Acasa Revista Presei Revista presei internaționale – 25 ianuarie

Revista presei internaționale – 25 ianuarie

scris de Z.V.
52 afisari

Criza ucraineană și disensiunile din UE expuse de ea acaparează tot mai mult atenția presei internaționale, eclipsând parțial până și pandemia.

Șeful Organizației Mondiale a Sănătății a cerut luni țărilor să colaboreze pentru a pune capăt fazei acute a pandemiei, transmite agenția Reuters. „Pandemia intră în al treilea an și ne aflăm într-un moment critic”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus. „Nu putem să o lăsăm să continue, oscilând între panică și neglijență.” Portalul european EUObserver atrage atenția că Omicron „face prăpăd” în toată Europa de Est. „Belarus, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Moldova, Polonia, România, Rusia, Slovacia și Ucraina nu reprezintă decât 39% din populația Europei, însă – pe tot parcursul pandemiei – regiunea a raportat peste 50% din decesele de Covid-19 înregistrate în Europa.” Multe dintre aceste state „au înregistrat unele dintre cele mai ridicate rate ale mortalității din lume. E de așteptat ca Omicron să provoace o presiune catastrofală asupra sistemelor lor medicale”. Mult mai relaxată este publicația Jerusalem Post care, referindu-se la situația din Israel, propune în editorialul său eliminarea certificatelor sanitare. Dacă certificatul a fost până acum eficient la limitarea transmiterii și încurajarea vaccinării, „Omicron i-a știrbit eficiența, iar rata vaccinării e oricum ridicată”. Exemplul „coercitiv” al Austriei ar trebui evitat, iar vaccinarea ar trebui să fie stimulată financiar. Iar dacă certificatul s-ar mai putea justifica pentru azilurile de bătrâni, de exemplu, toate localurile culturale și de divertisment ar trebui redeschise „la capacitate maximă”, lucru esențial nu numai pentru economie, ci și pentru „sănătatea mentală și bunăstarea noastră emoțională, a tuturor”. În cotidianul american The New York Times un reputat virusolog japonez detaliază strategia pandemică de succes a guvernului de la Tokyo. Experții japonezi au descoperit de timpuriu – încă din martie 2020, înainte chiar ca OMS să declare Covid-19 pandemie – că virusul se transmite prin aerosoli, inclusiv de către asimptomatici și preponderent în spații închise. Pe baza acestor observații, Japonia a adoptat o strategie nu de îngrădire, ci de conviețuire cu virusul, care a dus la „una dintre cele mai mici rate ale mortalității din lume” (146 decese per milion de locuitori, comparativ cu 2.590 în SUA). Guvernul a recomandat – și populația a respectat – evitarea spațiilor închise ori aglomerate și distanțarea socială. Carantina nu a fost impusă niciodată, fiind de altfel interzisă prin lege. „Ce s-a întâmplat de fapt a fost că știința a fost utilizată la crearea unei strategii eficiente și a unui mesaj digerabil. A funcționat mulțumită încrederii dintre populație și responsabilii sanitari”, explică The New York Times.

La granița dintre Ucraina și Rusia tensiunea continuă să ia amploare. Pe acest fond, NATO a anunțat că-și va suplimenta trupele din statele membre est-europene, susţinând că astfel „îşi consolidează defensiva şi descurajează Rusia”, relatează BBC. În plus, SUA, Regatul Unit și Australia încep să-și evacueze parțial personalul diplomatic de la Kiev. În schimb, UE „nu vede niciun motiv să-și evacueze familiile diplomaților din Ucraina, în condiţiile în care negocierile cu Rusia sunt în plină desfăşurare”, transmite postul ucrainean RBC. Bruxelles-ul a anunțat în schimb că-i acordă Ucrainei un „nou pachet de asistență macro-financiară de urgență de 1,2 miliarde de euro”. Situația e suficient de ambiguă pentru a determina ziarul turc Milliyet, de exemplu, să aprecieze sub titlul alarmist „Războiul bate la uşă în Ucraina” că „relațiile sunt pe cale să se rupă” după ce „maratonul diplomatic din ultimele luni a rămas fără rezultate până astăzi, iar tensiunile de la frontieră au crescut”. Cotidianul spaniol La Razon încearcă să deducă „Ce are Putin în minte?” „Vladimir Putin e ca o păpuşă rusească. Nu știi prea bine dacă ai ajuns la sfârșitul jocului sau mai este o figurină de descoperit. Este un politician indescifrabil și nimeni nu îndrăzneşte să ghicească ce se va întâmpla cu Ucraina.” Totuși, „obiectivele sale au fost mereu clare: restabilirea și extinderea autorității statului rus și readucerea Moscovei la rolul ei istoric de mare putere”. Dar „faptul că Putin a rămas ancorat în secolul 19 ori 20, cu lumea împărțită în blocuri și sfere de influență, nu înseamnă că a reușit să oprească timpul”. Revista americană Foreign Policy avertizează că „Occidentul a căzut [deja] în capcana lui Putin din Ucraina”. Dat fiind că realitatea socio-economică „este crudă cu regimul Putin”, el este nevoit să-și clădească legitimitatea doar pe imagine. Vestul greșește oferindu-i lui Putin ocazii diplomatice pe care le poate exploata propagandistic. Practic „răsplătește un comportament rău”. Putin ar trebui să primească un loc pe scena internațională doar ca răsplată pentru un comportament decent; „un limbaj pe care el îl va înțelege, fiindcă așa funcționează diplomația rusă: nu da pe gratis niciodată ceva ce poți vinde”.

