Alegerile cu relevanță paneuropeană din Germania s-au suprapus azi cu împlinirea a trei ani de la invazia deplină a Rusiei în Ucraina, pe fondul unei aparente transformării a ordinii mondiale sub imboldul noii administrații de la Washington.
„Alianța conservatoare CDU/CSU a învins, iar cancelarul social-democrat a fost debarcat prin vot, într-un rezultat dezastruos pentru partidul lui. O cincime din germani au votat extrema dreaptă”, sintetizează postul german Deutsche Welle deznodământul alegerilor generale din țară. Publicația spaniolă 20 Minutos speculează pe marginea variantelor de coaliție: „par să existe două mari opțiuni: o mare coaliție CDU-SPD, prima și a treia forță. Sau ambele împreună cu Verzii, care se află pe locul patru”, observând în orice caz și „începutul unei noi ere politice”. „E clar că AfD-ului nu-i serveşte la nimic cel mai bun rezultat obţinut vreodată (20%) sau faptul că e a doua forță, deoarece liderul CDU Friedrich Merz a precizat că va menține «cordonul sanitar» împotriva dreptei radicale, care ar rămâne principala forță de opoziție”. Portalul european Politico transmite că „luni dimineață Merz «s-a scăldat» în felicitări pentru victoria în alegeri”, între alții și din partea lui Zelenski, Netanyahu și Macron. „După ce motorul franco-german s-a blocat, în parte și din cauza unor fricțiuni între cancelarul german Olaf Scolz și președintele francez Emmanuel Macron, Parisul întrevede speranța unui viitor mai luminos”. Britanicul The Guardian reține că prioritățile asumate de Merz sunt „migrația, relațiile externe și securitatea”. Referitor la SUA, el a lămurit că europenii „sunt extrem de interesați să-și păstreze bunele relații cu America” și „încă ne considerăm niște parteneri” și a subliniat că el și Trump au „aceleași opinii legate de o societate deschisă, libertate, democrație și economia de piață”. Ziarul francez Le Point îl califică pe Merz „noul cel mai important om din Europa” și „un atlantist care mizează pe Europa” și care „vrea să facă din renașterea Europei și a motorului franco-german prioritatea sa”. Revista americană Foreign Policy preia declarația liderului demisionar al Verzilor cum că „odată cu dispariția lui Scholz se încheie în sfârșit epoca Merkel: «Scholz a avut mult mai multe în comun cu Merkel decât are Merz. Vedem clar că puterea e preluată de un cu totul alt tip de politician»”. Săptămânalul britanic The Economist evidențiază rezultatul electoral complicat care îngreunează formarea unei coaliții, dar și provocările externe: „Merz pare să înțeleagă că schimbările tectonice din geopolitică sub Trump nu-i vor permite luxul timpului. La scurt timp după victorie a pomenit posibilitatea unei «capacități militare europene independente» pentru a substitui NATO și a afirmat «prioritatea absolută a consolidării Europei cât mai curând cu putință pentru a atinge independența față de SUA». Sunt declarații extraordinare din partea cuiva înrădăcinat în trans-atlantismul CDU, dar și acestea sunt vremuri extraordinare”. „După patru ani de rătăcire și disfuncționalitate, Germania are nevoie cu disperare de un guvern stabil, eficient și ambițios. După care tânjește și Europa. Fundațiile succesului postbelic al Germaniei se dezintegrează. Piețele libere sunt subminate grav de protecționismul american și capitalismul de stat al Chinei. Garanția de securitate americană pentru Europa e ca și dispărută”, rezumă situația dificilă The Financial Times. Care observă totuși că „prezența la vot de 84% e mărturia impresionantă a devotamentului general al Germaniei față de procesul democratic”. Cotidianul conservator The Telegraph observă că programele electorale ale CDU și ale stângii cu care ar trebui să formeze coaliția se bat cap în cap în multe privințe. Astfel „va deveni tot mai dificil de justificat excluderea AfD, în condițiile în care peste 50% din țară a votat pentru partide de dreapta, doar pentru a-i fi refuzat un guvern de dreapta”. Iar această politică a „cordonului sanitar” nu va face altceva decât să-i mărească AfD-ului popularitatea, „în calitate de reprezentant al opoziției autentice la starea de fapt nefericită”. O teorie similară avansează și editorialul din The Wall Street Journal, intitulat „Cursa pentru salvarea Germaniei”. Deși electoratul le-a înmânat un mandat forțelor de centru-dreapta, AfD-ul „pândește de pe margine”, „gata să profite de un eventual eșec”. Ce e cert e că „germanii au votat pentru schimbare” și că marii câștigători sunt CDU și AfD. Condiții în care „succesul relativ al lui Merz cu un program de reformă economică și control al imigrației demonstrează că alegătorii sunt dispuși să le mai acorde o șansă partidelor consacrate. Ascensiunea AfD arată că în eventualitatea unui nou eșec guvernamental acea șansă s-ar putea să nu mai apară”.
