Acasa Revista Presei Revista presei internaționale – 23 februarie 2022

Revista presei internaționale – 23 februarie 2022

scris de Z.V.
55 afisari

Atenția presei internaționale e aproape complet monopolizată de intervenția Rusiei în Ucraina, pe un îndepărtat loc doi situându-se pandemia, ajunsă aparent în stadiul final.
În criza provocată de Rusia președintele Vladimir Putin are în mod clar inițiativa, iar principalele evoluții ale zilei sunt relatate de agenția TASS. Senatul rus a decis cu unanimitate să-i pună la dispoziție președintelui armata pentru operațiuni externe. După ce a declarat că acordurile de la Minsk „nu mai există”, fiind deja „ucise” de conducerea Ucrainei, Putin a precizat că „Rusia va acorda ajutor militar republicilor populare Doneţk şi Luhansk”. La finalul zilei Putin a propus însă și o nouă soluție diplomatică: Vestul trebuie să recunoască anexarea Crimeii și să înceteze să înarmeze Ucraina, iar Kievul trebuie să renunțe din proprie inițiativă la candidatura la NATO. Revista americană Foreign Policy sesizează că Rusia aplică în Ucraina manualul folosit deja în Georgia: „falsa declarare a retragerii militare, urmată de recunoașterea regiunilor separatiste, este o strategie testată a Kremlinului”. Dar, „spre deosebire de războiul din Georgia din 2008 și anexarea Crimeii în 2014, Occidentul pare acum să fi admis costurile conciliatorismului, evitând deocamdată să cadă în capcana Rusiei”. De altfel, publicația ucraineană Korrespondent arată că „în deciziile de recunoaştere a «independenței» republicilor separatiste din Ucraina, Rusia a copiat literalmente conţinutul decretelor din 2008 privind recunoaşterea «independenţei» teritoriilor separatiste din Georgia – Abhazia şi Osetia de Sud”. Portalul european EUobserver informează că ministrul ucrainean de externe a cerut formal de la UE garanția aderării țării sale la bloc, apreciind că ar fi „cea mai bună decizie strategică” pentru Bruxelles. Același Dmitro Kuleba, citat de Reuters, susţine că „în sfârşit” partenerii Kievului îi răspund solicitării de a impune sancţiuni Rusiei şi că „Rusia a fost prinsă pe picior greşit, fiind sancționată mai devreme decât se aştepta”. Într-adevăr, informează BBC, UE a adoptat marți noi sancțiuni contra „unor cetăţeni şi entităţi” din Rusia, Germania a suspendat aprobarea gazoductului Nord Stream 2 și SUA sunt în curs de a decide alte sancțiuni. Ministrul leton de externe a explicat pentru BBC cum vor funcționa sancțiunile: „nu pot împiedica Rusia să invadeze Ucraina, dar pe termen lung, mai ales cele legate de transferuri de tehnologie şi sectorul financiar, vor încetini dezvoltarea Rusiei şi astfel se va repeta într-o măsură experienţa URSS. La un moment dat URSS pur şi simplu s-a prăbuşit”. Francezul Le Monde comentează că „în stare de șoc, Europa va trebui mai întâi să se limiteze la sancțiuni «țintite» împotriva Rusiei” și că „ultima încercare a lui Emmanuel Macron de a evita un conflict deschis a luat brusc sfârșit: recunoașterea celor două republici separatiste din Donbass înfrânge eforturile diplomatice ale președintelui francez”. Portalul european Politico avertizează însă că UE se poate confrunta cu un „coșmar al sancțiunilor” în care poate ajunge să „finanțeze mașinăria de război a Kremlinului” prin achiziții de hidrocarburi din Rusia. Fiindcă „poziția UE e neclară” în privința limitării veniturilor din hidrocarburi, care asigură peste o treime din bugetul Rusiei. În SUA, cotidianul The Wall Street Journal scrie că „Rusia a preluat inițiativa diplomatică și militară în Europa, iar Vestul e deocamdată neputincios”. Totuși, Occidentul a reușit să adopte „ceva ce aduce a poziție unită”, în ciuda „grandilocvenței hiperactive de la Paris” și a „pasivității flegmatice de la Berlin”, o realizare pentru care „trebuie recunoscut meritul administrației Biden”. E însă o realizare „defensivă, nu decisivă”. The New York Times titrează: „Acesta e războiul lui Putin. Dar America și NATO nu sunt doar niște privitori nevinovați”. „Putin e cel mai puternic și mai necontrolabil conducător de după Stalin, iar momentul acestui război e produsul ambițiilor, strategiilor și nemulțumirilor sale. Dar nici America nu e complet nevinovată. Am semnat să protejăm o întreagă serie de țări, deși nu dispuneam de resurse și nu intenționam s-o facem la modul serios. Extinderea NATO a fost pur și simplu demersul superficial al unui Senat dezinteresat de politica externă”. Ziarul portughez Diário De Notícias consideră că „da, obiectivul e de a reconstrui un fel de tutelă asupra fostului spațiu sovietic, moștenitorul imperiului țarist. Putin nu vrea să adauge Rusiei o serie de teritorii numite Transnistria, Abhazia sau Donețk. Ele servesc doar la paralizarea oricărei încercări a țărilor din care fac parte de a ieși din sfera de influență a Moscovei”. Din Israel, The Jerusalem Post identifică rădăcinile crizei la conferința de securitate de la Munchen din 2007, când Putin a „șocat” auditoriul cu declarația: „Consider că modelul unipolar nu e numai inacceptabil, ci și imposibil în lumea de azi”. Iar „în 2022 nimeni nu mai are nici un dubiu: era predominanței globale americane unipolare s-a încheiat” și „luptele regionale pentru sfere de influență iau amploare”. Istoricul britanic Timothy Garton Ash amintește și el în The Guardian că „Putin și-a declarat războiul personal împotriva Occidentului acum 15 ani la Munchen”. Partea bună este că acum „Vestul e mai unit decât a fost oricând după războiul rece”, deși în spatele crizei actuale „se află o întrebare mai importantă, aceea dacă Europa e pregătită să folosească puterea militară pentru a-și apăra ordinea liberală în fața agresiunii rusești, dar și în fața unei eventuale noi retrageri americane din Europa, în urma viitoarelor alegeri prezidențiale din SUA”.
Ucraina nu e însă unicul punct sensibil în Europa de Est. Publicația elenă Pentapostagma semnalează cum „se joacă Εrdogan cu focul în Georgia” promovând „expansionismul religios al Turciei”. „Implicarea militară a Rusiei în Siria, Armenia, Georgia și Crimeea a alimentat temerile Turciei de o încercuire.” Drept urmare Ankara „introduce în mod deliberat curentul cel mai radical al islamului sunnit, salafismul” în comunitatea musulmană a minorității azere din Georgia. După subvenționare cu „aproximativ 3 milioane de dolari” a unor instituții școlare și religioase de către Turcia, analiștii constată „exacerbarea tensiunilor dintre clericii șiiți și sunniți și un risc de consolidare a radicalismului islamic”, inclusiv de „recrutare de către organizații teroriste străine”. Postul sârb RTS relatează despre duelul retoric dintre șeful diplomației europene, Josep Borrell, și Milorad Dodik, conducătorul Republicii Srpska, care încearcă să se separe de Bosnia și Herțegovina. Primul a insistat că Bruxelles-ul este pregătit să impună sancțiuni: „blocarea sprijinului financiar și măsuri restrictive, care vor fi utilizate în ultimă instanță. În Europa nu e loc pentru o BiH divizată”. Dodik a declarat că „dacă Consiliul UE adoptă decizia de a impune sancțiuni Republicii Srpska, sârbii bosniaci nu își vor da acordul pentru niciun proiect de dezvoltare a Federației Bosniei și Herțegovina”. EUObserver comentează că SUA au impus încă din ianuarie sancțiuni împotriva lui Dodik, pe care îl acuză de corupție. Pe de altă parte, „Ungaria, unul dintre statele UE cele mai prietenoase cu Rusia, a amenințat că va bloca cu veto orice liste negre privitoare la Bosnia”. Dodik „e un aliat apropiat al Rusiei, iar o criză în Balcanii Occidentali riscă să facă jocul Moscovei, nu în ultimul rând distrăgându-i pe decidenții europeni chiar în momentul în care trebuie să se concentreze pe oprirea invaziei ruse în Ucraina”.