Criza a evidențiat diversele fisuri prezente în solidaritatea occidentală. La Libre Belgique scrie că „UE aşteaptă luni explicaţii de la SUA, surprinsă de «dramatizarea» Washingtonului, care a aprobat evacuarea familiilor diplomaţilor din Ucraina”. De altfel decizia americană a fost considerată „prematură” şi „excesivă” și de către Kiev. Cotidianul israelian Haaretz acuză Germania de „conciliatorism” față de Rusia, în condițiile în care „Putin, ca un terorist, ține Ucraina ostatică pentru a estorca o răscumpărare de la Occident”. „Ironic, făcând jocul Kremlinului într-o serie de chestiuni, Germania se împușcă singură în picior. Berlinul nu-și compromite doar propria reputație printre partenerii vestici, ci subminează și imaginea UE în calitate de putere globală. Spre marea satisfacție a cleptocraților de la Kremlin.” Ziarul american The Wall Street Journal merge chiar mai departe, afirmând că Germania nu mai este un aliat „de încredere” al SUA. „Germania pune interesele Rusiei mai presus de ale Occidentului. În fața celor mai mari amenințări la adresa Americii și a ordinii internaționale democratice postbelice – Rusia și China -, Germania nu mai este un aliat credibil. Pentru Berlin gazele ieftine, exportul de automobile în China și calmarea dlui Putin par a fi mai importante decât solidaritatea aliaților democratici.” Cotidianul britanic The Telegraph atrage atenția că „Dacă Europa trădează Ucraina, se trădează pe sine”. „Vestul declară de ani că e gata să apere dreptul noilor state naționale de a exista, însă n-a fost pus la încercare întrucât Rusia, în declin, și China, în ascensiune, nu se simțeau încă pregătite s-o facă. Acum ajungem în acel punct. SUA, cu China pe cap, mai greu pot fi învinovățite – „dar dacă europenii nu fac nimic, și mai ales dacă nu fac nimic numai pentru a nu pierde revărsarea gazelor rusești pe piețele lor, atunci nu vor trăda doar noile democrații de la frontierele lor. Vor trăda tot ceea ce susțin ei că apără.” Un alt ziar britanic, The Financial Times, remarcă însă că „aproape toate țările mari din Europa de Vest sunt în cursul unor tranziții politice destabilizatoare”, ceea ce-i „ușurează manevrele lui Putin în Est”. Premierul britanic abia se mai menține la putere, președintele Franței mai are doar trei luni până la alegeri, alegerile prezidențiale din Italia au loc chiar acum și cancelarul german abia a fost învestit. Publicația braziliană Folha Online titrează că „Regatul Unit devine liderul Occidentului împotriva Rusiei”, apreciind politica externă a lui Boris Johnson. „Ani de zile, Regatul Unit a fost acuzat că acționează confuz și că afectează parteneriatul SUA-Europa. Acum e singurul actor cu o strategie coerentă și proactivă față de Rusia. Brexit-ul, cel puțin în sfera politicii externe, pare a fi avut efectul imaginat de creatorii săi. Un alt factor e conștientizarea efectelor nocive ale pătrunderii capitalului rus în sistemul democratic britanic.” Portalul european Politico nu subestimează însă puterea „blândă” a UE, îndemnând Kievul să renunțe la obiectivul nerealist al aderării la NATO și să urmeze calea deja deschisă de Bruxelles. „Prioritatea țării nu ar trebui să fie NATO, ci depășirea propriilor obstacole structurale. Ucraina ar face mai bine să se concentreze din nou pe tiparele de reformă deja oferite de UE și să profite de abundența asistenței financiare și expertizei occidentale care-i rămân disponibile pentru a atinge succesul. Dacă Vestul poate convinge Ucraina să-și definească destinul ca pe o luptă contra nesiguranței economice mai degrabă decât ca o opțiune geopolitică, o soluție pașnică ar putea fi încă posibilă”, conchide Politico.

Andrei Suba, RADOR

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult