Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu, decesul fostului președinte american Jimmy Carter și problemele grave cu care se confruntă UE domină primele pagini ale publicațiilor din lume.
„SUA au anunțat luni un ajutor militar de 2,5 miliarde de dolari pentru Ucraina, Washingtonul încercând să-i ofere ajutor Kievului înainte de învestirea președintelui ales Donald Trump”, scrie Le Figaro. Ziarul francez mai precizează că „Rusia se opune unei eventuale detașări a unui contingent european în Ucraina în cazul păcii cu Moscova” și că „Putin cere în continuare capitularea Ucrainei, renunțarea la aderarea ei la NATO și ca Rusia să păstreze teritoriile ucrainene anexate”. Cotidianul ungar Magyar Nemzet prevede în schimb aderarea Ucrainei la UE, semnalând pe un ton critic că „prin reeșalonarea subvențiilor agricole Bruxelles-ul pregătește de fapt aderarea Ucrainei la UE. Astfel, noul buget ar urma să fie adaptat [integrării] Ucrainei”. Revista americană Foreign Affairs publică o amplă analiză a modului în care a afectat războiul societatea ucraineană: „Ucrainenii au ajuns să-și prețuiască mai mult statul, suveranitatea și drepturile democratice. Au fost de asemenea eliminate diferențele de atitudine dintre regiuni și a fost stimulată o mai mare uniformitate care transcende delimitările etnice și lingvistice. Această coeziune mai mare și sprijinul sporit pentru stat au ajutat rezistența opusă Rusiei. Războiul a produs totuși și noi clivaje – de pildă, între militari și cetățenii care nu luptă sau între refugiații interni și cei rămași pe teritoriile ocupate – care pot produce fricțiuni și tensiuni sociale”.
Șeful diplomației ucrainene s-a întâlnit luni la Damasc cu noul conducător sirian, transmite France 24, explicând că „debarcarea lui Al-Assad a reprezentat un insucces grav pentru Rusia, aflată în război cu Ucraina din 2022 și cu baze militare în Siria”. Kievul anunțase vineri și un ajutor alimentar de 500 de tone de făină pentru Siria, deși noul conducător sirian, Ahmad al-Shareh, a clarificat între timp că „există interese strategice profunde între Rusia și Siria. Nu vrem ca Rusia să părăsească Siria cum și-ar dori unii”. Agenția Reuters semnalează evoluții contradictorii la Damasc. La conducerea băncii centrale siriene a fost numită în premieră o femeie, dar pe de altă parte mai multe comandamente important din armată le-au fost repartizate unor combatanți jihadiști străini, în contextul în care „Damascul încearcă să transforme o amestecătură de grupuri rebele într-o armată profesionistă”. „Măsura poate alarma unele guverne străine și cetățeni sirieni care se tem de intențiile noii administrații, în ciuda promisiunilor acesteia de a nu exporta revoluția islamică și de a guverna cu toleranță față de grupurile minoritare numeroase.” The Wall Street Journal ține să atragă atenția că „șeful rebelilor sirieni nu e nicidecum un moderat”. Fostul comandant al filialei Al-Qaeda din Siria e acum șeful unei alte organizații teroriste locale; pe baza faptului că el a denunțat în 2016 orice „afiliere cu orice entitate externă”, observatorii au tras concluzia că el ar fi rupt legăturile cu Al-Qaeda. WSJ subliniază însă că acea „re-etichetare” fusese aprobată în prealabil de Al-Qaeda, că Al-Shareh i-a lăudat pe planificatorii atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001 și că el rămâne în continuare „dedicat jihadului armat”.
The Jerusalem Post salută faptul că și Elveția a reușit „în sfârșit” să desemneze Hamas drept organizație teroristă, lucru pe care Berna nu l-a făcut până acum fiindcă spera să aducă gruparea pe calea cea bună prin diplomație, cât și pentru a nu-și afecta „neutralitatea sacrosantă”. A fost însă nevoie ca atrocitățile oribile din 7 octombrie să „expună limpede naivitatea abordării Elveției”. Și Hezbollah a fost desemnată teroristă abia săptămâna trecută, ceea ce totuși întreține „speranța că Elveția va continua să-i acorde prioritate integrității în detrimentul iluziei neutralității diplomatice”. Cotidianul israelian Haaretz somează prin editorialul său cabinetul Netanyahu să „lase în pace spitalele din Gaza”. Armata israeliană a ocupat vineri, pentru a treia oară, spitalul Kamal Adwan, forțând practic ultimul spital funcțional din Fâșie să-și întrerupă activitatea. Problema e însă aceea că infrastructura civilă e folosită și de teroriști în scop militar, observă exasperat site-ul israelian Ynet News, care acuză armata că în Gaza „s-a împotmolit într-un tango interminabil cu Hamas”. Un pas înainte – ocuparea unei poziții Hamas cu prețul a zeci de soldați – și doi pași înapoi: abandonarea poziției, reocuparea ei de teroriști și lansarea de rachete asupra Israelului. Astfel de poziții au fost cucerite chiar și de opt ori în ultimul an. Ynet acuză lipsa de viziune politică: nu s-au stabilit obiective clare și o strategie pentru atingerea lor.
Fostul președinte american Jimmy Carter a murit duminică la vârsta de 100 de ani, drept pentru care marile ziare americane naționale i-au dedicat câte un editorial. The New York Times scrie că Jimmy Carter „e considerat un președinte nici bun, nici rău, cu unicul lui mandat rămas în memorie pentru circumstanțe și evenimente care pur și simplu l-au copleșit: cei 52 de americani luați ostatici de Iran, fiascoul tentativei de salvare, cozile la benzină, inflația și invazia sovietică din Afganistan”. E în schimb foarte apreciat pentru ce a făcut cu „celebritatea lui reziduală” în calitate de fost președinte: „activist pentru pace, diplomat de culise, militant pentru drepturile omului, observator la alegeri, apărător al persoanelor fără adăpost, pe lângă care și-a mai găsit timp și să scrie poezie”. The Wall Street Journal reține „un democrat de centru într-o epocă de centru-dreapta” care, „vă vine să credeți sau nu, a făcut campanie electorală pledând pentru relaxare legislativă, prudență fiscală și restrângerea serviciilor publice. A apărut de nicăieri în 1976 pentru a câștiga Casa Albă cu un program centrist, doar pentru a fi învins după un singur mandat de greșelile din economie și politica externă – și de către facțiunea de stânga a propriului partid”. The Washington Post apreciază că această dihotomie între prestația lui ca președinte și cea de fost președinte e „un pic simplistă”. „A fost un om complicat, dar consecvent în principiile lui, care au fost ghidate, poate în cea mai mare măsură dintre toți președinții americani moderni, de convingerile sale religioase.”
Cotidianul britanic The Guardian crede că „motorul franco-german al Europei are nevoie să fie repornit”. „Alianța franco-germană a fost forța indispensabilă din spatele creării pieței unice și monedei euro. Însă acum, când Europa se chinuie să-și definească rolul într-o lume multipolară și mai amenințătoare, parteneriatul fundamental care-i constituie nucleul nu mai e ce era.” The Financial Times atenționează Europa că trebuie să renunțe la iluziile privind umbrela de securitate americană. Conducătorii europeni se zbat să-i intre în grații lui Trump, dar ce fac ei de fapt e „să întindă mâna după o umbrelă de securitate care a fost luată demult de vânt. Trump reflectă această problemă, dar nu el a provocat-o.” Portalul european Politico e îngrijorat că noua președinție poloneză a UE va fi mult prea distrasă de alegerile prezidențiale interne din mai pentru a gestiona eficient problemele continentale. „De la revenirea lui Donald Tusk – fost președinte al Consiliului European – în fruntea guvernului de la Varșovia, Bruxelles-ul spera că el va colabora cu Berlinul și Parisul pentru a revitaliza întreaga UE.” Însă acest trio – numit și „Triunghiul de la Weimar” – n-a prea avut rezultate, „în parte și din cauza preocupărilor interne” ale lui Tusk. Guvernul Germaniei l-a acuzat pe Elon Musk de amestec în alegerile germane fiindcă a susținut în mod repetat și controversat formațiunea Alternativă pentru Germania (AfD), informează Euronews. Guvernul îl acuză pe Musk de sprijin pentru un partid aflat „sub suspiciunea de a fi extremist de dreapta și care a fost deja recunoscut ca fiind extremist de dreapta în anumite părți”, deși tot același cabinet admite în aceeași declarație că Musk e „liber să-și exprime opinia”. „Democrația putrezește în Europa”, titrează tranșant venerabilul săptămânal britanic The Spectator. Analiza privește în special relația dintre politică și justiție și pleacă de la cazurile Georgiei și României, cu alegeri considerate măsluite, respectiv anulate, pentru a ajunge la Germania și Franța. În Franța Marine Le Pen e judecată pentru delapidare și procurorii cer să-i fie interzisă activitatea politică cinci ani, blocându-i deci candidatura la alegerile din 2027. În Germania 113 parlamentari de centru încearcă să interzică prin lege AfD, acuzându-l că ar fi „anti-constituțional”. Autorul se întreabă însă dacă nu cumva „democrația germană e într-un pericol chiar mai mare din partea politicienilor care vor să interzică un partid rival fiindcă ideile lui prind la public, însă lor nu le plac. Nu acesta e lucrul care se întâmplă în dictaturi și în regimuri precum cel din Rusia lui Putin?” În fine, cotidianul britanic The Telegraph se referă la întregul Occident observând calitatea în general precară a politicienilor. „Conducătorii Vestului s-au confruntat cu crize mult mai grave decât cele actuale. Însă generația actuală e de un calibru mult mai mic.” Soluția? „Politicienii ar trebui să fie plătiți cu milioane – atunci poate am avea câțiva decenți.”
Andrei Suba, RADOR