Un proiect finalizat al acordului SUA-Ucraina privind resursele minerale a fost prezentat la Washington și se axează pe un fond de reconstrucție, lăsând detaliile tehnice problematice, inclusiv garanțiile de securitate, pentru discuții ulterioare, informează CNN, precizând că ucrainenii încă încearcă să negocieze amendamente, deoarece proiectul actual „nu prevede nicio obligație americană, în timp ce de la Ucraina se așteaptă totul”. Tot la Washington a sosit duminică seara și Emmanuel Macron, care „îi va prezenta luni lui Trump propuneri pentru a îndepărta «amenințarea rusă» din Europa și pentru a garanta o «pace durabilă» în Ucraina, care să nu se transforme într-un dictat pentru Kiev în plină apropiere ruso-americană”, consemnează La Libre Belgique. Între timp, UE convoacă pe 6 martie o reuniune la nivel înalt dedicată Ucrainei, scrie Le Figaro, apreciind că „europenii încearcă să elaboreze un răspuns la negocierile americano-ruse pe tema Ucrainei, de la care au fost excluși”. De altfel, „liderii UE Ursula von der Leyen şi António Costa au ajuns la Kiev pentru a i se alătura preşedintelui Zelenski la împlinirea a trei ani de la invazia rusă”, conform BBC. Partenerii Ucrainei i-au promis miliarde de dolari în ajutor militar şi financiar suplimentar cu această ocazie. Tot BBC transmite că „Xi Jinping şi Vladimir Putin au avut o convorbire telefonică în care Beijingul s-a declarat bucuros să vadă Rusia şi alte ţări că au făcut paşi spre rezolvarea conflictului din Ucraina”. Totodată a fost reafirmat parteneriatul China-Rusia „pe termen lung”. Ziarul spaniol La Razon se referă la strategia lui Putin: „Amenințarea cu al treilea război mondial a devenit principala lui carte și folosește acest argument ca pretext pentru a continua să atace. Datorită acestei amenințări a evitat un răspuns mai puternic din partea țărilor europene”. The Guardian avertizează că Putin face un joc cu bătaie lungă și nu se va opri la Ucraina. „Mulți din Vest îi ignoră acum ambițiile pe termen lung, cum i le-au ignorat și în 2008. Însă istoria ne-a învățat un lucru: un agresor care gândește pe termen lung nu poate fi oprit prin conciliatorism”. Editorialul din The New York Times se întreabă cine i se va opune lui Trump în privința Ucrainei. Cotidianul admite că „acest război trebuie să se încheie, iar în această fază nu se poate încheia rapid decât prin negocieri”. Dar, pe de altă parte, Trump „abordează această sarcină vitală într-un mod eronat, contraproductiv și incorect față de Ucraina”. În revista americană The Atlantic, Anne Applebaum califică cei trei ani de război „trei ani umilitori pentru Putin”, în urma cărora „unicul mod în care el își poate câștiga războiul contra Ucrainei e să-i convingă pe aliații acesteia să o trădeze”. Concluzia ei în privința soluției: „După trei ani de război mizele rămân aceleași. Putin încă mai încearcă să-i distrugă Ucrainei suveranitatea, societatea civilă, democrația și libertatea. Încă mai vrea să-i demonstreze lumii că epoca puterii americane s-a încheiat, că America nu-și va apăra aliații din Europa, Asia sau de oriunde altundeva. Încă mai vrea să anihileze normele și legile care întrețin pacea în Europa de opt decenii, să genereze instabilitate și teamă. Războiul se va sfârși cu adevărat doar atunci când Putin va renunța la aceste obiective. Nu acceptați nici un acord de pace care i-ar permite să și le păstreze”.
