Loviturile americane asupra siturilor nucleare iraniene au monopolizat în acest weekend atenția presei internaționale, care dezbate pe larg implicațiile acestora pentru Orientul Mijlociu, politica internă americană, relația transatlantică și scena globală în general.
Secretarul de stat american Marco Rubio a propus duminică negocieri directe între SUA și Iran, în urma atacurilor americane de sâmbătă spre duminică, afirmând că America e „pregătită să discute cu ei chiar de mâine”, transmite CNN. Diplomatul american a reiterat că Iranul poate avea un program nuclear civil, dar fără îmbogățirea uraniului. „Iranul, bătăușul Orientului Mijlociu, trebuie acum să facă pace”, a declarat și președintele american Donald Trump într-un discurs televizat adresat americanilor, amenințând Teheranul cu noi bombardamente „dacă pacea nu va veni repede”, reține La Libre Belgique. Ziarul italian La Stampa scrie că „conducătorul suprem” al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, stă „ascuns într-un buncăr” de unde și-a desemnat formal trei clerici de rang înalt drept candidați pentru a-i succeda în caz că va fi ucis. „Temerile de infiltrare israeliană la cele mai înalte niveluri ale aparatului de securitate și informații al Iranului au zguduit structura puterii iraniene.” Portalul european Politico anunța duminică seara că Iranul se pregătea să închidă Strâmtoarea Ormuz drept represalii la atacul american. Parlamentul iranian a aprobat măsura, care așteaptă acum aprobarea decisivă a consiliului de securitate națională al țării. Strâmtoarea e o rută „esențială a traficului maritim global” și în special a transporturilor de petrol din Orientul Mijlociu. France 24 explica miza amenințării cu închiderea Strâmtorii cu o zi înainte de loviturile americane: „Amenințările iraniene privind Strâmtoarea Ormuz sunt cu adevărat semnul unui regim ajuns la capătul puterilor, care crede că nu mai are nimic de pierdut. Prin închiderea Strâmtorii Teheranul ar obliga Washingtonul să abandoneze toate canalele diplomatice, decizând în favoarea intervenției militare. Regimul teocratic și-ar semna astfel propria condamnare la moarte”.
The Washington Post demontează „știrea falsă” cum că baza electorală a lui Trump ar fi fost dezbinată de loviturile din Iran. Imediat înainte de acestea 90% din „republicanii MAGA” considerau că „împiedicarea Iranului să obțină arma nucleară e importantă pentru securitatea SUA”, iar 86% consideră că securitatea Israelului e importantă pentru securitatea SUA. Ce vedem în schimb e „văicăreala unei minuscule dar gălăgioase cabale de izolaționiști de dreapta – simbolizată de unii precum Tucker Carlson – care a încercat să deturneze mișcarea MAGA”. „La rândul lor, democrații condamnă o decizie care ignoră puterile Congresului, singurul care poate declara război”, completează săptămânalul francez Courrier International. Totuși, Casa Albă prezintă atacul „ca pe o operațiune limitată și nu ca pe o declarație de război”, iar liderii republicani din Congres și-au exprimat sprijinul pentru lovituri. „Cum a păcălit Trump Congresul, presa și Iranul – dintr-o singură mutare”, titrează publicația israeliană The Jerusalem Post. O conferință de presă de la Casa Albă din seara de joi anunța un răgaz de două săptămâni până la o eventuală decizie de intervenție a SUA, dat fiind că ar fi existat „șanse substanțiale de negociere”. Acel anunț i-a păcălit pe toți: „nu mi-am imaginat niciodată că voi atât de încântată să se dovedească că mă înșelasem complet la numai trei ore după ce îmi trimisesem articolul” spre publicare, scrie autoarea textului. Britanicul The Telegraph subliniază că și europenii au fost păcăliți, dat fiind că ministrul britanic de externe a zburat vineri la Washington special pentru a insista pentru aplanarea conflictului din Iran printr-o „soluție diplomatică”. „Însă lumea nu le mai aparține acum unora precum Ursula von der Leyen, Friedrich Merz ori Emmanuel Macron și cu siguranță nici unora nerăbdători să-i imite precum Keir Starmer. Israelul și SUA nu numai că i-au lichidat Iranului programul nuclear, dar totodată au și aruncat în aer și iluziile multilateralismului liberal” substituindu-l cu principiul „păcii prin forță”.
