manifestația de sâmbătă marchează o nouă etapă în mobilizarea contra corupției, la mai bine de patru luni după prăbușirea letală a unui acoperiș de beton la o gară din Novi Sad”. Între timp „mitingurile au devenit tensionate de când guvernul i-a acuzat pe protestatari că sunt plătiți de agenții străine și că pregătesc acțiuni violente sau chiar o revoluție”. Evenimentul catalizator din Serbia e similar cu tragedia întâmplată sâmbătă în Macedonia de Nord vecină, unde „cel puțin 59 de persoane şi-au pierdut viaţa și aproximativ 150 au fost rănite după ce un incendiu a cuprins un club de noapte”, conform CNN. Euronews transmite că „zeci de mii de persoane au participat sâmbătă la manifestația «O piață pentru Europa. Multe orașe, o singură voce» la Roma, organizată după apelul jurnalistului Michele Serra pentru relansarea Europei și a valorilor ei fondatoare: libertate, pace, justiție socială și democrație”.
Concomitent, „mii de români au ieșit în stradă la București pentru a-și arăta sprijinul pentru UE, pe fondul disputelor politice legate de repetarea alegerilor prezidențiale”, informează Reuters. „Anularea alegerilor prezidențiale a plasat România în centrul unei dispute între UE și administrația Trump pe tema liberei exprimări și a reprimării opozanților politici”. Și, într-adevăr, România a fost atipic de prezentă în paginile presei internaționale în acest weekend. Britanicul The Guardian titrează „România împiedică un al doilea candidat de extrema dreaptă să participe la reluarea alegerilor prezidențiale”, explicând că „descalificarea Dianei Șoșoacă survine după cea a favoritului Călin Georgescu pe fondul unor tensiuni în creștere pe tema alegerilor”. Il Fatto Quotidiano adaugă că „George Simion e candidatul prezidențial al extremei drepte în România: «Obiectivul e umplerea golului lăsat de Georgescu»”. Portalul european Politico e preocupat de aceeași problemă, observând că toți „candidații extremei drepte au intrat deja în febra alegerilor programate în mai”. Simion, liderul AUR, cel de-al doilea partid clasat la alegerile generale de anul trecut, părăsise cursa prezidențială în favoarea ultranaționalistului Georgescu. El „s-a clasat pe locul patru la primul tur al alegerilor din noiembrie”. În revista americană The National Interest un grup de reflecție de la Washington sfătuiește administrația Trump că „Pentru a reforma NATO e nevoie de un reset cu România – Anularea șocantă a alegerilor de către România e o ocazie de a se avansa în privința autonomiei strategice europene”. Spicuim din concluziile analizei: „Washingtonul poate și ar trebui să pornească un reset cu România, indiferent cine va mai candida ori câștiga la alegerile prezidențiale. Iar dacă Trump chiar e serios în privința diplomației cu Rusia și reorientării spre Asia, o reducere a prezenței militare americane în România și renunțarea la extinderea bazei aeriene de acolo ar deservi ambele obiective. Retragerea trupelor americane din România ar zdruncina NATO, e drept, dar ar și demonstra fermitatea americanilor și i-ar încuraja pe europeni să mai facă și altceva în privința autonomiei lor strategice în afară de a vorbi. O asemenea măsură ar putea fi utilizată chiar și ca monedă de schimb pentru a stimula Rusia să renunțe la luptele din Ucraina, dat fiind că Moscova se plânge demult că trupele NATO tot avansează spre est”.
(Andrei Suba, RADOR)