Friedrich Merz i-a transmis lui Benjamin Netanyahu că îl va invita în Germania „ca un gest de sfidare a deciziei scandaloase a CPI de a-l eticheta pe premier drept criminal de război”, consemnează agenția Reuters. Tot ea anunță că „Hamas nu va mai discuta cu Israelul niciun alt pas în cadrul fragilului acord de armistițiu, cu excepția cazului în care sute de deținuți palestinieni vor fi eliberați conform înţelegerii”. Israelul a suspendat eliberarea acestora din cauza spectacolelor propagandistice înjositoare înscenate de gruparea teroristă cu ostaticii israelieni eliberați, cel mai recent chiar și cu cadavre de ostatici. Cotidianul de stânga Haaretz își intitulează editorialul: „Israelul face deja în Cisiordania ce amenință că va face în Gaza”. În urma unei tentative grave de atentat armata israeliană expulzează în așezările vecine palestinieni din anumite tabere. Circa 40.000 ar fi fost expulzați deja „fără drept de revenire cel puțin un an”. „În lipsa unei soluții politice”, se întreabă retoric Haaretz, la ce vor duce mai multe abuzuri și violență dacă nu la același „ciclu al violenței și vărsării de sânge și la condamnări globale la adresa Israelului?” Ultima opinie e împărtășită și de site-ul israelian YnetNews, care consideră că „amenințarea tot mai mare a terorismului necesită măsuri extraordinare, însă pedepsirea colectivă a unor civili palestinieni neimplicați va avea un preț mare – și pe plan intern și internațional”. Iar măsurile guvernului în Cisiordania par mai degrabă menite să-i împace pe coloniști, având, deci, un obiectiv nu atât de securitate, cât politic. O analiză din The Jerusalem Post aprofundează problema propagandei internaționale anti-israeliene și mai precis cea finanțată de Qatar. Doha a revărsat 6 miliarde de dolari în ultimul deceniu asupra universităților americane: „Qatar se folosește de școlile de elită ale Americii pe post de vehicule de propagandă, estompând demarcația dintre educație și îndoctrinare”. În plus, „prin Al Jazeera, Doha își exportă ideologia nocivă unei audiențe globale, alimentând retorica extremistă”. Săptămânalul britanic The Spectator abordează scandalul iscat de un film despre războiul din Gaza publicat recent de BBC, în care naratorul este fiul unui membru important al organizației teroriste Hamas. Kemi Badenoch, șefa Partidului Conservator, i-a cerut formal postului să înceapă o anchetă privind „acuzațiile grave și repetate de părtinire sistemică și instituțională contra Israelului în relatările BBC despre război. Printre acestea se numără realizarea repetată de false echivalențe între Israel și Hamas; părtinirea și practicile incorecte de la BBC Arabic; opinii exprimate fățiș de angajați pe rețele sociale; acțiunile anumitor jurnaliști, inclusiv cu funcții de conducere; și practica interviurilor în care israelienii sunt luați la bani mărunți, iar palestinienii sunt lăsați să spună ce vor”.
(Andrei Suba, RADOR)