Site-ul israelian Ynet News consideră că loviturile americane „marchează apogeul istoric al relației bilaterale dintre SUA și Israel, cimentându-le alianța prioritară indiferent de existența unor tratate formale. Schimbarea de paradigmă are implicații profunde: statele din regiune au acum stimulente mai puternice pentru a-și normaliza relațiile cu Israelul, în timp ce s-a consfințit pentru Israel un cadru de securitate robust, garantat pentru mai multe generații”. Într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel fostul consilier de securitate națională al SUA John Bolton expune rațiunea unei intervenții în Iran: „Trebuie să tragem învățăminte de pe urma cazului Coreea de Nord. N-ar fi trebuit să-i permitem în veci acelei țări să devină putere nucleară. Astfel de evoluții trebuie să fie oprite cât timp costurile sunt încă relativ reduse, nu când miza a devenit deja supraviețuirea. Israelienii au priceput acest lucru.” The New York Times apreciază că în urma intervenției se ridică trei mari întrebări: în ce vor consta represaliile Teheranului; au reușit loviturile să nimicească programul nuclear – sau în fapt l-au accelerat; și, „cea mai importantă”, e acesta sfârșitul conflictului sau doar începutul? Concluzia ziarului e „e mult prea devreme să celebrăm, și mult prea multă incertitudine persistă”.
Săptămânalul britanic The Economist vede doar două întrebări: în ce măsură a fost distrus programul nuclear și, respectiv, dacă și cum va riposta Iranul. El conchide că „lovitura lui Trump i-a întârziat Iranului ambițiile nucleare. Dar implicațiile atacului american direct în Iran sunt colosale și impredictibile.” Și cotidianul britanic The Guardian observă „consecințe profunde de durată”, opinia lui fiind că „indiferent ce spune Trump, SUA au pornit la război”, iar „Trump a căzut în capcana pe care i-a întins-o Netanyahu. Pariul lui nesăbuit face o armă nucleară iraniană mai probabilă, nu mai puțin probabilă”. Săptămânalul britanic The Spectator e categoric de partea administrației Trump, care tocmai a obținut o victorie în numele întregii „lumi libere”. „Lumea liberă are o datorie față de America și Israel – pentru curaj, pentru claritate, pentru că fac ce trebuie făcut. Când a venit momentul ele nu au ezitat. Și-au asumat povara, au înfruntat costurile și au acționat cu forța pe care le-o cere istoria.” The Financial Times nu e chiar atât de sigur, apreciind că Trump a deschis Cutia Pandorei. El „speră că demonstrația lui de forță din Iran va opri războiul, însă nu este o decizie care îi revine”. Iranul și Israelul au un cuvânt de spus „cel puțin la fel de greu” ca al lui Trump în privința momentului și modului încheierii războiului.
Revista americană The Atlantic laudă intervenția armată, dar critică procesul decizional care a dus la ea. „Un președinte american care nu crede în democrație pe plan intern a realizat o lovitură covârșitoare în apărarea democrației amenințate a altei țări. A făcut lucrul corect, dar l-a făcut în cel mai incorect mod posibil: fără Congres, fără o apărare antiteroristă competentă în SUA și în timp ce poartă un război cultural intern contra unei jumătăți din populație.” În fine, revista Foreign Affairs vede și ea un deznodământ incert: „Evenimentele o pot lua în mai multe direcții. Atacul american ar putea duce într-adevăr la capitularea Iranului în termeni favorabili pentru Israel și SUA. Dar e la fel de probabil, dacă nu chiar mai probabil, să atragă SUA mai adânc în război, cu consecințe profund negative”./asuba/schelaru
Andrei Suba, RADOR