Tensiunile geopolitice interferează și cu pandemia. „Iranul a returnat Poloniei peste 800.000 de vaccinuri după ce a descoperit că sunt fabricate în SUA”, anunță BBC. Vaccinurile din SUA și Regatul Unit sunt interzise din 2020 în Iran, unde „135.000 de persoane au decedat de Covid-19 – cel mai mare număr din Orientul Mijlociu”, precizează BBC. „Persoanele vaccinate nu vor mai avea restricții de călătorie” în UE, titrează ziarul italian La Stampa. De asemenea, „Consiliul UE a revizuit şi parametrii în baza cărora se evaluează situația unei țări terțe pentru ridicarea restricțiilor”. Și „Bulgaria renunță la certificatul verde din 20 martie”, informează publicația Mediapool. „Am reușit să trecem peste acest val Omicron fără închideri în masă de școli și afaceri. Acest lucru s-a întâmplat datorită metodologiei pe care am creat-o, bazată pe ocuparea paturilor de terapie intensivă”, a declarat premierul Kiril Petkov. Regatul Unit și-a anulat însă toate interdicțiile, deși cotidianul The Financial Times crede că mai putea aștepta „câteva săptămâni”. „Sunt câteva zone în care Regatul s-a distins cu adevărat în cursul pandemiei, în special campania rapidă de vaccinare și testarea genomică, cea care a alertat lumea la noile variante. Prima ne-a pus în poziția de a elimina mai toate restricțiile. A doua va continua să fie necesară pentru a «trăi cu Covid-19» și ca sistem de avertizare timpurie privind noile variante.” Cotidianul britanic The Telegraph apreciază însă că momentul relaxării totale e potrivit, dacă nu chiar tardiv: „Statul nu poate continua să impună restricții oamenilor decât în caz de urgență. Acum urgența nu mai există. Protecția contra Covid-19 trebuie să se bazeze pe responsabilitatea personală, cu costuri minime pentru societate și stat”. Și Canada se relaxează, dar numai în privința restricțiilor pandemice, căci protestele împotriva lor au determinat guvernul să invoce un alt tip de urgență. Cotidianul canadian Vancouver Sun consideră că premierul Justin Trudeau a invocat legea stării de urgență deopotrivă tardiv și nejustificat. La activarea ei granițele blocate fuseseră redeschise și Ottawa era singurul oraș care mai suferea de o „iritare perturbatoare căreia i s-a permis să ia amploare vreme de trei săptămâni”. „Premierul n-a explicat de ce Codul Penal a eșuat, de ce erau autoritățile legate la mâini în lipsa acestor puteri extraordinare.” În SUA, The Washington Times scrie în editorialul său despre „bocancii grei ai autoritarismului care se aud tot mai mult în Occident” și că Trudeau, după ce i-a „tratat pe camionagii patrioți sătui de vaccinarea obligatorie ca pe niște tâlhari la drumul mare”, are acum toată experiența necesară pentru a redacta manualul „Dictatura pentru începători”. Postul australian Sky News comentează că Trudeau nu-și va ridica prea curând „piciorul de pe beregata libertății”: dacă la începutul pandemiei le-a fost ușor să impună restricții, acum le vine greu „să renunțe la puterile lor speciale și să se ocupe de consecințele sanitare pe care cu siguranță nu le vor putea evita la nesfârșit. Canada ne-a arătat fațeta woke a guvernării autoritare”. Revenind în Canada, The Hamilton Spectator vede însă mai mulți vinovați: „țara e azi mult mai periculos polarizată” decât la începutul protestelor în ianuarie. „Iar pentru asta, liberalii, conservatorii și noii democrați împart vina. Când țara era furioasă și speriată aceste partide au refuzat să facă un front comun care poate ar fi solidarizat-o. În schimb au împuns și zgândărit și tras de acele clivaje pentru a-și servi propriile ambiții politicianiste.” (Andrei Suba, RADOR)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult